Debutul vacantei

Am plecat de la Arad la 3 dimineata si am strabatut Austria, ajungand intr-un final undeva pe la 7 seara in Cortina d’Ampezzo, destinatia finala. Cand a vazut ochiul meu cam cum sta treaba, m-am felicitat ca am spus ca merg in diverse orase sa vizitez. Este frumos, nu zic nu, arata splendid, dar nu pt varsta mea. E genul de statiune de fitze unde iarna se schiaza, iar vara vine lumea buna sa se relaxeze si sa faca trasee pe munti. Case mari si frumoase, aer curat, oameni draguti… dar prea liniste pt mine. Iar unde am stat noi, nu mi-a placut casa, stateam la parter si era frig, iar mobilierul era vechi. Stiu, sunt o fitzoasa!

Poate ca prima impresie s-a datorat si faptului ca eram foarte obosita si mi-era foame, combinatie fatala pt cei din jur. Seara am fost la o pizza si la o inghetata si deja vedeam totul cu alti ochi. Urmatoarea zi a fost dedicata somnului si plimbarii prin statiune. Am facut multe poze, ne-am fatait pe acolo, am fost in statiunea vecina, am facut si acolo poze, am fost la vestita “Cooperativa”, supermarketul local, am admirat “fauna” locala, vorba verisoarei si in rest tzaca paca, relaxare, am citit, si ne-am organizat zilele urmatoare. Am stabilit ca pentru a doua zi sa mergem ori pe munte intr-un traseu usor, ori la Verona, la cumparaturi, asa zicea “matusa”, dar eu vroiam sa vizitez in primul rand.

Ce-am facut lunea trecuta, intr-un post viitor. Pana atunci, neshte poz(n)e: