Simplu: pentru ca m-am saturat!!!

Nu stiu de ce inspir incredere, intelepciune sau ce-oi mai inspira… ideea e ca multa lume a apelat la mine cerandu-mi sfaturi, pareri sau oaresce privire obiectiva de ansamblu asupra unei probleme. Da’ la popa de ce nu va duceti? Da’ la psiholog? Da’ la psihiatru? Pai la Ada e moca, de-asta! Ok, bun!!! Si eu ca o fraiera amabila ce sunt, ascult, dau sfaturi, ma agit ajut pe toata lumea. Asta inseamna asa: in primul rand am deschidere si sensibilitate la probleme si cand le aflu, parca devin ale mele, de-asta ma chinui si ma agit sa le rezolv. Fix la fel este si cand mi se cer sfaturi, la fel este si cand incurajez pe cineva si incep sa fac previziuni, spunand „o sa vezi” ca asa o sa fie… de cele mai multe ori am dreptate.

Pana aici foarte frumos, acum vine partea nasoala. Tot ce fac mai inseamna ca iau asupra mea problemele celorlalti, le duc eu in spate, povara lor nemaiexistand. Preluand problemele, mi-o iau in freza. S-a intamplat de n ori. Pe langa asta, desi pentru altii ma pricep sa dau sfaturi si lucrurile ies bine, pentru mine sa iau decizii corecte nu sunt in stare… implicit mi-o iau in freza.

Mereu am rezolvat problemele altora, lasandu-le pe ale mele pe stand-by sau amanandu-le, lucru care mi-a adus neplaceri. In primul rand pentru ca viata mea era pe locul x, apoi pentru ca oarecum „traind” prin altii… „plateam” eu toate politele lor, plus pentru faptul ca am influentat liberul lor arbitru.

Ei bine, normal, cand eu aveam nevoie de ajutor, nu era nimeni in preajma!

Asa ca m-am hotarat, no more good girl! Nu mai vreau sa mi se spovedeasca nimeni, parca ma transpun acolo in timp ce mi se povesteste, problemele fiecaruia sa si le rezolve, ponoasele sa le traga fiecare pentru greselile lui… m-am saturat ca roata sa se intoarca impotriva mea! Si pentru ce? De ce sa-ti preiau eu bazdacii si energiile negative sa le plimb cu mine? De ce pot sa simt atat de bine pentru altii si pentru mine sa fiu in ceata?

Nu pot multumi pe toata lumea si, din pacate am lasat pe stand-by lucruri importante… si-mi vars nervii si aiurea. Nu mai vreau! Nu mai vreau sa fie nimeni multumit, nu mai vreau sa fac ce zice cineva doar pentru ca altfel s-ar supara si se baza pe sprijinul meu, nu mai vreau sa fiu solicitata pentru a fi psihologul de serviciu, mama tuturor ranitilor!!! Si, bineinteles ca Murphy face misto de mine si, imi aduna chestii de-astea mai multe deodata. Si eu nu stiu cum sa ma impart, presiune din toate partile… iar daca refuz ceva, bineinteles ca exista oameni cu un talent extraordinar de a te face sa te simti vinovat pentru refuzul asta!

Ieri a pus capac… probleme, sfaturi, prieteni, vise uitate si resuscitate cu forta, decizii contestate, pisalogeala multa… si am cedat! Care ai impresia ca m-ai castigat la loto??? (mama ce as fi vrut sa ma cert cu cineva, cu zbierete si urlete 😀 bine ca nu era nimeni in preajma!)

Si gata, m-am hotarat! De azi inainte traiesc pentru mine nu pentru altii, eu trebuie sa fiu multumita de mine, nu altii! Cine accepta asta, excelent! Cine nu, out of my mind, out of my life!