Da’ tu cand te mariti?

De cand am depasit pragul de 20 de ani am inceput sa aud intrebarea asta. Pe masura ce timpul trecea si mai adaugam cate un an, frecventa acestei intrebari crestea. Acum, dupa 6 ani e mai intensa ca niciodata, adica o data la cateva zile trebuie sa ma loveasca. De ceeeeeeeee??? E mai frecventa la rubedenii, plictisite probabil ca nu mai au despre ce barfi vreun an de acum incolo, o curiozitate bolnava mascata de ideea „noi iti vrem binele, trebuie sa-ti faci un rost in viata”. Aha, ok si ce ma asteapta? Calcat, gatit, spalat, smotruit, toate cu zambetul pe buze, mandra de mine ca sunt o gospodina cu saiba pe deget. Hmmm, ma mai gandesc! In cep sa devin imuna la intrebarea asta si deja am un raspuns standard: „Ma marit cand mi-o veni randul, daca am ceva de anuntat, o sa afle toata lumea”. Normal ca imi doresc asta, ca orice femeie, vreau o nunta frumoasa, bine pusa la punct, speciala, de neuitat. As putea sa-mi deschid o firma de organizat nunti, la cate am fost si stiu cum se face tot. Pana acolo mai am, in sensul ca mi-am pierdut speranta sa-l mai gasesc pe Fat-Frumos pe cal alb (l-oi fi intalnit eu si nu mi-am dat seama), acum vreau doar unul sanatos la cap (definitie alta data) care sa aiba si curajul de a ma cere. Pentru a se ajunge la nunta trebuie sa fiu foarte indragostita si sa primesc din toate partile semnale pozitive cum ca va fi bine.

Stiu ca nu sunt singura care s-a confruntat cu probleme de-astea. Incep sa devina din ce in ce mai acute, mai ales daca in jurul tau prietenele, colegele au inceput sa se casatoreasca. Te apuca ganduri „bine, bine, toti si eu…?!”. Mi-am propus sa nu ma agit, sa vedem ce-o fi. Aviz amatoarelor, nu va inchideti in casa, iesiti chiar si singure! De exemplu eu vreau la concert la Ace of Base, n-am gasit pana acum pe cineva care sa mearga cu mine, voi merge singura. Doritori?