Barbatul „ideal”

Stiu ca nu exista. Am incetat sa mai cred intr-un Fat-Frumos care va veni pe un cal alb sa ma ceara si sa traim fericiti pana la adanci batraneti.  Povestile frumoase de-aia exista, pentru ca sunt povesti.

Ce-mi doresc acum de la un barbat sunt chestii mult mai lumesti, zic eu, de bun simt. Sper sa gasesc unul care sa corespunda cat mai multor cerinte, sau poate ma gaseste el pe mine. 🙂

Mi-as dori sa fie amuzant, sa ma faca sa rad, dar nu cu glume proaste, ci cu vorbe simple si de efect. Cand ma vede morocanoasa si vede ca n-am chef de glume, sa nu insiste, pentru ca ar obtine efectul contrar.

Ca si calitati fizice mi-ar placea sa fie inalt, nici prajina, dar inalt astfel incat sa pot purta linistita chiar si cele mei inalte tocuri pe care le detin. Sa nu fie o scandura umblatoare, dar nici practicant de sumo. Sa fie per total prezentabil, nu o frumusete rapitoare, doar placut. Un mare avantaj ar fi sa aiba „shantzuletze”, imi plac mie mult, la fel cum imi plac si gropitele in obraji.

De aici insa lucrurile se complica. Adica incep sa devin din ce in ce mai pretentioasa. NU vreau pe cineva care sa-mi ceara raport detaliat, eventual din ora in ora, NU vreau pe cineva care sa aplice santaj sentimental, NU vreau pe cineva posesiv, care are impresia ca m-a castigat la belciuge si ii apartin. NU vreau sa ma simt constransa si nici vinovata pentru orice pas. Tipii de genul asta sa se duca inapoi la mamicile lor, sa mai creasca si apoi sa ma caute :))!

Vreau toleranta reciproca, dar totodata si atentie, sa stie sa fie gentleman cand suntem undeva, sa se poarte frumos, sa aiba rabdare, sa ma lase cu nebuniile mele cand ma vede suparata, sa fie intelegator, sa NU scoata ochii. De exemplu este important cum stoarce pasta de dinti, de la mijloc sau de la un capat, cum lasa cada in urma lui, daca macar are intentia de a-si spala farfuria in care a mancat, daca e ordonat, daca e dispus sa ofere o mana de ajutor prin casa… conteaza multe amanunte de genul asta. Trebuie sa-mi placa stilul de a vorbi, comportamentul, atitudinea, mai tot. 😀 Vreau pe cineva sanatos la cap, la modul sa nu inceapa sa faca scenarii cam ce as putea sa fac eu cat timp nu suntem impreuna. Vreau incredere, nu teroare!

Vreau sa nu fie fumator, sa fie bautor doar asa socially, nu sa-l car din club in weekend-uri. Vreau sa fie cat de cat pe picioarele lui, sa-l duca bibilica astfel incat sa fim pe aceeasi lungime de unda, nu sa-i desenez cand vreau sa inteleaga ceva din ce-i spun. Sa castige ok, atat cat sa nu stea pe banii mei, nu suport, si nici eu pe ai lui. Sa emita pretentii treptat si sa-si castige anumite „drepturi” (ma refer la folositul masinii, cunostinta cu parintii etc.). 

Clar toata lumea are pitici pe creier, dar trebuie cumva impacati, nu trebuie sa exagereze niciunul. Poate ca acum sunt si eu sub influenta ultimei relatii si sunt inca inversunata, dar nu cred ca sunt imposibila. Atata timp cat ofer libertate, o vreau si eu pe a mea. Timpul petrecut cu propria persoana, tabieturile zilnice/saptamanale (epilat, manichiura, pedichiura bla-bla) sunt importante pentru mine. Daca un barbat isi doreste o relatie gen frati siamezi, in primul rand ca se plictiseste repede, in al doilea rand strica tot misterul si nu mai are nimic de descoperit, are suficienta relatie de genul asta cand se va casatori.

Nu inteleg genul asta de sufocare… Poate sunt nebuna si vreau prea multe… Poate cer prea mult si ofer prea putin… Poate sunt foarte dezamagita de tipologiile intalnite… Sau poate chiar sunt nebuna!!! Si daca intr-adevar e asa, o sa ma duc sa ma tratez! 😀