Se spune ca Sf Andrei s-a nascut pe meleagurile astea, ca el a adus crestinismul aici si l-a propovaduit si este ocrotitorul romanilor. Ok… Frumos! Se stie cumva ce fel de om era si ce caracter avea? Nu! Ei bine, se pare ca toti urmasii lui au o problema la mansarda, de-asta numele asta deja ma calca pe nervi!!! Ma lovesc peste tot de el!
De ce ma streseaza? Pentru ca toti, dar ABSOLUT toti baietii/barbatii pe care i-am intalnit cu numele asta au cel putin o ciudatenie, o chestie bizara, sau care te scoate din tatani. Cel putin la mine e verificat, am dat verdictul si voi fugi ca dracu’ de tamaie de Andrei!
Andrei-i au un zbucium al lor, interior, pe care-l manifesta in cele mai aiurea moduri, unii sunt gen pampalai, altii colerici, altii misogini, altii egoisti, altii prea energici, altii vorbesc mult si tot asa.
Am avut un Andrei in clasa in liceu, era un tip incolor, inodor si insipid, traia in lumea lui. Un Andrei m-a tinut ascunsa 2 ani de ochii curiosilor, ne intalneam numai noaptea. Alt Andrei, parea linistit, m-am gandit ca in sfarsit o exceptie de la regula. Da de unde?! Era cuminte si linistit si pe de alta parte se sms-uia cu vreo 2 gagici in afara de prietena oficiala si traia pe mai multe planuri, vorba zicalei „mutu’ fute pamantu'”. Andrei prietenul unei verisoare ii spune ca o iubeste si ca n-o va uita niciodata, dar ca nu mai vrea sa mai fie impreuna. Vrajeala si gargauni in cap! Am intalnit un Andrei depresiv. Este groaznic un om depresiv in general, dar daca il mai cheama si asa, e clar. Nu stiu de ce eu, Mama Ranitilor, am avut impresia ca-l pot face sa fie un om fericit, zambitor etc. Am realizat ca ma lupt cu morile de vant si am renuntat. Tambalau maxim, ca el se sinucide si toata lumea va sti ca din cauza mea. Si dupa o luna era in mari tandreturi cu alta, cu promisiuni de iubire vesnica si juraminte de casatorie… Ultimul, SPER, Andrei din viata mea a avut o minte tare incalcita. Gandea in perspectiva in viitor si facea scenarii multe. Vroia sa fim siamezi, lipiti cu super glue si s-a suparat ca l-am anuntat cand am iesit in oras si n-am avut „bunul simt” sa-l invit. Cu asta am incheiat capitolul!
Si, cum de ce ti-e frica de-aia nu scapi, va exista permanent un Andrei in viata mea, fratele meu. Zi de zi ma conving ca am dreptate cu ceea ce zic, toti Andrei-i au buba la cap, mi-e de ajuns sa-l vad pe el.
P.S.: N-am nimic cu Andrei-i pe care nu-i cunosc.
Toantele nu merg in rai 
=))
Ai un spirit de observatie extraordinar!
Bai!
Mie mi se pare k numele Andrei creaza un caracter prea domol. Adik eu personal n-am vazut nici un Andrei in rol de mare leader politic, militar sau in afaceri… de ex Andrei Chiliman mi se pare cel mai molatic primar dintre toti primarii din Buc. Iar alt Andrei pe scena asta publica… chiar nu-mi dau seama in momentul asta.
De mult timp ma gandeam ca trebuie sa renunt la „Andrei” si sa ma transform intr-un Viorel or something (mie imi place mult cum suna „Ilie”, pacat k nu prea se mai foloseste azi), dar colegii de liceu mi-au rezolvat problema si m-au transformat in Andy 😛
Oricum, sincer – as putea sa confirm ce ai scris mai sus. Si eu am destule complexe si obsesii care mi se plimba prin minte, dar nu cred k va ajunge cineva la ele vreodata. Poate din motivul k maica-mea e balantsa si zodia asta (complicata de altfel) are un fel de simt al autocenzurii kre s-a transmis si la mine si prin urmare ma feresc de ridicol.
Iar prietenul verisoarei tale chiar o iubeste, chiar n-o va uita niciodata, dar probabil k el nu considera k se poate ridica la inaltimea situatiei, poate el crede k nu o poate face fericita si k ea merita mai mult. -> mostra de gandire a la Andrei :))
Dak verisoara ta il vrea, va trebui sa fie foarte apropiata de el, intelegatoare, sa-i arate ca il iubeste, iar el va deveni atat de sigur pe sine incat sa se poata comporta k un barbat adevarat atunci cand e langa ea. Wow, dak tu ai reusit sa scoti mostra asta de gandire de la mine printr-un post pe blog, u’re really something, foarte buna psiholoaga 🙂
Pampalau… nush dak sunt, coleric (a trebuit sa consult dictionarul k sa nu vorbesc prostii) as putea fi, dar functioneaza autocenzura si n-o sa-mi pierd calmul niciodata (stiu sa fiu sever si sa arunc cuvinte grele fara sa-mi pierd calmul sau sa injur), misogin… oarecum… stii cum sunt pisicile alea kre intai te imping cu labutsele pentru k dupa aia sa sara pe tine sa te muste si sa te zgarie? Something like that, 5% misogin, gen sarea si piperul ;)) . Egoist da, dar intr-un mod mai elaborat in sensul k as face orice pentru binele unui grup restrans de oameni care mi-au ajuns la suflet (familie apropiata + 2-3 prieteni + oameni care la un moment dat in viata m-au ajutat). Deci cu ei as fi foarte altruist, dar in afara grupului nu prea m-ar interesa. Ma rog, sub sanctiunea normelor legale, de convietuire sociala etc… egoismul merge numai pana la ele. Prea energic nu sunt, energia trebuie sa se conserve pentru scopuri deosebite nu sa se consume pe nimicuri cred 😕 iar de vorbit mult m-am dezvatat fiindk de vreo 6 ani locuiesc singur :)) In schimb am degetaritza dupa cum se vede :))
Ma rog, sunt comunist, imbratisez o gramada de cauze extremiste si aproape pierdute (Tara Bascilor, arabii, pedeapsa cu moartea), rasist („gypsy hater, everyone on this blog hates you!”) si altele mai putin pregnante :-??
O mare parte din astea vin de la faptul k am crescut cu bunicii si de pe la varsta de 4 ani nu ratam nici un buletin de stiri :)) Dupa aia ma duceam pe la pomeni sau in vizite de curtoazie la vecinii de pe scara cu maica-mea mare si discutam politica la o cafea (yo n-aveam voie cafea decat cu lapte si cu o felie de paine :D).
So… cred k ai un simt al observatiei foarte dezvoltat, dar don’t hate me te rog 🙂
Parmalat, sa stii ca totusi am intalnit Andrei-ul exceptie de la regula! Si ma bucur ca exista in viata mea! 😀