Vacanta mea – pe schiuri

Mayrhofen, un orasel la poale de munte, pitoresc, primitor si care-ti incarca bateriile. Asta am observat-o dupa o ora de plimbare printre stadutele inguste pline de case frumoase si de povesti tiroliene (sau tiroleze… nu stiu 😀 , tiroliana parca e sarma aia de te agati cu un carlig si te duci weeeeeeeee dintr-un punct in altul). Ne-am cazat la Hotel Maria Theresia, hotel de 3*, dar arata impecabil, i-as fi dat mai mult. (fiecare tara are sistemul ei de stele, asa am inteles). Am gasit in camera toate informatiile de care aveam nevoie: tarife skipass, ore de functionare telecabine, harta orasului, harta cu partiile plus sugestii de trasee, halat, papuci, prosoape garla, aveau sauna, solar, Internet moca (daca aveai laptop), camera speciala de lasat schiuri, placi si clapari, „n” programe tv, inclusiv informatii despre partii, vreme, moduri de a petrece timpul liber acolo, imagini live de pe partie si munca oamenilor pentru a crea diverse zone de agrement.

M-am bucurat foarte tare ca nu erau romani. Bucuria a tinut o zi, cred ca am ajuns noi mai devreme decat perioada standard. Am avut in camera alaturata niste draci de copii care mi-au scos peri albi, facea unul ca sirena, altul se juca la intrerupator, ziceai ca mixeaza, alergau de nebuni… I-am poreclit Fiarele! In rest, au mai fost romani, am vazut multe masini cu numar de Ro, la noi in hotel erau si tarani, normal, care au facut scandal ca de ce n-au voie sa fumeze pe balcon, au facut numai figuri (acolo multe sunt construite pe baza de lemn, plus ca astia respecta norma aia europeana cu fumatul!). Dar asa se intampla, romanu’ cand nu e acasa, se da in stamba…

Ne-am luat ski-pass pe 6 zile. 186 de euro pentru adulti. Asta inseamna ski bus, telecabine, telescaune, baby ski-uri etc nelimitat pe 3 munti. Ceea ce e foarte rezonabil. Sute de kilometri de partii, variante de trasee pe nivele de dificultate, toalete super curate in creierii muntilor plus cosuri de gunoi, cafenele si restaurante pentru refacerea fortelor… de toate.

M-a impresionat mult un loc. Il cheama White Lounge si este un bar de gheata, plus hotel, are si sauna, bar afara si sezlonguri pentru relaxare si admirat panorama. Bauturile se servesc in pahare cu logo, pahare reciclabile si de cate ori iti cumparai bautura, la pretul acesteia se adauga si 1 euro, paharul. Daca vroiai sa-l pastrezi ca amintire, ok, daca nu, il dadeai inapoi si primeai acel 1 euro dat. Ei oricum reciclau paharele. Se organizeaza petreceri acolo, au dj, au reguli stricte pentru pastrarea White Lounge. Eram ca aia micii… woooooooooowww! Am pozat mult acolo. Merita! Daca esti pasionat de schi sau placa si mai esti si clubber, that’s THE SHIT! E tare misto dupa mai multe coborari sa-ti iei un vin fiert sau o ciocolata calda, sa stai pe sezlong acolo pe platou sa te bata soarele si „s-o arzi pe minimale”! Pentru a vedea ca nu mananc castane, baga un ochi pe White Lounge!

Alt loc tare, alt munte! Vans Penken Park! Un loc pentru pasionatii de sporturi extreme pe zapada. Adica pentru amatorii de oase rupte, desi n-am vazut pe unul accidentat, zici ca erau de guma. Acolo se faceau sarituri si scheme cu placa si cu schiurile. Si aici la fel am pozat mult, am si filmat si eram la fel de woooow! 🙂

Toate zilele de schi au fost fantastice, cu soare si vreme frumoasa, exceptie doar o zi. Frati-miu a inceput sa faca scheme, sa sara pe toate nebuniile de la Vans. Bineinteles ca a cazut de o gramada de ori, motiv ca eu sa ma prapadesc de ras, am imortalizat cateva cascadorii. Dupa cazaturile astea a inceput sa scoata perla dupa perla. Moment in care m-am apucat sa scot telefonul si sa notez. Mi-am mai adus aminte si de altele de pe drum, si de mai demult si m-am hotarat sa le fac pagina separata, pentru ca e pacat sa le uit. Coming soon! 🙂

Am inceput cu partiile usoare, dupa care am propus tribului sa facem coborarea pe schiuri. Era partie medie, deci era ok pentru experienta noastra. Ei as!!! Pai cand am vazut ce portiuni in gat avea… brrrrrrrr… m-am panicat si am bagat plug! Da’ de-ala serios, de de-abia ma miscam! Si apoi am aflat ca partia avea 6 km. Aoleuuuuuuu! Si mai era si 16:30 si la 17:00 se inchidea partia. Aaaaaaaaaaa! Asta era pe la jumatatea partiei. Deci hurry! Asa ca m-am chinuit sa cobor, sa urc inapoi la telecabina, no way, era si mai mare chinul.

Ultima parte a partiei a fost show. Mai erau panicati ca mine, eram presata „hai! hai!”, incepuse sa se insereze, era zapada bocna de inghetata… Ce sa fac??? Gata, dau schiurile jos! Zis si facut, le adun si mergi pe picioare pana jos (aprox 500m). Buf! in fund! un schi intr-o parte, un bat in alta… pfoaaaaaa… aduna-le, ridica-te si cara-le! Zapada inghetata si alunecam pe clapari ca pe schiuri, si iar buf! Si se insera, panica mea crestea: „Hai Ada, hai ca poti! Lupta pentru supravietuire! Ai trecut prin chestii mai naspa, hai! Mama, si aici e padure, daca iese acum vreo jivina de printre brazii astia?! Nuuuuuuu!!! Baga viteza! Hai ca poti!” M-am enervat, am vazut eu ca alunec asa bine, am decis sa raman unde eram si sa ma duc asa pana jos. Cum sunt aia la Predeal cu punga, asa eram eu fara… si cu schurile si betele la purtator! Am ajuns jos, mai era un pic, am pus schurile, am trecut prin raza a doua tunuri de zapada si… eram salvata!!! Pfiu! Restul zilelor partii mai usoare, suficienta adrenalina!

Revelionul a fost ciudatel, a constat intr-o masa mai festiva cu meniu fix, in rest era bufet, si mancare cam naspa. Adica ce am mancat la bufet a fost de 1000 de ori mai bun. Si imi luasem in bagaj o rochie frumoasa, pantofii cu toc, de toate… dar, vazand pe geam cum se indreapta lumea spre locul cu pricina si fiind un frig maaare, m-am reinventat, m-am imbracat mai gros. Felul principal a fost o friptura, nu stiu daca era de muu sau de guitz, cu niste legume dubioase, plus niste legume… mov. Am aflat ulterior ca erau cartofi! Am gustat, nu m-am otravit si acum apuc sa povestesc! Dar „taranca” (subsemnata) nemaivazand cartofi mov, pac! poza! 😀 Dupa ce s-au perindat bucatele alese, ne cam expediau, a fost ceva muzica bavareza, bleah! La 12 noaptea artificii, pocnitori, Happy New Year si gata! In baruri era full, in cluburi cam la fel, multi trotilati… asa ca hai, somn! Am inceput anul bine, odihnita si in prima zi am stat la White Lounge la ciocolata calda! Mmmmmmmm, asa zic si eu inceput de an! 🙂

Si acum, poznele: