“Pentru a fi iubit trebuie sa ajungi neaparat la o anumita stima fata de tine insuti, sa te iubesti, sa te apreciezi, sa te simti puternic, autonom si totodata sociabil, capabil de a fi in frunte si de a reusi in ceea ce iti propui. Atunci vei avea sansa de a fi iubit. Aminteste-ti ca in dragoste, ca si la banca, credit li se acorda doar bogatilor.”  Andre Moreau

Am gasit citatul asta la E_go pe blog si mi-a atras atentia. Pentru ca este sintetizat in cateva cuvinte ceea ce ar trebui sa stie si sa aplice o lume intreaga. Si anume, sa fii constient de tine ca mai apoi sa te perceapa corect si ceilalti.

Trebuie sa inveti sa descoperi partile bune si rele, sa le accepti, sa te respecti! O persoana puternica, autonoma, hotarata si sociabila este totodata si o persoana stabila, capabila sa treaca peste obstacole, trece mult mai usor peste deceptii, e calita si oarecum pregatita psihic pentru n situatii. O femeie dependenta afectiv si material de un barbat trece extrem de greu peste o despartire. Ba mai mult isi face griji ca nu va mai gasi pe nimeni, deci se duce naibii aprecierea de sine, stima, si probabil se va umili in incercarea de a-l aduce inapoi. O relatie bolnavicioasa, bazata pe dependenta afectiva face rau ambelor parti: partii „victima” pentru ca se macina tot, se consuma, sufera… iar partea „agresor” se simte vinovata si incepe sa se ascunda, sa se inchida in ea… Este valabila si reciproca, numai ca sunt cazuri mai rare. Nu stiu cum, dar barbatii sunt mai calculati in dragoste, parca nu se pierd atat de usor…

Dragoste cu de-a sila nu se poate! Nu poti constrange un om sa stea langa tine, decazi in ochii lui. Tocmai asta inseamna sa fii demn, sa-ti asumi unele decizii, sa accepti hotararea celui de langa tine si sa poti merge mai departe. O persoana autonoma este persoana care isi pastreaza mica doza de egoism, firimitura de spirit de conservare, picatura salvatoare numita respect de sine. Si constientizeaza ca daca ea n-are grija de sufletelul ei, nimeni altcineva n-o va face!

Live together die alone! Din pacate este atat de adevarat. Alergi multi ani dupa o jumatate care sa te completeze. Vreau sa fie o persoana draguta, haioasa, romantica, sa ma accepte asa cum sunt… Aici e buba! Cum esti? Bun, rau, nesuferit, deschis, calm, agitat, serios, pus pe glume, morocanos…? Si asa cum esti, poti imbunatati ceva? Si daca da, faci ceva in sensul asta? Si, intr-un final, te accepti cum esti? Te respecti? Ii accepti si ii respecti si pe altii? In momentul in care raspunsul este da la toate astea si te accepti asa cum esti, constient de calitati si defecte, esti un om puternic. Si un om puternic stie sa lupte, stie sa emane acel je ne sais quoi, stie sa fie el si sa se comporte ca atare. Si la o adica, el cu persoana lui sunt un intreg, nu mai este doar o jumatate pierduta in lumea asta mare cautandu-si partea pierduta. Si se simte mai sigur pe el si mai bogat sufleteste.

Esti ceea ce gandesti! Si gandind pozitiv, iti atragi lucruri pozitive! Autosugestia functioneaza, la unii mai bine ca la altii. Si, cum ziceam, daca tu nu te respecti, n-o va face nimeni, nu vei inspira incredere si vei fi doar o marioneta a cuiva care se va hrani cu sentimentele tale!

Sa fiti iubiti!