Blog trist

Am primit o veste trista… sunt socata, revoltata, neputincioasa, resemnata… Viata e nedreapta, azi esti, maine nu mai esti! Esti doar un om mic, in lumea asta mare… Ca dispari tu sau dispare altul, este la fel, viata isi urmeaza cursul si lumea merge mai departe, poate nici nu observa ca nu mai esti…

N-o sa uit petrecerile la care am fost impreuna, concediile de pe crestele muntilor, hlizeala cu orice ocazie cu care ne intalneam, replicile schimbate despre echipele de fotbal preferate. Eram o gasca mare si vesela, ce-mi placea cand ne adunam toti, toate familiile si prietenii si petreceam! Tu cu Poplaca erati sufletul petrecerii mereu, zapaciti si pusi pe glume. Voi il imitati pe frati-miu cu „sunt nerrrvos” si numai „Tero” il strigati. N-o sa uit ca ne-am dat impreuna in masinaria aia din Satul de Vacanta si urlam din toti rarunchii; nu voi uita pozele pe care le-am facut cand ti-am adus tomberonul in cort; n-o sa uit melodia pe care am dansat la nunta Alinei. M-am bucurat ca lucram aproape si in pauza veneam si va salutam, pe tine, pe Magda, Luiza, Gabi…

Si ai plecat brusc! Violent, neasteptat, mult prea repede si mult prea nedrept!

Cum s-a putut intampla asa ceva? De ce?

Odihneste-te in pace, DAN!

Anunțuri