Rocco si soricelul

Dupa ani de zile in care mi-am dorit un animalut, insistente, refuzuri, argumente… intr-un final am luat un perus zapacit rau, albastru, culoarea mea preferata. Dupa o ciondaneala cu frati-miu, i-am gasit si nume: Rocco (el ii pusese Gogu, saracu’). Si mi-am propus sa-l invat sa vorbeasca, stateam cu el o gramada, zbura de nebun peste tot, rontaia florile de pe balcon si nu numai, dar mi-era tare drag. Nesuferitul nici acum nu vrea sa vorbeasca, dar se pupa toata ziua in oglinda! Si parca intelege tot ce-i zic! Mi-e drag in continuare si am grija de el, desi nu necesita mare efort. Si il iubesc rau! 🙂

Dar o intamplare ciudata ne-a zdruncinat pe amandoi si „relatia” noastra, pe termen lung mai mult pe el decat pe mine. Eram de doua saptamani singura acasa, toti erau plecati in vacanta. Era tare bine, mergeam la birou, seara aveam liniste, faceam totul in stilul meu, in ritmul meu… Pe atunci eram cu cineva care lucra in ture si, in seara aia iesea la 1 noaptea si venea la mine. Gospodina din mine a zis ca ii face de mancare, aveam friptura, mai trebuiau cartofii prajiti (ce cliseu, lipsa de imaginatie, friptura cu cartofi). Si la ora 1 ma infiintez in bucatarie si ma apuc de treaba, sa fie mancarea calda cand vine musafirul. Cartofii erau la prajit, eu dereticam pe acolo. M-am indreptat spre aragaz sa-i scot si, deodata, vad cum trece de-a latul bucatariei si intra pe langa aragaz… un SOARECE!

Am racnit din toti rarunchii, nu-mi venea sa cred!!! M-am speriat eu de el si el de mine! „Pai ce cauti, ba, la mine acasa? De unde ai aparut?”. Mi-am dat seama de ce parea speriat de bombe Rocco al meu si nu mai manca bine. „Aoleuuuuuu, dar tu de cand misuni in casa mea?” Mi se derulau in cap mii de scenarii, cum puii mei a ajuns un soarece la etajul 6???!!! S-a cocotat pe bloc? Bai, dar pana la 6? A venit pe la ghena? Cum? Si cum a intrat in casa? Si pun mana pe telefon „Vino repedeeeeeeee, sunt disperata, am un soarece in casa!!!” „Bai, ai innebunit? De unde soarece? In bloc? Sa urce pana acolo? Hahahaha” „Eu vorbesc serios!” „Hai ma, termina, poate o fi fost papagalul, a iesit din colivie si era pe jos!” „Baaaaaaa, Rocco al meu e albastru, nu sobolaniu!” . Nu m-a crezut.

Si pun pe masa cartofii prajiti, friptura, toate cele. Soricelul nicaieri. Si ne apucam sa mancam, cu ochii fixati unde l-am vazut intrand. Dupa vreo 5 minute, miscare, si-a scos la lumina boticul sa vada care-i treaba. Eu „uite-l! Uite-l! Na, sa nu mai mai faci pe mine nebuna! Auzi! Si mai jignesti si papagalul! Ia-l de aici, prinde-l, fa-i cevaaaaaaa!!!” si iar ma isterizez. Gata! Vanatoare, eram 2 nebuni in bucatarie in mijlocul noptii pandind guzganul. Animalul mai smecher si mai agil decat noi 2 la un loc, a iesit dintr-o parte, a intrat pe sub frigider, de acolo sub un dulap… Am abandonat.

Nani, dar nu inainte de a inchide usa la bucatarie si de a o deschide pe cea de la balcon… in ideea ca poate soarecele iese pe balcon si ajunge la teava de scurgere, intra pe acolo si o sa cada-n gol (ce sadic! pai hamsterul vara-mii asa a sfarsit saracu’ si ea sta la etajul 2, asta de ce n-ar face la fel?!). Yeah right! Si cand ma gandeam ca nu stiu de cate zile era aratarea in casa… si toate usile au fost deschise si s-a plimbat pe unde a vrut muschiul lui… bleah! Am dormit iepureste, l-am auzit toata noaptea rozand la usa de la bucatarie (dimineata am vazut si urmele).

Dimineata mi-am facut intrarea in bucatarie cu niste pumni in usa, sa se ascunda fiara, sa nu-l mai vad. Rocco nu mai manca, era picat din luna, dar soarecele nu avea cum sa ajunga la el, ma gandeam eu. Tarziu mi-am dat seama ca monstrul s-a bagat in boabele lui. Mi-era frica si scarba sa stau acolo, ai mei veneau in 2 zile…2 zile? No way, eu cu asta nu mai stau in casa, visasem toata noaptea ca m-au atacat sobolanii. Si sun la mama, cand o aud, se rupe filmu’, bufnesc in plans ” mamaaaaaaaaa… vinooooo! Vino acasa repedeeeeeee! ca am gasit un cioricel!” (asa a inteles femeia) „Ce ai mah?” „Un cioriceeeeeelllllllll!!! Si nu stiu de unde a venit, ca nu mai pleacaaaa!!!” Clar n-au scapat de mine, au venit dupa-amiaza, intre timp n-am mai calcat acolo, eram lihnita de foame si lesinata de sete. Nu l-am gasit. Si i-am pus cursa…

Dupa aventura asta, Rocco, vizibil marcat, a inceput sa piuie, sa revina la normal, in cateva zile era ca de obicei. Numai ca de atunci nu mai vrea sa iasa din colivie, decat foarte rar. Altfel e la fel de smucit ca inainte, se pupa in oglinda, se cocoata pe toate alea si-mi inveseleste diminetile. Si ciupeste! E pe post de catel, face galagie, ciupeste si se gudura. Puiutzu’ lu’ mama! 🙂 Si sa nu mai aud de rozatoare!

Anunțuri

24 de gânduri despre &8222;Rocco si soricelul&8221;

  1. Da, ce nu stiai ca exista culoarea sobolaniu? Iti spun eu ca exista, am vazut-o live, mai aproape decat mi-am dorit vreodata!
    Postul l-am scris repede, mi-a luat mai mult sa-l revizuiesc! Si oare de ce m-am chinuit? Ca eram chinuita la randul meu de cineva care-si repara blogul si eram cobai! Testing, testing… bine ca merge! 🙂

  2. Aia cu sobolanie a fost cea mai tare. 😀

  3. Sobolaniu, pardon. Te-ai chinuit ceva cu postul asta… 😀

  4. Buna dimineata, desteptarea!!!

  5. Haide, tu, ca m-am rugat si eu de dumneata cu trei mesaje fortate in sidebar. Nici nu te-am pus sa deschizi comentarii ca sa nu iti ia timpu-ti pretios… Ai fost foarte amabila. Multumesc.

  6. … sa nu iti ia DIN timpu-ti pretios… Cafeaua aia e inca la incalzit. ;;)

  7. Te suparasi ca am zis de soarecu’ tau? Al tau era dragut, ala m-a crizat! Si stii cum fac atunci cand sunt crizata! 😀

  8. :/
    Rozatoarele sunt foarte tari, da?! (Poate nu sobolanii aia mari, de cultura urbana care ar pune si un caine pe fuga, dar restul is supertari!)

  9. Al tau a fost mai educat, nu s-a urcat pe biroul tau. atunci sa te fi vazut cum faceai. 😆

  10. Nu stiu, dar s-a plimbat prin toata casa cateva zile pana sa ma prind eu de existenta lui. Nu vreau sa stiu pe unde a umblat! 😦

  11. 😆
    „Cioricel” – mi-a placut asta 😆
    Cat despre papagal … am avut o colega de facultate care a reusit sa-si invete papagalul ( un perus ) sa spuna destul de clar urmatoarele ( imi pare rau ca n-ai cum sa si auzi, ca era tare funny ) : Cooooocutzica! Buuuuurrrrrticutza! 😆
    Si il mai imita pe tatal ei cum tuseste. 😆

  12. Hai lasa breh fino, sex in patul tau nu cred c-a facut, dar poate ti-a dezvirginat papagalul de era asa tacut. =)))))))))))))

  13. @Jo: si eu m-am chinuit cu el, dar n-a vrut! In schimb, o colega avea unul care-si sunea numele si o imita pe maica-sa „pupa mama baiatu'” 😀
    Si la cat de disperata eram… asa mi-a iesit printre sughituri de plans 😀

    @Nasa: Inseamna ca Rocco al meu e un gentleman, n-a spus nimic 😆 , o merge pe principiul „a gentleman never tells” 😉 (educat dom’le!)

  14. Sau poate Rocco era doar melancolic … 😆

  15. da-da , Joaninha are dreptate si tu i-ai omorat „aventura”. reao! 😆

  16. Da, fetelor, sunt o criminala feroce, i-am distrus fericirea pet-ului meu! 😆

  17. mi-au dat lacrimile
    de ras :))

  18. […] ada blog – bueii, io am camile, papagali… da […]

  19. Ma, cred ca si eu am un soarece[stau la 5] ca aveam o carpulita in balcon si pare a fi roasa:-ss
    Aaah, dar ce sa-ti zic, cum o fi sa te trezesti cu o broasca langa tine in timp ce dai cu aspiratorul? uite asa[ sper sa te amuze]: http://pompilia.wordpress.com/2009/05/14/la-vanatoare-de-broaste/

  20. Ada,

    Si eu am un perus, tot mascul, si ma chinui si eu cu el sa-l invat sa vorbeasca.
    Deocamdata nimic. 🙂

    Tu-l mai ai pe Rocco?

  21. @Hubba Bubba: Pune cursa si vezi daca prinzi ceva.

    @Roxanne: Sa stii ca invata greu, trebuie sa fie pui, sa ai rabdare cu el, sa nu te stie de frica si sa invete de la o persoana.
    Rocco al meu a murit in martie anul asta 😥 … l-am avut 6 ani. Acum am o papagalita, Fifi. Asta mi-a mai ramas, ca dupa Rocco mi-am luat trei, pe Zuzu, Rita si Fifi. Zuzu si Rita au murit. 😦 Sunt foarte sensibili, nu curent, nu caldura, nu lumina brusc in ochi, si niciun veterinar nu e specializat pe pasari mici si nu prea stie ce sa le faca in caz de ceva.

  22. Of…imi pare rau sa aud ca a murit Rocco…si pe urma, si ceilalti 2.
    Si al meu a fost bolnavior in vara asta. Ii aparuse ceva pe cioc. La inceput, l-am dat cu albastru de metil, dar n-a avut niciun rezultat, decat ca l-am murdarit pe el de tot.
    Apoi, l-am dus la un veterinar, si mi-a zis sa-l dau cu o crema cu sulf, si sa-i pun niste vitamine in apa.
    Acum e bine, i-a trecut de tot.

    De vorbit cu el, vorbim amandoi…. si eu, si iubu. Deocamdata ne raspunde, dar in legea lui.
    Dar e f dragut…se joaca cu noi f mult…mai ales in weekend, ca atunci ne vedem mai des 🙂

  23. F bine, e super daca vine la voi si sta pe umar sau pe deget, e un pas inainte. 🙂 Trebuie pastrata curatenia in colivie, suflate boabele, schimbata apa zilnic… si la fel, zilnic sa vorbiti cu el si sa-i dati atentie. 🙂 Poate pana la urma va vorbi. 😀

  24. […] pot urca pe bloc? –  da, pot urca, altfel asta cum a ajuns la […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s