Cum sa cazi… artistic

Din categoria „cele mai haioase lucuri” fac parte si cazaturile. Fie la tv, fie la emisiuni live, fie la camera ascunsa, fie cazaturi ale apropiatilor la care am asistat sau cazaturi proprii… deruland filmul, sunt super amuzante. Daca mai sunt si penibile, cu atat mai amuzante! Am o prietena, e campioana la cazaturi spectaculoase. Ea in fiecare an trebuie sa traga cateva cazaturi zdravene, ma mir ca nu si-a rupt nimic pana acum: a cazut pe gheata, a cazut pe scari cu piciorul sub ea de s-a mulat tibia pe scari, a cazut din autobuz… face ce face si din cand in cand le trage serios. Se zice ca atunci cand cazi, in anul ala te mariti. Aiurea! Inseamna ca ea trebuia sa aiba un harem!

Si subsemnata are la activ cazaturi… multe. Cand eram mica mereu aveam genunchii plini de semne, cum se vindeca unul, aveam grija sa-l improspatez, sunt mandra purtatoare de cicatrici. Dintre toate, cateva au fost memorabile, tocmai de-asta mi le amintesc si ma bufneste rasul de fiecare data.

Am o problema cu leaganele. Nu-mi place sa ma dau in leagan. Pentru ca mi se face rau. Explicatia fenomenului n-o stiu. Cand eram mai mica n-aveam de unde sa stiu si ma dadeam in leagan cu copiii, aveam chestii de-alea cine se da mai tare, pana la bara. Si dandu-ma eu asa in leagan, la un moment dat m-am scurs… nu mai tin minte… stiu ca cineva incetinise leaganul, eu am dat sa ma ridic si mi-a venit leaganul in cap, mi-am reluat pozitia. M-am trezit cu lume in jur care ma intreba cum ma cheama si unde stau… „astia ce au? nu ma cunosc? de ce ma intreaba asta?” De atunci bataiala in leagan, nu prea!

In Drumul Taberei, unde am copilarit, alaturi de leaganul buclucas, aveam si un tobogan. Intotdeauna mi-au palcut toboganele, si nici asta n-a scapat. Faceam coada la urcare. La un moment dat, ce ne-am gandit noi?! De ce sa ne dam pe fund, cand putem sa ne dam pe vine? Zis si facut. O data, de doua ori, de noua ori… La un moment dat m-am gandit eu ca trebuie sa fiu mai breaza si, cand ajung la capat sa aterizez in picioare. Drept urmare, am stat pe vine pe toata partea abrupta si, la curba de final unde se indrepta m-am ridicat in picioare. Rezultatul? Am picat in nas exact ca in desene animate, ca purceii cu ratu-n tarana. 😀 Am fost minunata vreo 2-3 saptamani cu zbenghi la nas si cu buza superioara julita, am pastrat cicatricea ca amintire.

Am bifat si eu o cazatura pe scari, dar nu oricum. De la intrarea in bloc pana la lift sunt 9 trepte. Eram la varsta la care inca ma jucam cu papusile. Si am iesit afara cu o prietena, evident cu papusile. Nebunia din capul meu m-a facut sa-mi iau rolul de „mama” in serios si, am vrut sa ajut „copilul” sa coboare scarile. Papusa de 20 cm, eu aplecata s-o tin de manute si sa o fac sa coboare… si se futututututururututu centrul de greutate… si iaca-ta-ma-s cu o mana pe o treapta, un picior pe alta si tot asa imprastiat m-am dus pana jos… unde am aterizat cu obrazul pe ciment. Am stat acolo putin, mi-am revenit din sperietura, o mica zgaiba si gata! 😆

Cazatura asta n-a fost prea amuzanta la momentul respectiv, dar cred ca a fost executata cu arta. Acum niste ani au fost niste epidemii urate de gripa. Una am luat-o si eu. Simtit rau, ameteli, febra 40, deci serios. Si ma ridic din pat sa ma duc la baie. Se invartea casa cu mine de parca bagasem numai shot-uri. Vedeam in ceata. Ma hotarasc sa ma spal pe dinti. Ma sprijineam de chiuveta si dau sa iau periuta si pasta de pe etajera… si pierd echilibrul si ma duc pe spate. Ajung la usa, care nu era inchisa bine, deci doar mi-a atenuat caderea… ca apoi sa ma scurg pe gresia din hol. Asa m-a gasit mama dupa cateva minute, am speriat-o saraca, mi-a tras cateva palme si mi-am revenit, cat sa ma poata duce inapoi in pat. De atunci n-am mai lesinat niciodata, nici nu-mi doresc.

Am avut un accident domestic, am cazut de pe scaun. Eram cocotata pe un taburet, ocupata cu stersul prafului pe sifonier. Omul cand se cocoata, se mai si descocoata si asa trebuia sa fac si eu. Aveam un picior pe o margine si celalalt pe marginea opusa. Si, in loc sa pun un picior pe mijloc si apoi sa ma dau jos, iau piciorul de pe o margine si… surpriza, scaunul cade, raasucindu-se cu picioarele in sus si eu buf printre ele. Asta a insemna ca mi-am facut vanatai gen dara pe ambele picioare, m-am lovit la coaste si am stat 10 minute pe jos chinuindu-ma sa ma adun.

Cel mai tare e cand ai si spectatori. Si nu 2-3, ci o statie intreaga de tramvai (cap de linie). Se zice sa nu alergi in viata dupa autobuz (aici era tramvai) si dupa femei, ca nu le prinzi. Eram la Unirii la capat la 32. M-am incapatanat sa prind tramvaiul si, venind dinspre Mitropolie, am bagat viteza, numai ca m-am impiedicat si am aterizat in cel mai original mod in mijlocul strazii, dar pe trecerea de pietoni! Mi-a zburat ceasul de la mana, geanta cat colo, un sabot imi iesise din picior, pantalonii aveau un „L” de toata frumusetea + zgarietura de rigoare in genunchi, plus palmele julite (ce usturaaaaaa!!!). M-a bufnit un ras isteric si, desi ma durea, cand am vazut ca vin masini, in 2 timpi si 3 miscari eram in picioare si cu lucurile adunate, si trecuta strada! Toata lumea haha hihi, dar nimeni nu m-a ajutat sa ma pescuiesc de jos… 😀

Cea mai recenta cazatura a fost anul trecut la schi. Nu, nu pe partie! Dupa un numar de coborari, insetata si inghetata, vreau si eu ca tot omul un ceai. Si, ca o floricica, la Clabucet sosire, imi scot schiurile, le infig in zapada si ma indrept spre bodega cu ceai, vin fiert & company. Erau acolo niste scari de lemn, evident inghetate si, evident, fara balustrada. De prima am trecut cu brio, dar la a doua, plasticul claparilor nu s-a pupat cu gheata si au fugit care-ncotro. Asa ca eu am dat cu fundul de pamant serios, m-am dat si pe gheata si m-am facut cu vanatai. Culmea, cine radea cel mai tare? Eu! Si o prietena cu care m-am intalnit acolo si, cand m-a recunoscut, a inceput sa rada si mai cu foc si sa ma asigure ca la asa cazatura, sigur ma marit. 😆

 Sper sa nu mai am parte de cazaturi demne de „cascadorii rasului”, pana acum n-am facut harem in urma lor, in ultimul an n-am mai cazut… deci faza cu maritatul n-are nicio legatura. Asa ca, vorba cantecului de-mi place mie, „keep on falling”! 😛