„Gunoierii” reloaded

Dupa cum spuneam joi… fura evenimente. Dupa ce am scris postul, am avut cea mai aglomerata zi ever!!! Si am reusit sa fac tot ce am zis! 😀

Si abia asteptam noua reuniune cu gunoierii! De cand a fost anuntata, m-am gandit cum sa-mi organizez mai tot, stiam ca nu-mi voi lua masina, sa pot sa beau… si, chiaunica dupa celelalte evenimente, mi s-au decalat un pic planurile, pentru ca am mai „furat” 2 ore de somn. Trebuia la 10 seara sa fiu la Bla Bla. Ei bine, am ajuns la 11, asta pentru ca m-am chinuit juma’ de ora sa-mi stea parul (no chance!), apoi am stat la obligatia de dinainte si intr-un final am ajuns la destinatie.

N-am fost singura intarziata, Sburlea a ajuns dupa mine. I-am regasit foarte zambitori pe Eu, Asterix, Monique, KingSnake si Joaninha, dar si pe gazda, Dragos, plus niste prieteni de-ai lui. Si, cum am deschis meniul mi-au picat ochii pe Mojito 😀 , dar am zis nu, si am cautat Long Island-ul dupa care tanjeam de aproape 2 saptamani. De la 2 pahare m-am binedispus 😀 .

M-am bucurat foarte mult ca a reusit sa ajunga si Monique, pentru ca data trecuta a avut o problema, iar de data asta, ghinionul era s-o urmareasca iar. Dar Murphy s-a gandit sa fie dragut si a facut in asa fel incat a ajutat-o, si iat-o in mijlocul nostru. Mi-a placut tare mult de ea! E mult mai draguta in realitate decat in poze.

Asterix, la fel ca de obicei, binedispus, probabil un pic deranjat de faptul ca muzica uneori crestea in volum si nu mai prindea toate fazele. Am discutat despre urmarirea fiicei lui si… se pare ca si eu as fi fost la fel urmarita si probabil nu voi afla niciodata asta (zice el). 😆

De cum am intrat mi-am dat seama care sunt KS & Jo desi s-au prezentat cu numele reale 🙂 . Sunt niste draguti, foarte de treaba, deschisi si ti-e mai mare dragul sa-i privesti cum stau unul langa altul, se tin de mana, isi arunca priviri pe furis, se saruta, emana iubire prin toti porii!

Sburlea a venit cu un manunchi de trandafiri, a salutat, dupa care i se citea pe buze cum ne numara 😆 . Foarte galant gestul lui, a dat fiecarei fete cate un trandafir, ca doar na, maine e 1 martie 🙂 . Multumim frumos!

Si ne-am pus pe palavragit, am facut cerc mare, am vorbit de intalnirea din vara, am mai pus un pic tara la cale, i-am transmis Erminusei intr-un sms ca o pupam… Am facut cateva poze si, bineinteles, cand le-am numarat la sfarsit, erau 13. Iar avem putine poze, asta pentru ca iar am fost ocupati cu hihi haha (Nasa, nu ne bate!!!). S-a facut si o tentativa de karaoke, dar microfonul era praf, mult reverb si era mai mult zgomot decat muzica. Cea mai tare faza a fost cea cu va dau restul”, dar va fi povestita la momentul potrivit, nu stric surpriza… dar spun sigur ca am ras vreo 5 minute incontinuu cu Eu, KS, Jo si Sburlea.

Concluzia lui Sburlea a fost una foarte tare: ca datorita blogului lui Dono, s-a creat o comunitate de oameni foarte misto. Subscriu!

Si usor, usor fiecare gunoier a plecat spre casa… am plecat ultima. Am vorbit cu Marul perfect rotund ca poate ne mai adunam o data saptamana viitoare la concertul Vama din club Fabrica, dar inca nu e stabilit sigur. Mie mi-ar placea!

A fost o seara placuta, s-a marit grupul de gunoieri, am socializat, am avut niste discutii foarte misto, am ras in hohote, ne-am amuzat, ne-am tachinat, e un pic mai altfel sa te vezi face to face cu oamenii cu care interactionezi pe net, pentru ca data viitoare cand o vei mai face, va fi mai altfel, in sensul ca, asa cum zicea Sburlea, comunitatea se contureaza si e mai unita. Si… pana data viitoare, cele 13 poze!

Se intampla evenimente

Sa le luam relativ in ordine cronologica:

  • De ieri seara a inceput votarea la ROBLOGFEST! Am doi preferati, pe DONO si pe Lorena! 😀 Pentru Dono, Sburlici a facut post special cu toti pasii ce trebuie urmati (merci mult, la cat de atehnica sunt, e super explicat!) ! Ma apuc de votat (pe Lorena o gasesc eu sigur!)! Bafta, dragilor! 🙂
  • Azi e ziua Madalinei, o buna prietena, colega mea de banca, ne stim de 19 ani (wow!)… La multi ani, Mada! Diseara bem! 😛
  • Tot diseara colegii mei simpatici s-au gandit ca mai facem o seara de Cuando, ca cea de saptamana trecuta, numai ca de data asta, sunt alti colegi, mai multi, numai unul e din „gasca” veche. Ce sa fac… o sa ma sacrific! 😆
  • Maine avem „Diploma dinner”, in sfarsit se termina training-ul si o sa plece toti si o sa fie mai liniste. Voi face act de prezenta si niste poz(n)e! 😛
  • Si direct de acolo… voi merge la PETRECEREA GUNOIERILOR!!! ce se va tine incepand cu orele 22 trecute fix si va tine pana-n zori! Unde? La BLA BLA! Unde e BLA BLA? Pai pe Caderea Bastiliei nr 30 (strada cu piatra cubica-care trece pe langa ASE, cladirea cu bila – sper ca stiti legenda cu bila! – si barul e undeva pe dreapta)… iar gunoierii se vor gasi, ca sa citam un clasic in viata, „in separeul din stanga, sau pentru aia cu probleme de orientare, mana cu ceasul!” We’ll have a party! Cine mai vine, sa lase comm pe blog! 😀

Si asta e doar inceputul weekend-ului! Sa vedem ce mai urmeaza! Primavara incepe promitator. 🙂

Ada catre vecina: „Ori eu, ori tu!”

Asta a fost ultima chestie adresata vecinei de sub mine! Cum am ajuns la situatia asta? Pai dupa cateva „meciuri” importante, plus chichite frecvente.

E greu sa ai vecini cu mintea incuiata. Cred ca si izolarea fonica e defectuoasa la blocurile relativ noi (am si eu niste bazdaci cand aia de sus scartaie scaunele pe gresie, sau dau drumul la apa in baie si fluiera bateria…), dar si obsesia era mare! E super sa ai stilul de vecini care-ti urmaresc fiecare pas, la cel mai mic zgomot se impacienteaza si se manifesta. Eh, tanti asta asa era! Dar s-a pus cu scorpia… fuckin’ big mistake!

Prima chestie mi-a facut-o cand mi-a stricat un Revelion. Ca om civilizat ce ma aflu, am anuntat-o cu cateva zile inainte ca voi da petrecere de Revelion, vor veni prieteni si va fi ceva galagie. A strambat din nas, ca ea cand se mai odihneste, dar de-aia n-am mai putut eu. Gasca mare n-am fost, vreo 10-12 oameni cu totul si hihi, haha, muzica nu sa-ti sparga urechile sau sa vibreze podeaua, mai o aluna, o maslina, o scobitoare straina, mai o beuturica, ne-am intins la povesti. La 5 dimineata se duce la mama la usa, spunandu-i sa ne transmita ca ar fi cazul sa incheiem. Say what? Uite acu’ repede! Am ignorat si ne-am continuat palavrele si hlizeala. La ora 7 suna cineva la usa. „Frate, ce colindatori matinali! Sa vezi ce caterinca iese cu Sorcova asta!” Cand colo… baba! „Buna dimineata, la multi ani!” io de colo. „Nu v-ajunge cat ati petrecut? Cat v-ati distrat? Gata, ia incheiati aici, ca eu vreau sa ma odihnesc!” „Poftim? E Revelion, Anul Nou, ne distram si petrecerea se termina cand zic EU!”… si intr-un final pleaca. O averizasem pe mama ca daca cumva deschide usa la ea… o mananc cu fulgi! Dar baba perseverenta, a mai batut nitel in teava… Intr-un final pe la vreo 9, pleaca si ultimii acasa, am ramas cu o prietena sa strangem si… deodata aud BUM! Raman paf… ne uitam una la alta si ne bufneste rasul… se auzise cu ecou in toata scara, dar, cum mai nimeni nu era acasa, n-a fost panica (decat la cine a trebuit!). Nebunii mei… pusesera la usa babei o „mica” petarda! 😆

De atunci, nu m-a „iubit” deloc, eram stresul ei. Avea liniste cat eram plecata la facultate, apoi se criza. Nu sunt imposibila, nu scot sunete inutile (avand in vedere ca si eu sunt stresata de multe zgomote), ii respectam orele de „liniste” si ea tot ma tortura cu batutul in teava. Daca mergeam prin casa, ea batea in teava. Daca latra cainele vecinei de sub ea, batea in teava. Buba la cap!

Am facut intr-o seara petrecere in pijama cu 2 prietene, am barfit, am facut floricele si ne-am uitat la un film. Comedie! Da, comedie ca asta… ca nebuna, ne-a auzit chicotind (cre’ ca statea cu urechea lipita de teava de la calorifer) si a inceput sa bata in teava. Zapacitele mele erau uimite… bah, asta chiar e nebuna! Si am considerat ca-comunicam Morse si am batut si eu 😛 … s-a crizat! Alta data, ma pregateam sa plec la balul de absolvire, eram aranjata, machiata si m-am incaltat, sa fac niste pasi prin fata oglinzii, apoi mi-am luat posetuta si ma pregateam sa ies pe usa. nici nu deschid bine usa… babau in fata mea: „Toata ziua umbli cu tocuri si-mi pocneste capul de durere, esti nesimtita!” „Acum mi-am luat sandalele in picioare, plec, ma grabesc, n-am chef sa-mi stric dispozitia certandu-ma, la revedere! A… si multumesc la fel pentru compliment!”

Ce a pus capac a fost intr-o seara cand, la ora 1 noaptea il aud pe al ei sot racnind: „Alo, doamna G. … eu n-o mai suport pe fata dvs., e o nesimtita si nu stiti ce ne face si ce e de capul ei, ce prost ati crescut-o! Nici nu stiti ce e la ea acolo, intra cate 5-6 barbati pe zi, stiu eu ca am vazut, se aude de la ea parca face filme porno, numai sunete de-alea! E o curva, face numai galagie si sa stiti ca pleaca seara la 10, in fiecare seara… vine o masina si o asteapta si vine inapoi numai pe la 2 noaptea! Eu nu stiu ce studenta e ea si daca invata, dar sa stiti ca eu va dau in judecata, va jucati cu sanatatea mea, eu nu pot sa ma odihnesc, sotia la fel! (… si variatiuni pe aceeasi tema!)  M-a umplut de draci! Asta e nebun? Frate, unde umbla la mine acasa cate 5-6 pe zi? Sa-i vad si io! Macar sunt misto? Si ma simt bine cu ei? Foarte tare, aflu asa niste noutati despre mine… cum ca folosesc barbatii, ca ies in fiecare noapte cu altul… adica nu-i suficient ca se perinda 5-6 pe zi… mai trebuie sa mai fie si noaptea! Inseamna ca sunt foarte tare! Si inseamna ca astia n-au ce face decat stau cu ochii beliti pe geam si-si inchipuie ca orice femeie vad pe strada, sunt eu! Adica bine frateme leu, tu o trezesti pe mama din somn sa urli ca nebunu’, sa-i spui numai tampenii si inventii de s-o bagi in sperieti si eu sa stau linistita? Bine ca mama e femeie desteapta si ma cunoaste si stia cu ce nebuni are de-a face (da’ n-am inteles de ce nu le-a trantit telefonul in nas, probabil de finuta ce e!)!!! Si am luat hotararea de a le face viata imposibila si a-i determina sa se mute din bloc, ori eu, ori ei (eu oricum n-aveam de gand sa ma urnesc, mai era o singura varianta disponibila 😛 ).

A mai trecut ceva timp, presarat cu nesalutari, cu batut in tevi (ea, nu io!), cu anuntat mama din dotare de hotarare plus atentionat sa nu carcoteasca pe tema respectiva… Si avenit si momentul anuntului oficial (catre vecina)!!!

Era intr-o frumoasa sambata, trecut de orele pranzului, cand je s-a gandit sa fie gospodina si anume sa faca-curat (cu gatitul nu le am). Si dau drumul la TV pe un canal de muzici si incep sa deretic, mai un aspirator, mai un praf etc. Si, la un moment dat, piesa bomba (pe atunci mare nebunie), Shakira cu Alejandro Sanz – La tortura (si-acum o iubesc… piesa… si pe Alejandro, pt voce)!!! Si iau tiripliciu’ si dau maxim!!! Si ma batai, si dantuiesc si spre sfarsit… dau din ce in ce mai incet. Si totusi era zgomot… suna cineva la usa, in draci! Era baba! „Ceeeeeeee, faci discoteca, unde te trezesti aici, ai dat muzica tare sa darami blocul, esti nebuna, noi ne odihnim (odihni-v-ati de tot!) si tu ne deranjezi!” „Era doar o melodie, doar pe o melodie am dat tare!” „Nu ma intereseaza, ce e balamucul asta, ca sun la politie etc!” Si pititcii au inceput sa tropaie, deja aveam capsa pusa pe ea: „Auzi cucoana (am lasat la o parte orice politete), dupa ce ca vorbeste gura fara tine, iar barbac’tu o deranjeaza pe mama in miez de noapte… nici azi, nici 3 minute nu pot sa ma simt si eu bine in casa mea?! Ia mai scuteste-ma cu venitul asta la usa, cu batutul in teava si cu paratul la mama!!! Sa fie ultima oara cand mai atingi soneria asta, data viitoare, nu mai spun nimic, umplu o galeata cu apa si ti-o torn direct in cap!” „Ce nesimtita, ce prost crescuta esti, prost te-a crescut ma-ta!” „Poftim? N-am auzit bine! Fara mama aici, ca nu e cazul! Si-ti arat eu ca te mut din blocul asta! Aici nu e loc pentru amandoua, ori eu, ori tu!”

Si asta a fost! Si cand imi pun ceva in cap, reusesc! Si numai de-a naibii am mers cu tocuri, nu ma mai purtam cu manusi, sa nu fac zgomot, am avut grija s-o capiez bine. Si a cedat psihic! Peste vreo cateva luni m-a anuntat mama ca au vandut apartamentul, s-au mutat undeva in afara Bucurestiului, unde au liniste. So, I won! 😀

Cuvinte cheie de gugaleala III

Doamne, mare ti-e gradina! Si multi prosti au computer! Sunt prea multe chestii hazoase si, dupa ce v-am delectat cu partea intaia si a doua, urmeaza partea a treia:

jocuri barbi sa duca caru cu bebe – ce cauti tu aici?

cine a fost mama dolores – nu stiu, daca afli, zi si mie!

unde gasesc o curva – pai peste tot, depinde de standarde: in club, la bordel, pe strada, pe net…

curve sunt multe si nu doar femei – hell yeah!

caut femeie pt relatie intima fara pretentii – n-avem! da’ sa vezi cand o cauta ea asa ceva, cati gaseste!

se combina negru cu maro – NU!  de cate ori sa zic? NU, NU, NU!!!

gina pistol se fute cu doi – inseamna ca poate 😛

cum sa te respecti pa tine – tre ‘sa te respecte dusmanii, tu pa tine nu prea 😉

cum sa afli daca cineva te place pe adevaratelea – il/o intrebi 😛

numai vreau pe nimeni in viata mea – pe nimeni, nimeni? pai moare neuronu’ de singuratate! (zic si io… ca la asa o chestie cautata pe Google…)

barbatii nu au pair sau se epileaza – toata lumea are par… acu’ fiecare se descurca! sau nu despre par era vorba?

aseara am supt pula prima data – felicitari! si, vrei sa vezi cine mai e ca tine?

compunere mai are rost sa mergem la scoala – nu merge la scoala, ca ducem lipsa de maturatori de strada!

cantece care canta in stil venetian – de ce crezi ca le gasesti aici? am auzit de multe stiluri… pop, rock, r ‘n’ b, clasic, dance, house, trance, de toate natiile, da’ de stil venetian pana acum n-am auzit! tre’ sa ma informez mai bine!

visez ca ma impac cu fostu –  nasol! mai nasol daca se intampla si-n realitate!

cum cuceresc un barbat leu – trebuie sa intreb niste prieteni lei, o sa aflu ponturi direct de la sursa si-ti spun!

mami e o toanta – grav! da’ de ce ai ajuns la concluzia asta? 😀

sunt posesiva si vreau sa ma tratez – la psiholog draguto! un pas a fost facut, ai recunoscut, esti pe calea cea buna!

sa-mi bag pula in el de varsat de vant –  eu stiam ca nu asa se trateaza, dar poate de-aia la mine a durat 2 saptamani…

soarecul merg pe pereti – mai erau si cai verzi pe pereti, ca nuca-n perete… tu stii mai bine!

sosete de merg puse peste blugi – exista adevarati trend setteri si noi nu stim

cu ce se combina bine maro – NU cu negru!

cea mai buna replica de despartire – esti prea bun/a pentru mine! nu te merit!

ce flori merg in dormitor – alea agatatoare… sau carnivore 😛

poate decora chitara o casa? – cum?

parcari de tot rasu – alea administrate de un nene cu nume de pasare

Oare ce minuni voi mai gasi peste ceva timp? 😆

Cum am scos-o pe Bubu din service

Dupa ce i-am facut zgarieturile de rigoare lu’ Bubu, voi trece peste statul la politie si obtinutul autorizatiei de reparare, peste partea cand am mers la constatare si s-a intocmit dosarul de dauna, si ma voi opri asupra momentului cand trebuia sa dau masina si apoi demersurile facute pentru a o recupera.

Dupa ce m-a dus cu zaharelul un tip de la Porsche (ala care mi-a raspuns la mail dupa 2 luni si ceva), m-a pasat altuia. Bun, vorbesc cu respectivul, stabilesc o zi si gata. Ziua stabilita era lunea, la 8 dimineata. M-am trezit cu noaptea in cap, am luat dosarul cu toate hartoagele posibile si imposibile, de la factura pana la asigurare, garantie… si mergi spre Porsche Vest. Sa mai spun ca am ajuns cu o ora mai tarziu, pentru ca atat am facut pe soseaua de centura??? 1 km??? Mama ma-sii de trafic!!!

… Si, intr-o zi cu soare, primesc telefon:

„Buna ziua, sunt X de la Porsche Vest. Sa stiti ca masina este gata!”

„Ce bine, cand pot sa vin s-o iau?”

„Pai stiti, avem o problema… nu avem decontare directa cu cei de la Astra.”

„Adica?”

„Adica nu va putem da masina, pentru ca nu ne putem lua banii direct de la cei de la asigurari, avem decontare directa doar pentru masinile in leasing” pfoaaaaaaa… fierbeam!!!

„Pai si astia cu masini proprietate personala sunt mai prosti? Si eu ce pot sa fac acum?”

„Avem doua variante: ori platiti dumneavoastra si apoi va recuperati banii de la Astra (in gandul meu, da, la Sfantu’ Asteapta!) sau veniti si luati factura, va duceti la Astra si veniti cu OP-ul la noi!”

„Cu OP-ul? Da’ cine-mi da mie OP? Poate accept de plata!”

„Nu, OP!”

„Aha, bine! Si… cat e factura?”

„40 de milioane”

„Caaaaaaaat????? Pai io n-am banii astia, eu am abia banii de franchisa! Clar vin sa iau factura! Il trimit pe tata maine dimineata sa ia factura!”

Si a doua zi am avut factura acasa. Am studiat-o si m-am speriat: demontat nush ce x lei, demontat alt nush ce y lei, indreptat portiera… etc… erau toate detaliate, de incepusera sa-mi tremure balamalele ca astia mi-au facut-o pe Bubu praf si nu mai aleg din ea decat suruburile. Da’ cica asa se trece pe factura, am aflat dupa. Ok, am factura mea, ce mandra sunt de ea! And now what?! Si incep sa intreb, familion, cunostinte etc… Misterul misterului.

Intr-un final ma gandesc sa sun la Astra. Intru pe site, iau numarul de centrala. Si sun, si sun… apoi spun poezia: „buna ziua sunt Ada, va sun in legatura cu o masina…..” . Mi-au facut legatura la plati, la financiar, la toate departamentele posibile si, culmea, nimeni nu stia sa-mi spuna ce sa fac cu nenorocita aia de factura!!! Intr-un final, dau peste un nene si, dupa ce-i dau detaliile, ma lamureste ce am de facut, ca trebuie sa vorbesc cu agentul constatator, sa-mi incheie dosarul de dauna, sa fac cerere de despagubire si apoi mi se da acceptul de plata. Pfiuh, finally lamurita! (cine rade, sa-i fie rusine, recunosc, femeie la volan… si la prima chestie de genul asta)

Apoi au urmat alte telefoane, discutat si stabilit cu respectivul ce si cum… Bineinteles ca numai mie trebuia sa mi se intample, eu aveam doua dosare de dauna, facute de doi agenti constatatori diferiti! 😀 M-a pus nenea ala, agentu’ constatator, sa vin cu toata hartogaraia, la un sediu din Campineanu, sa vezi ce frumos cautam eu strada, apoi biroul… Mi-a oprit factura, xeroxuri peste xeroxuri… s-au lamurit intre ei cu numarul de masina, m-au pus sa completez tz-shpe hartii, o tanti imi zicea sa scriu mai repede ca ea inchide… deci numai nebuni care ma stresau!!! Inchei socoteala cu hartoagele si ma duc din nou la biroul lu’ agentu’ … sa-i cer acceptul de plata. Pfffffffffffffff, acceptul abia dupa weekend, pe luni-marti (era vineri).

Luni, telefoane… pauza! Spre amiaza, vine acceptul de plata pe fax, il scanez si-l trimit pe mail la Porsche, il si fax-uiesc mai departe si astept. Marti si miercuri am fost plecata la Sofia la training, ei cica m-ar fi sunat… Boooooon! Si revin eu in tarisoara, hotarata sa-i sun sa vad in ce stadiu ne aflam, cand imi pot lua masina. Si, cum stateam eu linistita in statie la 5, suna telefonul:

„Buna ziua sunt X de la Astra. Avem o problema!”

„Alta? Ce mai e de data asta?”

„Stiti, noi v-am trimis acceptul de plata, l-am trimis si la Porsche, numai ca am omis ceva. Am uitat ca dumneavoastra aveti asigurare cu franchisa si am dat acceptul de plata pe toata suma, cand trebuia sa dam pe suma, mai putin ce platiti dumneavoastra.” (l-as fi strans de gat prin telefon)

„Asa, si acum ce se intampla? Cat mai sta masina mea in service?”

„Pai, stiti, va refacem acceptul de plata si-l retrimitem. Ne cerem scuze… bla, bla”

La birou am primit acceptul de plata, ala valabil, am adunat cu inima stransa suma pe care o aveam eu de platit (116 euro x 2 … mi-au bagat franchisa cea mai mare, in loc sa-mi puna cea mai mica 100 euro, nu e o avere, dar nah!), l-am trimis mai departe la Porsche, am sunat pentru confirmarea primirii si m-am programat a doua zi dimineata sa iau masina.

A doua zi dimineata la prima ora eram acolo, am facut procese verbale, iar xeroxuri dupa n-shpe hartii, apoi a urmat plata franchisei, vreo 850 RON. Am stat si pe la casa vreo juma’ de ora, nu era nimeni in fata mea, doar ca doamna casiera era „prin firma”. Intr-un final, am intrat in posesia cheilor, am iesit in parcare si-am vazut-o pe Bubu, vindecata si frumoasa! 😀 Si nu mai vreau sa mai aud de accidente usoare, zgarieturi, asigurari, programari etc… Dar Murhpy se distreaza iar, mai am vreo 900 km si tre’ s-o duc la revizia de 10 000 de km. (sper sa n-am ce povesti!)

Insula pierduta

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea… si, ca toate celelalte, Iubirea. Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde si isi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decide sa ceara ajutor.

Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea atunci se hotari sa ceara ajutorul Orgoliului, care trecea pe acolo intr-o superba nava: “Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” raspunse Orgoliul, “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.”

Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa ea: “Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh, Iubire”, raspunse Tristetea, “sunt atata de trista incat trebuie sa stau singura…”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nu auzi ca o striga.

Dintr-o data, o voce spuse: “Vino Iubire, te iau cu mine!”

Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat uita sa-l intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira la tarm, batranul pleca…

Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea: “Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?”

“Era Timpul”, raspunse Cunoasterea.

“Timpul?” se intreba Iubirea. “Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse : “Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…”

Cum ar fi inca o leapsa?

Don’soara Mary a.k.a. amerindeni a profitat de lipsa mea de la inceputul saptamanii si si-a facut de cap aici, lasandu-mi o leapsa! Breh, mult ma mai lepsuiti… nu stiam ca inspir asa… ceva… gen „spank me” 😛 ! Dar sa purcedem! Trebuie sa spui … daca as putea fi … ceva… as fi…

DACA AS PUTEA FI:

  1. o floare: trandafir
  2. un anotimp: vara
  3. o culoare: albastru
  4. un animal: cal
  5. un obiect vestimentar: manusi
  6. o piesa de mobilier: canapeaua mea cu Yin si Yang
  7. o piesa muzicala: o zic pe aia de am cea mai recenta pata Oceana – Cry, cry
  8. un vers: Glossa – Eminescu

Vreme trece, vreme vine

Toate-s vechi si noua toate

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate;

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramai la toate rece.

  1. un peisaj: plaja, mare, cer albastru, rasarit
  2. un obiect: tablou
  3. un instrument muzical: harpa
  4. un copac: mesteacan
  5. un oras: New York
  6. o persoana publica: Tyra Banks
  7. o alta persoana apropiata: mama
  8. o carte: „Aventurile lui Oliver Twist” – Charles Dickens
  9. un fel de mancare (sau ceva dulce): ciocolata
  10. un super erou: Captain Planet
  11. un fenomen al naturii: aurora boreala
  12. o masina: Honda Civic (da’ si Bubu a mea e frumoasa)
  13. un fruct: ananas
  14. o parte a corpului: sani
  15. un film: Serendipity

Pasez mai departe la Nasa, Carmen, Honey, CLeO si KS & Jo! Nu ma injurati, se raspunde repede! 😀

Sushi & Cuando night

Daca noua ne-a placut la Bratislava, pot spune ca lor le-a placut poate chiar mai mult la noi!

Cand am fost la training, in ultima seara cand am mers la barul cubanez (Malecon il cheama), am avut o discutie interesanta cu un coleg din Slovacia si cu unul din Croatia, mi-au spus ca ei au fost in Romania de destule ori, dar ca n-au iesit in oras, au fost doar la restaurant, niste intalniri de business si cam atat. Le-am povestit cum ca ma fac ghid daca au chef sa vada o alta fata a Bucurestiului. Si cam asa a ramas…

Dupa intoarcerea de la training, a doua zi au venit ei aici, au trecut pe la birou, au fost la intalniri etc, etc. Si… ieri am complotat cu unul din sefii mei sa-i scoatem in oras. El s-a gandit la restaurant si eu la restul, m-am gandit sa-i duc la karaoke si apoi in club. Zis si facut. Asa ca seara ne-am adunat tot biroul la Maiko, un restaurant japonez trendi-flendi din boema capitala. A mai venit si un coleg din Serbia, am fost o masa multinationala si multiculturala 🙂 . Si, cum de ce ti-e frica nu scapi, a trebuit sa mananc sushi. Dupa cum se spune ca exista un inceput pentru orice, asa a fost si aseara, eu, care respingeam ideea de a manca chestii negatite (peste crud), am mancat. Nu stiu ce, ca erau j-de feluri de sushi, era meniu special, cu pozutza… nu m-am bagat prea mult. Din 4 feluri cate aveam pe farfuriuta, 3 au fost super bune, al 4-lea l-am abandonat pentru ca avea sos dulce (bleah!).

Si ne-am „delectat” cu sushi… si ma gandeam cu groaza oare ce oratanii mai trebuie sa ingurgitez. Am vizionat meniul si am ales ceva ok, zic eu, baby sepia. Dupa ce si-a ales fiecare ce si cum, a venit un pustiulica bucatar si ni le-a preparat in fata, stateam la masa speciala, cu plita. A fost o chestie inedita, frumoasa, ne-am impresionat si musafirii, iar ce-a iesit din mana baietasului ala a fost absolut delicios! A urmat desertul… mi-am luat inghetata prajita (auzisem de ea si eram curioasa)… n-ati pierdut nimic, e inghetata intr-un aluat crocant. Nu vreau sa stiu cat a venit nota de plata, cred ca a fost uriasa, avand in vedere ca numai inghetata mea a fost 60 RON. 😀

Ne-am intins cu masa si s-a facut o ora indecenta, asa ca toti colegii mei au plecat si am ramas eu cu musafirii, doar le promisesem ca ne clubber-im 😛 . Asa ca am fost sofer si ne-am oprit direct la Cuando. Acolo, surpriza, era cu intrare. Ei aveau euro, nicidecum lei. Nicio problema, am platit eu, ne-am luat bonurile de consumatie si hai sa vedem ce si cum. Ne-am gasit un loc unde sa stam, ne-am luat de baut si am inceput sa intram in atmosfera. Ma simteam prea imbracata pentru club, lucru care atunci cand am spus-o, li s-a parut ciudat… s-au lamurit repede. 😆

De aici a inceput distractia. Au vazut ce e aia o pitipoanca, au vazut stilul de agatat al romanilor, le-a placut  atmosfera… eu oricum am avut grija sa le explic foarte pe sleau… pentru ca m-au intrebat… de ce sunt atatia barbati singuri… de ce sunt fetele alea asa de ostentative… erau cu ochii scosi din orbite, lipiti probabil pe fesele animatoarelor etc, etc. Le-am explicat cum ca multi barbati romani isi lasa iubitele / sotiile acasa, mint ca ies la o bere si pleaca la agatat, cauta distractii de-o seara. Le-am spus despre mentalitatea de pitipoanca (gasirea unui domn generos si cu varsta onorabila). Le-am spus despre grupurile de fete ostentative, care erau cu pestii dupa ele… Mi-au spus ca nu se mai mira de ce au auzit despre romance cum ca ar fi curve. M-am simtit „tare bine” la faza asta… Oricum, mi-au spus ca romancele sunt frumoase, dar ca romanii nu… (adevarul e ca erau niste specimene aseara…) Eu eram „smechera” 😉 , eram cu 3 barbati 😆

Oricum, asa de clatit retina, le-a placut ce au vazut, le-a placut muzica… iar colegul din Croatia, inainte sa-l lamuresc ce si cum cu pitzi ostentative, chiar ma intreba ce-i cu fetele alea, par niste papusi fara a avea vreo expresie. Ambalaj frumos si continut gaunos… plus ca in masina mi-au spus ca era expozitie de operatii estetice 😆 (fiind companie de healthcare, multi au facut medicina si au ochiul format). Am mai vazut-o si pe Roxana Ungureanu pe acolo (fara tocuri are 1,50) si le-am spus ca a aparut in Playboy… reactia colegului din Serbia: Playboy is not anymore what it used to be!” 😀

Faza de final a fost memorabila. Cand am iesit spre garderoba, exact acolo la oglinda, erau insirate multe fete una langa alta, care mai de care mai dezbracata, mai „disponibila” si mai sexoasa, ele cica se uitau in oglinda, se „verificau”. Le fac semn sa se uite, ma bufneste rasul si plec sa-mi iau haina. Colegul croat iar ma intreaba care-i faza, toti 3 erau uimiti, le fac semn ca le spun in masina si plecam, nu inainte de a auzi „you have a lot to explain” 🙂 . Ajungand in masina, le-am spus ca au fost si la muzeu, le-am aratat varietatea culturala a capitalei 😆 asa ca sunt un super ghid!!! Erau lesinati de ras, nu le venea sa creada cat de pe fata era totul, erau curiosi si incepusera sa ma intrebe detalii (breh, aciulea m-ati pierdut). S-au lamurit cat de cat, spuneau ca peste tot e asa, dar eu cred ca aici fenomenul e cel mai „tipator”… I-am livrat la hotel, mi-au multumit si mi-au zis ca o sa-si mai programeze vizite si chiar or sa vina in weekend 😆 … pffffff, colegul slovac mi-a dat banii inapoi (adica euro pentru ronii cheltuiti), asta nu mi-a placut, dar erau 3 de-mi tocau creierul, ia banii, ia banii… si am plecat acasa la somn!

Iar acum sunt zombie… o sa recuperez in weekend! 🙂

S-a bifat si Bratislava

Am mai bifat un training, am mai bifat un oras. De data asta Bratislava.

Dupa ce sambata noapte l-am cautat pe Valentin sa-i rup gatul… pe la 7 dimineata m-am dat batuta 😛 si am ajuns acasa, suficient pentru a dormi 4 ore, a-mi face bagajul si un dus si a fugi la aeroport. La aeroport ne-am dat intalnire tot biroul (nu suntem multi) si, dupa aproape 3 ore, eram cazati. Era ora 6 seara, asa ca am stabilit ca vedem imprejurimile si mergem sa mancam. Am luat de la hotel harta, ghid cu orasul si am mers in centrul vechi, eram foarte aproape.

Sa mai spun ca era superb? Sa mai spun ca era pitoresc, avea stradute si case vechi, aducea cu Viena si cu Sibiu?! Sa mai spun ca nu aveau gropi? Ca aveau strazi late si trafic lejer? Ca erau civilizati? Ca aveau H&M 😛 ?! 😀 Sunt destule de vizitat, o sa ajung candva vara sa vad in tihna tot ce e de vazut.

Am facut poze numai noaptea, deoarece ziua am avut training si n-am avut pre mult timp de plimbat… Asa… Si in seara aia, dupa vreo ora de umblat pe strazi, am inghetat si am gasit un restaurant dragut cu specific slovac unde ne-am hotarat sa incercam bunatati. Pfoaaaaaa… niste portii mari, dar buneeeeeeeeeee! S-a baut bere si vin. La un moment dat au inceput caterincile, sa se spuna bancuri si am inceput sa ne hlizim de ne prapadeam de ras. In voiosia asta, cu ajutorul alcoolului, am aflat lucruri de o importanta vitala de la seful meu. Si anume, despre sexul oral. A fost memorabil, trebuia filmat, dar ma durea prea rau burta de ras, sa mai pot da rec la telefon. Faza n-o s-o uitam, a fost tradusa in engleza urmatoarea seara: „femeile fac sex oral, le place, nu le place… dar trebuie sa-si ceara si ele drepturile… ca stiu eu ca sunt innebunite dupa asta… asa ca… (fluierand si aratand cu degetul in jos) femeia trebuie sa faca doar gestul asta… mi se pare normal” 😆 … dupa care s-a tot ras si dezbatut subiectul toata seara.

Adoua zi a fost training-ul. Am prins ideea de baza: n-am voie sa fac nimic fara aprobare 😆 . Partea frumoasa a fost ca am intalnit oameni noi, am socializat, am avut discutii constructive si mi-a placut experienta. In pauza de masa… am vizitat H&M, era mall-ul vis-a vis, nu m-am putut abtine 😆 .

Seara am fost toata gasca vesela la un restaurant, tot in centrul vechi, era mai select, dar cu mancarea nu m-am omorat. Mie nu-mi place mancarea dulce, iar astia asa au un talent sa combine dulce cu sarat… bleah! Si iar hihi, haha, discutii, bancuri, unul din sefii mei traducea unele bancuri, tot el a tradus si revelatia despre sexul oral… si noi pe sub masa de ras… Ni s-a spus ca „the Romanian team is sexually oriented” 😆 .

Si plecam noi… se gandeste unul din baieti sa propuna „let’s go for a drink” … ma tenta, dar cand am vazut ca mai toate fetele merg in directia hotel, m-am cam codit. Apoi am vazut ca se incumeta doua, gata, m-am bagat, si pana la urma am fost 4 fete si vreo 8 baieti. Am fost intr-un bar cu specific cubanez, cu muzica live… pe meniu cautam Long Island, dar n-am fost lasata si mi s-a recomandat Mojito. Ok, fie! Foarte bun, super alegere! Si iar haha hihi… termin paharul… zbang apare altul, avusesera grija colegii! Ok, hai sa bem! Chiar a fost o super seara…

Nu spun cum eram a doua zi la training, bine ca a fost lalaiala, asa ca am fugit cu fetele iar vis a vis la mall si-am mai tocat niste bani 😀 .Vremea  ne-a cam chinuit, a nins si a fost frig… si asta, plus gheata din Mojito… mi-au adus un puiut de raceala (dar nu-mi pare rau!)…

Per total a fost frumos, abia astept urmatorul training! Si mai ales drink-building-ul de dupa training! 😀

Si acum pozute:

Out of the office

„Thank you for your message. I’ll be out of the office until… with limited access to my e-mails. For emergencies, please call…”

Asa ma enerveaza cand trimit un mail si primesc auto-reply, dar na, cica foloseste… Asa ca, si eu voi fi plecata doua zile la un training si nu stiu cat voi mai fi prezenta in timpul asta (depinde cat e ora de net 😛 si cat timp o sa am) pe net. Promit sa ma intorc… cu poze, faze haioase si impresii despre un oras nou. 🙂

Siiiiii… cel mai important lucru pe ziua de azi este ca e ziua de nastere a verisoarei mele, Corina (una dintre cele mai importante persoane din viata mea)!!! La multi ani, iubita mea, sa fii sanatoasa, norocoasa, iubita si fericita! Luv u!