Fara sa gateasca, 
Fara sa calce pentru nimeni, 
Iesind cu prietenele ei, 
Cheltuindu-si banii pentru ea insasi, 
Fara sa lucreze pentru altcineva. 
Sfarsit.
Problema este ca de mici NU ne spuneau povestile astea
Si ne-au prostit cu tampenia aia cu “Fat-Frumos”
„Cum fu la Milano? Fu tare bine!”
Asta e concluzia a doua zile petrecute la Milano in interes de serviciu. Cum am plecat duminica, training-ul urmand a fi luni, mi-am cautat un zbor cat mai dimineata sa am timp sa ma plimb. Din taxi am vazut sigla H&M si-mi sclipeau ochii!!! 🙂 Ajunsa acolo, cazata, intalnire cu cativa colegi „helo my name is… nice to meet you”, hai sa mergem sa ne plimbam, sa mancam ceva etc. Ne-am dus la Biffi, cafenea vestita (cica) din pasajul Vittorio Emanuelle. Foarte frumoasa zona, foarte frumos si Domul. Dupa masa am fugit cu colega din Bulgaria la cumparaturi, am luat magneti si am stat o ora in magazinul pe care-l iubesc cel mai mult, H&M. Am fost si intr-unul numit Rinasciente, unde erau numai brand-uri, dar m-am imbolnavit din cauza preturilor. M-au omorat niste pantofi, am pozat cativa, nu degeaba e Milano capitala modei. Mi-a placut foarte tare ca nu am vazut pitipoance, fetele imbracate cu mult gust, stil si asortat, n-am vazut nimic nelalocul lui. Asa da!
Seara Don Carlos, via Mancini 29 (la nr 31 e outlet Armani), unde am mancat patru sortimente de ciocolata amaruie absolut yummy.
Milano arata cam asa:
A doua zi a fost o zi urata ca vreme, interesanta si solicitanta ca training, dar si plina de surprize (mi se anulase zborul, aveam 5 apeluri nepreluate, 3 mesaje). Am plecat de la birou, ne-am dus la hotel si tot cu colega din Bulgaria, am mers pe jos cu harta in mana pana la restaurantul unde trebuia sa ne vedem cu toti colegii. N-a avut incredere in my orientation skills, vroia sa sune si deodata tadaaaaaaa… restautrantul, El Tana del Lupo, via Veneto. Foarte frumos, stil rustic venetian, era un nene care canta la acordeon, am avut carticele si am cantat cu el. Chiar a iesit o atmosfera nebuna, nebuna si am mancat numai bunatati. Mai nasol era cu drink building-ul pentru ca nu sunt o bautoare, greu am tinut pasul. Am dansat si vals, o tentativa de tango si inca ceva. Super! Cu ocazia asta am aflat si definitia tango-ului, „a vertical expression of a horizontal wish”. (a la colegul din Slovacia) 🙂
Dis de dimineata gata distractia, plecare la aeroport. Nu mai zbor cu Alitalia, mi-au pus nervii pe moate, avionul a avut intarziere o ora si jumatate, exact cat aveam eu intre zboruri. Traseul era simplu Milano-Roma-Bucuresti. Tarom-ul a fost dragut si ne-a asteptat, am alergat prin aeroport ca aia din Home Alone, mama ce imensitate de aeroport. Clar toti pasagerii s-au uitat urat la noi cand am urcat in avion, a venit bus special sa ne duca la avion, ni se strigau numele in difuzoare, adrenalina ce sa mai! M-a adus acasa chiar domnul Iovan, dar nu ma omr dupa stilul lui de pilotat, a cam dat cu rotile de pamant. Ultima emotie a fost la bagaje, dar cand l-am vazut pe al meu micut si indesat, am rasuflat usurata. Pfiu! si acasa, si la timp si cu bagajul la activ! (nu de alta dar am crezut ca n-au transferat in timp util bagajele, avand in vedere intarzierea).
Deci, aventuri la Milano! Dar mai vreau!!! 😀
LE: Oare Vola ma va premia pentru povestea asta cu ocazia aniversarii sale? 🙂
Astazi este ziua mea! Las la o parte suflatul in lumanari si secretomania asupra dorintei de dinainte 🙂 . Anul asta am mai multe dorinte, poate dorinte adunate de peste ani si neindeplinite, poate altele noi. Pe langa faptul ca imi doresc sa fiu sanatoasa si fericita, mai vreau:
Usor usor, se vor rezolva toate, sunt sigura de asta! Noi sa fim sanatosi! 🙂 Stiu ca vreau cam multe, dar cum spunea un prieten, DACA N-AI PRETENTII MARI, VEI OBTINE LUCRURI MICI.
Cabral a initiat un proiect demn de laudat! Pentru informatii, click aici !
Ce zici, te bagi?
Ma uimeste zi de zi prostia unor oameni… si mai zice mama ca am eu o atitudine „eu sunt cea mai desteapta, restul sunt prosti”. Pai am motive, si ale naibii motive le gasesc cam des!
Deci, (stiu ca nu se incepe cu deci) dupa statul de rigoare la politie, constatarea asiguratorului, ajung la Porsche Bucuresti Vest. Acolo, chipurile avand pile, sun un prieten care lucreaza acolo sa-mi dea indicatii. Eu in situatii de genul asta, cu revizii, chestii tehnice, birocratie sunt pa. Respectivul ma duce la cineva de la receptie service. Domnul in cauza imi studiaza actele, se uita la masina si imi spune ca voi primi mail cu data programarii.
Si ma pun pe asteptat, probabil la Pastele cailor venea si mailul, asa ca am decis sa scriu eu un mail prin care solicitam sa mi se trimita data programarii. Nu primesc raspuns, normal! Dau fwd: „Buna ziua! Revin cu rugamintea de a ama programa si pe mine in service cu masina. Va multumesc!„. Asta era undeva pe 22 septembrie. Primesc si un raspuns:” maine veti primi un rapsuns cu data programarii….VA multumesc ptr intelegere.„
Bineinteles ca nu s-a intamplat ca in raspuns, asa ca a trebuit sa revin cu un alt mail: ” Buna ziua, Cum acest mail l-am primit vineri, spunandu-mi ca sambata voi primi raspuns cu programarea, mi-am inchipuiut ca sambata nu lucrati si nu voi primi niciun raspuns. Deci astazi, va rog cat de repede puteti sa-mi dati un raspuns sa stiu cum ma organizez. Va multumesc! O zi buna!„
Dupa mailul asta, tacere. Am mai sunat eu si intr-un final dupa multe insistente, ma paseaza unui coleg. Stabilesc ziua, ora etc, dau masina. E gata masina, dar stai ca nu au decontare directa cu Astra pentru masini proprietate personala, au doar pentru alea in leasing. Pai trai-v-ar voua, aia proprietari de masini sunt mai prosti, nu?! Varianta era sa platesc eu si sa-mi recuperez banii cine stie cand sau sa merg sa iau factura si sa iau acordul de plata. Dupa multe alte drumuri, am reusit, nu inainte de a ma suna cei de la Astra, intarziindu-ma inca o zi pentru ca au uitat ca am franchiza si au refacut acceptul de plata. Mi-am luat si masina si am zis ca data viitoare o sa am grija sa fie avariata serios, nu 3 zgarieturi pentru care m-am agitat de nebuna, sa am pentru ce ma agita!
Surpriza vine azi cand primesc un mail de la primul consilier: „Imi pare rau dar fiind un mail foarte vechi nu imi mai amintesc detaliile. Daca se poate sa imi reamintiti….„
Mirata, ii trimit mail: „Buna ziua, Intr-adevar este un mail vechi, iar raspunsul a venit cu un delay foarte mare. Adica, m-ati pasat unui alt coleg, masina mea fost in service, reparata, am alergat dupa acceptul de plata si mi-am luat si masina. Deci mailul nu mai e valabil, problema rezolvata! O zi buna!„
Raspunsul a venit mai repede decat ma asteptam: ” k o zi buna.„
Am ramas un pic paf pentru ca ma stiu pe mine cum trimit mailuri, intr-un mod cat mai politicos, cat mai protocolar. Doar cu cei cu care am o corespondenta intensa si am convenit sa ne spunem pe nume, malurile sunt mai informale. Mi s-a parut aiurea modul in care a trimis mail, pentru ca pana la urma urmei sunt un client, nu conteaza ca sunt fata, ca sunt tanara si ca sunt atehnica. Pai cum am vorbit eu si cum a vorbit el!
Asta e doar un caz, sper sa fie singular, pentru ca tipul care s-a ocupat de fapt de masina mea a fost super profi. Oameni si oameni…
Am primit ceva foarte tare!
” Ecuatia 1
Omul = mancat + dormit + munca + distractie
Magar = mancat + dormit
Atunci:
Omul = magar + munca + distractie
Deci:
Omul – distractie = magar + munca
In alte cuvinte:
Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca
Ecuatia 2
Barbat = mancat + dormit + castig bani
Magar = mancat + dormit
Atunci
Barbat = Magar + castig bani
Deci
Barbat – castig bani = Magar
In alte cuvinte:
Barbatul care nu castiga bani = Magar
Ecuatia 3
Femeia = mancat + dormit + cheltuiala
Magarul = mancat + dormit
Atunci
Femeia = Magar + cheltuiala
Deci
Femeia – cheltuiala = Magar
In alte cuvinte
Femeia care nu cheltuie = Magar
Daca includem:
ecuatia 2 in ecuatia 3
Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie
Deci, Barbatul castiga pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar (Postulatul 1)
Si, Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar (Postulatul 2)
Deci avem,
Barbat + Femeie = Magar + castig bani + Magar + cheltuiala
Atunci din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:
Barbatul + Femeia = 2 Magari care traiesc fericiti impreuna „
Cand aud muzica de la radio, parca nu-mi mai face placere s-o ascult. Motivul? Este foarte comerciala, este difuzata excesiv si duce repede la saturatie. Sunt multe melodii care-mi plac, dar le-am auzit de atatea ori, incat nu le mai suport. Exemple sunt destule: Smiley – In lipsa mea, Morandi – Angels, I love my people, Shine on, Yves Larock – Rise up. N-o sa ma satur sa ascult Beijo uh la la, Afrika, Zookey etc…
Dar parca tot mai mult imi place muzica anilor ’90, anii aia au fost ai trupelor, multe inca isi continua activitatea, altele au ramas uitate. Eu n-am uitat pentru ca pe multe melodii am diverse amintiri si oricand le ascult cu placere. Aia sunt anii adolescentei mele, cand credeam ca si in viata se intampla la fel ca in versurile melodiilor pe care le ascultam. Era atat de frumos, eram asa de fara griji si-mi doream atat de mult sa ma fac mare…
Cine n-a auzit de Ace of Base, cine n-a dansat frenetic pe muzica lor? Cui nu i-a placut de Ulf, blodutul trupei, cel frumusel? 😀
Ascultam Hanson si cantam de nebuna Mmmbop. Au avut apoi o balada frumoasa, cat am cautat versurile. Noroc cu Bravo, decupam revista o faceam terci, aveam songbook, pe toate agendele poze cu Ricky Martin (care imi place si acum!).
Cantam in oglinda „I want you to want me for all thet I am, I hope that you will try to understand, do you feel the same?” a fetelor de la Solid Harmonie si-mi imaginam ca-l voi intalni pe Fat frumos pe cal alb si-i voi canta asa… 🙂
Cine n-a rupt discoteca din tabara pe Coco Jambo – Mr President sau Casablanca? Mai era o nebunie cu o melodie pe care eu o atribuiam stilului jungle „Come take my hand I need you just follow me to Wonderland it’s deep down inside of you come take my hand…”. Ei bine, aia da melodie!
Momentul Spice Girls a fost savurat din plin! Songbook-ul s-a imbogatit, am albumul Spiceworld cumparat de la magazinul Virgin Records din Times Square, ma mir ca nu s-a tocit saracul CD. Atunci mi-am insusit ceea ce inseamna Girl Power si chiar si acum mai folosesc sloganul „anything boys can do, girls can do better!”
Cand mi-a fredonat cineva prima data Aqua – Barbie Girl, mi s-a parut o porcarie. Clar nu este vreo super melodie, dar a prins. A prins stilul voce pitigaiata, par vopsit in toate culorile, freza aia tepi. si au continuat in stilul asta, inserand pe ici pe colo si niste melodii „serioase”, Turn back time este una din preferatele mele.
Pe East 17 – Stay another day am o amintire asa frumoasa. La sfarsitul fiecarui trimestru diriga ne lasa sa aducem muzica la scoala. Stiu ca eram clasa a sasea, imi placea mult de Sorin, un coleg, ne duceam impreuna spre casa si ne pupam pe obraz, asa eram noi atunci impreuna (nu ca si copiii din ziua de azi, la 10-11 ani fac la randul lor copii). Asa, sa revenim, era in mare voga East 17 atunci si stiu ca am dansat cu el melodia asta. S-a potrivit de minune, pentru ca Sorin se muta la alta scoala…
The Kelly Family sunt o alta poveste. In liceu imi placea un baiat si imi inchipuiam cum i-as fi cantat „and I love you I want you i wanna talk to you, I wanna be with you”.
Pe Fun Factory stiu ca s-a dansat la ziua mea cand am facut 13 ani. A iesit o mare petrecere, toata lumea dansa, am facut trenuletul si am avut intr-adevar o „Celebration”.
La Bouche – Be my lover este melodia care-mi trezeste mereu amintiri placute, dar si hohote de ras. Eram cu verisoara mea la tara si in zona Buzaului, unde era tara noastra, era si un raulet. Intr-o zi eram acolo si ne scaldam si ne-am gandit ca n-ar fi rau sa facem si un program artistic, am inceput sa cantam. „Aha yeah yeah wanna be my lover…” si finalul e ala tipat, ei bine noi doua cu tignal, intr-o vale cu ecou! 😀 Foarte tare!
Si cum eram melancolica dupa vremurile copilariei / adolescentei, mi-am dorit foarte mult sa ajung la concertul Ace of Base. Zis si facut, am intrebat in stanga, in dreapta, fani se mai gaseau, numai ca fani dispusi sa plateasca bilet n-am gasit. Asa ca frumusel mi-am luat bilet si m-am dus singura, chiar in aceasta frumoasa sambata care a trecut. A fost super, mie una mi-a placut, au cantat toate hiturile lor, plus o melodie noua. Ma bucur mult ca au revenit. Tipul ala dragut e la fel de dragut :). Am cantat si am dansat pe Happy Nation, Never gonna say I’m sorry, All that she wants, Don’t turn around, Cruel summer, Beautiful Life, Life is a flower, The sign, Lucky Love, wheel of Fortune, Living in Danger etc. Nebuan aia din randul 26 care se agita, canta si stia toate versurile eu eram :). Nu pot sa descriu atmosfera, dar a fost intr-un mare fel! Din pacate au cantat cam putin pentru gusturile mele, doar o ora, cred ca asta a fost singura obiectie a tuturor. In rest, sonorizare buna, voci bune, absolut tot a fost live, a fost profi. Mai vreau!
Reclamele din ziua de azi sunt facute in asa fel incat sa te manipuleze: du-te si cumpara aia, e cel mai bun produs din gama sa, mananca produsul X si vei arata in forma, ia-ti mai stiu eu ce masina si vei fi stapanul soselelor. Majoritatea apeleaza la stimuli de ordin afectiv, nu cognitiv, ceva de genul ia deciziile cu inima, nu cu mintea… E o intreaga teorie si, ca o studenta la marketinkg eminenta ce am fost, stiu toata teoria. Nu-mi plac reclamele cand imi intrerup diverse chestii pe care le urmaresc la tv, dar imi plac cele super inspirate si haioase. Despre astea, alta data.
Acum mi s-a pus pata pe doua reclame. Pe una acum ceva timp, pe alta mai recent, dar amandoua imi excita simturile. Ma apuca o pofta nebuna, numai cand le vizionez. Si cum sunt absolut innebunita dupa ciocolata si inghetata… la ce pot fi reclamele??? Ciocooooooo! 🙂
Sunt lesinata sa vad ciocolata aia curgand, ma imbie sa gust, sa musc din miezul ala crocant, sa savurez caramelul… mmmm, imi ploua in gura !
Cea de-a doua imi place pentru ca are si o melodie draguta, habar n-am cine o canta sau cum se numeste (ca de obicei), dar la fel, te ispiteste, te momeste, te ameteste… yummy!
Si-mi mai place cioco amaruie si cioco cu alune de padure :P, ma mai gandesc ce reclama „pofticioasa” am vazut la astea. Oricum cea mai tare reclama la ciocolata ramane cea de la Kandia. Mai jos… varianta long. Savurati si lasati imaginatia sa zburde! 🙂
De cand ma stiu am avut o problema in a asocia doua culori: maro cu negru. Horror! Cine i-o fi invatat pe oameni sa combine culorile astea nu pricep. Negru se combina cu orice, da bine in multe combinatii, dar cu maro… sa-mi fie cu pardon, e hidos. Combina frate negru cu crem, cu bej, cu ou de rata etc, dar nu cu maro! Maro poti combina cu crem, cu kaki, cu vernil, cu toate nuantele mai inchise sau mai deschise de maro (nu mai mult de trei nuante per tinuta).
Despre combinatii de culori care dau bine impreuna se poate scrie un roman. Ce vreau eu sa spun este ca mi se strepezesc dintii de ce vad pe strada si e pacat, ca unele sunt chiar fete dragute, din pacate n-au pic de stil. Am vazut-o pe una cu pantofi maro de lac cu bot ascutit, fusta neagra de saten, jacheta alba si geanta alba. Sa-mi zica si mie cineva unde e potriveala. Am mai vazut-o pe una imbracata cu doua nuante de maro si avea pantofi si geanta negre. Lasand la o parte ca nu se mai asorteaza neaparat geanta cu pantofii, iar combinatia fatala… Mai am oroare cand le vad pe fetele alea cu covrigi in urechi, cu fuste scurte de blugi, cu colanti trei sferturi si cu adidasi. Brrrr!
Dar nu numai fetele se imbraca urat. L-am vazut pe unul in tramvai si vroiam sa-i fac poza. De foarte prost gust: pantofi banali, blugi la fel, camasa si bluza de trening peste. Tinuta era completata de geanta de laptop si ochelarii fund de sifon.
Sper din tot sufletul sa se schimbe ceva in sensul asta, nu ai nevoie de buget urias ca sa te imbraci si sa arati ok. Cei care au tendinte de „extravaganta” sa-si cumpere o oglinda care da palme! 🙂 Pentru ajutor, se poate studia Manual de stil. Enjoy!
Da, cum sa nu!
Azi a trebuit sa caut un traducator de limba persana. Mi s-a parut amuzant ceea ce trebuia sa fac, inedit totodata, din cunostintele mele de nivel mediu de civilizatie si cultura, persana e o limba moarta, vorbita de locuitorii Imperiului Persan, disparut acum mult timp. Actualmente este Iran. Si acolo se vorbeste araba. Drept urmare am deschis documentul sa vizionez limba persana, am inteles cifrele, cu mai mult nu pot sa ajut incat era cum m-am asteptat, araba (iar persana asta o fi o araba cu dialect). Daca gresesc, mea culpa!
Sa traiasca prietenul meu Google! Dar a fost un fel de cauta acul in carul cu fan. Mult doritul traducator de persana se juca de-a „v-ati ascunselea” cu mine. La cele mai multe firme unde l-am cautat, am ajuns un pic too fuckin’ late, pentru ca primeam raspunsul „ne-a plecat traducatorul de persana”. Booooooon! Dar eu am nevoie de traducere din persana in engleza, termeni medicali!!! Chiar atat de mult cer? Da! Traducatorul meu de persana s-a dovedit a fi mult mai preciouss decat inelul lui Golum. Dupa multe telefoane si mailuri explicite, am primit trei raspunsuri pozitive. Si cum ziceam, traducatorul meu… scump domne scump! 500 RON pentru 3 pagini…
Asa ca m-am gandit: imi deschid firma de traduceri, dar limbi din astea rare, gen persana, araba, hindi sau mai stiu eu ce. Oricum nu stiu daca as avea succes, cel putin pe net e full de anunturi ca traducem de toate dar cand suni, te pomenesti ca se ofera cu cea mai mare placere sa traduca engleza, franceza, germana si inca vreo cateva limbi mai populare. Si, m-am hotarat, ma apuc de araba, sa nu mai apelez la altii, si-asa imi place, stiu cifrele, stiu sa numar si cateva expresii!
Toantele nu merg in rai 
