Evolutie artistica

De cand aveam 3 ani si vorbeam corect cu “r” mi-am dorit sa fiu celebra. Ma fascina “cutia cu maimute” si-mi doream si eu ca intr-o buna zi sa apar la TV. Mai mereu eram in fata oglinzii cu spray-ul si cantam in straineza, cei mai mari fani fiind bunicii. Cum auzeam muzica incepeam sa ma zbantui, am crescut cu Michael Jackson si Sandra, poate si de-asta si acum imi plac si le stiu melodiile.

La gradi am fost o adevarata vedeta: preferata educatoarelor, eram la program prelungit, dar plecam acasa la pranz, nu faceam mofturi la mancare si mai eram si cuminte. Poate de-asta la serbari eram personajul principal: am fost raza de soare, capra cu 3 iezi, soim al patriei demn de cravata albastra etc. Si cu ce patos imi repetam rolurile si poeziile in fata oglinzii … Bunica e croitoreasa, tata e ingenios, am avut cele mai frumoase costumatii la serbari, eram o diva, ce sa mai!

Si nu m-am oprit aici. La scoala frecventam corul, dar m-am plictisit repede, vroiam mai mult. Asa ca m-am inscris la Palatul Copiilor. Am fost la dansuri populare, moderne, gimnastica si muzica usoara. A fost o perioada cand n-am ratat “Club Anda”, “Ba da, ba nu”, “Feriti-va de magarus!”, “7 note fermecate” si multe alte emisiuni, asta pe langa nenumaratele spectacole de la Palat, unde era o incantare sa fiu pe scena.

Sfarsitul clasei a IV-a a fost un adevarat spectacol. Pe langa poezii si cantece specifice varstei, am cantat 2 piese, un rock&roll si “Micul meu univers ai plecat / Si-ntr-o lume de nori am intrat / Viclene priviri, dureri si iluzii in vant / Am adunat / Micul meu univers de copil / Risipit ca un abur fragil / Viclene priviri, dureri si iluzii in vant / Am adunat / Micul meu univers / Tu te-ai oprit din mers…” (cine stie cunoaste!). Am facut prezentare de moda, ce figuri mai aveam si ce tacticos mergeam pe “Banana Boat Song” si am facut si o coregrafie pe “Rhythm is a Dancer”… artisti nu gluma! Si parintii nostri erau asa mandri!

Dar timpul a trecut, visul meu tot acolo era si speram ca intr-o zi sa-l implinesc. Am ajuns la liceu, unde nu mi-am manifestat prea puternic pornirile artistice. Microbul s-a reactivat in facultate cand am vizionat “Alege Asia”. Mi-am zis ca daca alea au putut, pot si eu. Am inceput sa fac promotii si sa ma duc pe la toate castingurile posibile. Si uite asa, cu speranta in suflet m-am prezentat la “Popstars”. Prima proba (voce) a fost piece of cake. La a doua (dans) au intervenit pilele si cineva bine intentionat mi-a spus ca eu ca sa ajung pe scena trebuie sa slabesc mult. Am inghitit in sec, orice sut in fund e un pas inainte si, detestand mitul femeii scandura mi-am incercat norocul in continuare. Au urmat “Star Factory”, “Big Brother” si alte cateva care au functionat pe acelasi principiu, daca nu dadeai spagi sau nu te dadeai pe tine, nu aveai parte de atentie. Si ne mai miram ca muzica romaneasca e de kko!!!

In aceasta perioada, o incercare a fost o trupa: eu si inca 2 baieti. Zis si facut: am gasit studio, am gasit compozitor, am platit piesele etc. Avem 3 piese, suna bine, dar la un moment dat, rarind-o cu studio-ul, ma trezesc intr-o buna zi cu un telefon: era Mihnea, compozitorul, sa-mi spuna ca baietii au luat preselectia la Mamaia! Soc si uimire totala!!! WTF??? Melodia odioasa pe care am refuzat s-o cant, au reorchestrat-o, au inregistrat-o s.a.m.d. … si culmea, are potential de hit! Ok, asta e, dar puteau sa ma anunte si pe mine, tradatorii! (ulterior si-a atribuit altcineva compozitia si Mihnea a fost trecut pe album la multumiri). Ei se numesc Alb Negru si nici acum nu mi-au dat o explicatie clara pentru ce s-a intamplat! Dar eu sunt o doamna ( ce p*** mea!) si i-am salutat si am socializat mereu pe unde ne-am intalnit, desi niciodata n-am mai deschis subiectul despre ce a fost. (sincer, decat o trupa sub mediocru, mai bine lipsa!)

De atunci m-am potolit. M-am scarbit de lumea show biz-ului autohton! Am o piesa a mea, cu versurile mele pe care o ascult cand mi-e dor de vremurile bune! Atat! Acum cant in baie! Si-mi face o deosebita placere!!!

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Evolutie artistica&8221;

  1. Priceless!

    Dezvaluirile de sine sunt intotdeauna suculente. 😀

  2. I wish I was more creative! And this dream could come true… but now I’m a little old for that! Am zis! Desi nu se stie niciodata… 😛

  3. gotta respect a creative girl. hats off to you, miss. 🙂

  4. well, creativitatea nu cunoaste varsta. si pe de alta parte e bine sa-ti mentii deschise orizonturi cat mai largi. nu stii niciodata de unde sare iepurele. 😉

  5. Ai mare dreptate, orizontul asta va ramane deschis pentru mine, niciodata sa nu spui niciodata! 🙂

  6. […] fi mare, raspunsul era clar, hotarat si mereu acelasi „cantareata, dansatoare sau actrita”! Evolutia artistica din viata asta a mai fost povestita. Dar la circ, nu, multumesc! Desi, in zilele noastre, sa fii […]

  7. […] super la Hotel Alpin, unde m-am intalnit cu Alb-Negru . Training la Viena (piscina, sauna, shopping, shot-uri de tequila, Kaktus Bar, Danu dansand pe […]

  8. […] vreau sa ma fac atunci cand voi fi mare, raspunsul meu nu varia niciodata. Am tras mult in sensul asta, dar n-a fost sa fie, sunt resemnata si nu prea, inima mea mereu va ramane sa vibreze in ritmul […]

  9. Ehh lasa ca mai cânţi si pe la nunti 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s