Zgarieturile lu’ Bubu

Bubu e, bineinteles, buburuza mea argintie! In aprilie face un an, deci e tinerica, e exact ce-mi trebuie, o spal eu cam rar ce-i drept, dar asa ma oftic atunci cand o vad jegoasa dupa doua zile, incat…o las mai mult asa! I-am ales si numarul cu grija, adica sa semnifice ceva pentru mine. Cifra inseamna anul in care am iesit prima data din tara si am ramas marcata cu Egiptul, iar combinatia de litere… aici e o intreaga nebunie… am vrut ADA, dar numele prostilor pe toate gardurile si, pe langa asta, toate erau date, multe sunt la Adamescu, ala care are Unirea si, cand merg pe acolo, mereu vad cate o masina parcata in fata la Mac si tot timpul zic „ia uite ce masini misto am” … apoi m-am tot gandit la diverse combinatii de litere, initiale… si am ajuns la o prescurtare a unui lucru special pentru mine.

Dar, de cand am luat-o, am avut unele mici incidente (deh, femeie la volan!). Mentionez ca intre momentul obtinerii permisului si al achizitionarii masinii au trecut luni bune, luni in care am condus de doua ori!

Primul incident a fost la o saptamana dupa ce am luat-o, avea inca numere rosii. Cobor dimineata in parcare, mandra ca am masinuta, sa merg cu ea la serviciu, sa ma laud si s-o ud, vorba ceea. Ma urc in masina si… frana de mana, reglat oglinzi, centura… cheia in contact si pornesc. Bubu a mea zvacneste si „musca” din gardulet. „Baga-mi-as… @#$%^&*&^%$#@!” uitasem ca era intr-a-ntaia… ups! Si s-a ales cu o zgarietura pe bara in fata. M-a vazut si un vecin, care a zis ca asta e, asa invat… imi venea sa-l invat eu niste injuraturi noi. Mai tare era ca aveam si verde pe bara 😆 … dar vorba lu’ tata „bine ca gardul ala nu e fixat… oricum, a cedat cel mai inteligent”.

A doua figura s-a petrecut cateva luni mai tarziu. Am fost sa-mi fac o asigurare si am parcat in curtea institutiei cu pricina, un teren cu pietris si relativ mic, fara prea mult loc de manevre, incapeau vreo 5 masini asezate cu grija. Si, cum talentul meu la parcat lasa de dorit atunci, am parcat-o relativ ok. La plecare, ma tot chinuiam sa scot masina. Manevre, uita-te-n oglinzi… Si, vazandu-ma cu mamaliga-n geam, un nene binevoitor imi spune ca ma dirijeaza el. Si m-a dirijat asa de bine, ca am atins cu portiera din spate, un fier… una bucata poarta deschisa, la care nenea… „ups” si trage de poarta sa-mi faca loc. S-a auzit scrasnind, dar asa light. Nu stiu sa estimez bine, am aflat dupa. Il intreb pe nenea „am zgariat-o rau?” si-mi zice ” a, nuuuuuu, io nu vad nimic”. Si plec. Si la semafor imi intindeam gatul sa vad in oglinda… o ditai dara 😦 … bravo Ada, esti tare!

Ultima nu-mi apartine. Cand am fost plecata in vacanta 2 saptamani, i-am lasat masina unui prieten sa se foloseasca de ea. Ce-o fi fost in capul meu, ca doar stiam ca nevasta si masina nu se-mprumuta?! Si s-a folosit din plin, a facut vreo 2000 (!!!) km in 2 saptamani. Breh, io te-nteleg ca fusesi si la munte si la mare, da’ las-o-n buze! Asaaaaaaa… si cand ma intorc, aflu ca Bubu a facut buf pentru a treia oara. Bara (sau spoiler… sunt atehnica, stiu portiera, volan, far, stergatoare si de-astea simple) din spate avea o frumoasa crapatura. Si aflu de o poveste nemuritoare petrecuta intr-o noapte inspre Rasnov, cand unul beat l-a lovit in spate… etc., normal ca n-avea dovada de la police. Sa mai dai Ada masina! Dupa parerea mea (si nu numai), a dat cu spatele pana a facut poc! Nici pana-n ziua de azi nu am aflat povestea ultimei bube si a celor 2000 km.

Si am dus-o pe Bubu la reparat, aici au fost aventuri pe care le voi spune intr-un post viitor, ca au fost din belsug! Oricum, am dat-o lovita in parcare si m-au crezut! 😀 Si acum nu mai dau masina! Si conduc bine (zic eu)! Si stiu sa si parchez! 😀