Se spune ca Sf Andrei s-a nascut pe meleagurile astea, ca el a adus crestinismul aici si l-a propovaduit si este ocrotitorul romanilor. Ok… Frumos! Se stie cumva ce fel de om era si ce caracter avea? Nu! Ei bine, se pare ca toti urmasii lui au o problema la mansarda, de-asta numele asta deja ma calca pe nervi!!! Ma lovesc peste tot de el!

De ce ma streseaza? Pentru ca toti, dar ABSOLUT toti baietii/barbatii pe care i-am intalnit cu numele asta au cel putin o ciudatenie, o chestie bizara, sau care te scoate din tatani. Cel putin la mine e verificat, am dat verdictul si voi fugi ca dracu’ de tamaie de Andrei!

Andrei-i au un zbucium al lor, interior, pe care-l manifesta in cele mai aiurea moduri, unii sunt gen pampalai, altii colerici, altii misogini, altii egoisti, altii prea energici, altii vorbesc mult si tot asa.

Am avut un Andrei in clasa in liceu, era un tip incolor, inodor si insipid, traia in lumea lui. Un Andrei m-a tinut ascunsa 2 ani de ochii curiosilor, ne intalneam numai noaptea. Alt Andrei, parea linistit, m-am gandit ca in sfarsit o exceptie de la regula. Da de unde?! Era cuminte si linistit si pe de alta parte se sms-uia cu vreo 2 gagici in afara de prietena oficiala si traia pe mai multe planuri, vorba zicalei „mutu’ fute pamantu'”. Andrei prietenul unei verisoare ii spune ca o iubeste si ca n-o va uita niciodata, dar ca nu mai vrea sa mai fie impreuna. Vrajeala si gargauni in cap! Am intalnit un Andrei depresiv. Este groaznic un om depresiv in general, dar daca il mai cheama si asa, e clar. Nu stiu de ce eu, Mama Ranitilor, am avut impresia ca-l pot face sa fie un om fericit, zambitor etc. Am realizat ca ma lupt cu morile de vant si am renuntat. Tambalau maxim, ca el se sinucide si toata lumea va sti ca din cauza mea. Si dupa o luna era in mari tandreturi cu alta, cu promisiuni de iubire vesnica si juraminte de casatorie… Ultimul, SPER,  Andrei din viata mea a avut o minte tare incalcita. Gandea in perspectiva in viitor si facea scenarii multe. Vroia sa fim siamezi, lipiti cu super glue si s-a suparat ca l-am anuntat cand am iesit in oras si n-am avut „bunul simt” sa-l invit. Cu asta am incheiat capitolul!

Si, cum de ce ti-e frica de-aia nu scapi, va exista permanent un Andrei in viata mea, fratele meu. Zi de zi ma conving ca am dreptate cu ceea ce zic, toti Andrei-i au buba la cap, mi-e de ajuns sa-l vad pe el.

P.S.: N-am nimic cu Andrei-i pe care nu-i cunosc.