Nu exista copil cuminte si baba frumoasa! Vorba din batrani care se potriveste cu succes in orice situatie. Dar nu la noi: mama are doi copii cuminti 😀 si e o femeie foarte misto, desi zice ca e baba! 😛

Am fost si suntem amandoi copii foarte cuminti 😀 , desi am mai facut prostiute. Boacanele mele au cam atentat la siguranta casei si, ar fi fost cam nasol sa fie boacane mari, ca pe atunci nu prea era moda cu asigurarea locuintei.

Prima boacana a fost prin clasele primare, eram a treia – a patra. Copil descurcaret, cum ziceam, aveam cheia de gat, scoala aproape, parintii la serviciu… cam asa era pe atunci. Basca, aveam si oaresce activitati extrascolare la Palatul Copiilor, s-a gandit mama ca poate intr-o zi ma fac vedeta (tot aveam inclinatii de mica) si m-a dat la dansuri populare, dansuri moderne si la muzica. Si aveam program stabilit, veneam de la scoala, mancam si plecam la Palat, de unde ma pescuia mama mai tarziu si veneam acasa.

Intr-o zi, vin de la scoala, mananc si ma pregatesc sa plec la Palat. Inainte de a manca, sa ma spal pe maini, ca tot omul. Deschid robinetul… apa pic, pic, ioc! Dau de robinet pana la capat, poate fiind deschis mai mult, am sanse sa ma spal pe maini. Gresit! Inchid robinetul la loc, mananc si plec, verificand inca o data ca am inchis robinetul. Asta era undeva pe la ora 1 si ceva dupa-amiaza. Pe la 4, impreuna cu mama, ajung acasa. In fata usii, un vecin suna de zor. „Aoleu, bine ca ati venit! Vedeti ca v-ati inundat!!! A ajuns apa pana la mine la 2! Daca mai intarziati, gaseati usa sparta!” M-am ingalbenit-albastrit-inverzit, mama era crizata rau, mi-am furat o palma si eram fara reactie. Ma gandeam cu groaza ce o sa gasim cand vom descuia usa, daca apa de la etajul 6 a ajuns la 2, am o mica Venetie in casa.

Intra mama in casa, se repede la chiuveta din bucatarie, robinetul era deschis maxim si apa tasnea intr-o veselie, si-l inchide. Pe atunci aveam o gresie urata si bani prea putini pentru a pune alta, asa ca aveam mocheta… si in bucatarie, si pe hol! Mocheta plutea la cativa centimetri deasupra gresiei, bucataria era un lac, la fel si camara, la fel si jumatate din hol (holul e lung cam cat o pista de bowling). Si zbang! imi mai frige una! Deja boceam „iarta-maaaaaaaa, nu mai faaaaaaaaac! n-am stiut, am deschis robinetul, am vazut ca nu e apa si l-am inchis la looooooooc!” (yeah right, asa credeam eu!)… Si apoi da-i si strange mocheta de peste tot, aduna apa… nu pot spune ce a fost la gura mamei! Cand a ajuns si tata s-a luat cu mainile de cap. Faza cea mai tare a fost dupa, cand am coborat din etaj in etaj la fiecare vecin sa constatam pagubele 😀 . Am zugravit doar la vecinu’ de la 5, care avea juma’ de tavan scorojit in dormitor… la restul, petele de pe pereti s-au uscat fara sa lase urme… pfiu!

De atunci, mult timp am fost copil cuminte, nemaiproducand daune casei. M-a tinut pana pe la inceputul liceului. La liceu, alte standarde, alte aspiratii, iubiri, fiori, nebunii, barfe, invidii etc. Si mi s-a pus mie pata ca vreau sa tin regim, ca sunt grasa 😀 ! Si ma tot gandeam ce sa mananc… pe atunci aveam mari probleme, nu mancam ardei, salata verde si multe altele, sanatoase dealtfel. Si asa ca m-am decis ca voi tine regim cu cartofi copti. Si am vazut eu la tata al meu cum a pus candva cartofi la copt in cuptorul cu microunde. Ce usor, ce inventie buna, la cat de frica mi-e sa aprind cuptorul de la aragaz folosind chibritul, am scapat, microunde si gata! Zis si facut, iau 2 cartofi, ii spal, ii pun pe o farfurie si-i pun in cuptorul cu microunde. Hmmm… si cat sa-i pun? La cat i-o fi pus tata? Cred ca stiu, parca asa am vazut la el… si convinsa, setez cuptorul: 20 de minute! Si plec in casa la tv. Ai mei, prin bloc, prin vecini, la sedinta de bloc… ceva de genu’.

Si, cum ma holbam eu la tv, dupa ceva timp, simt ca parca miroase a ars. Hmmm, mi se pare, doar am pus timer, nu cred ca s-au ars cartofii, cuptorul se opreste singur si n-am auzit piuind. Si mai stau un pic. Mirosul se intetea. Si ma duc in bucatarie. In momentul in care am deschis usa, m-a intampinat un fum gros, alb, innecacios, care umpluse toata bucataria. M-am panicat, am intrat in bucatarie, am inchis usa, sa nu intre fumul in casa, am deschis larg fereastra, am dat drumul la hota! Prin fumul ala, care era mult mai de efect decat ala de scena/club, am vazut in gemuletul de la cuptor, mancarea mea de regim in flacari…m-am indreptat spre microunde, am dat cancel (mai erau 5 minute 😆 ) si am deschis usa. Alta rafala de fum, cuptorul pe interior negru, farfuria tandari si cartofii fumegau! Sufla, ia burete ud, ia bucatile de farfurie… arshhhhhhh!!! arunca-le! Ia cartofii … arshhhh! arunca-i in chiuveta sa-i stingi, apoi in cosul de gunoi…! Se apropia ora la care se termina sedinta de bloc si o imbulinam daca gasea mama asa! Hai cuptorul il spal, ce fac cu fumul? Incepuse sa se mai disperseze, dar tot era. Iau prosopul de bucatarie si incep sa fac vant, cand spre hota, cand spre fereastra, hota, fereastra, hota, fereastra… Cu chiu cu vai reusesc sa scot fumul. Si ma apuc de spalat cuptorul. Aveam o viteza, cea mai gospodina eram!!! 😀 Am terminat „curatenia” just in time, ai mei aparand imediat dupa. Bineinteles ca pe mama n-o pacaleste nimeni 😀 … am spus ce isprava am facut, ca era sa dau foc la casa, mi-am incasat morala de rigoare… si am simtit mirosul ala in casa inca vreo cateva zile dupa. 😀

Astea au fost cele mai „grave”… am mai facut eu, dar nu se pun!!! Se pune ca am scris pe pereti? Multi copii fac asta, deci nu! Ca am stropit un intreg perete cu cerneala scuturand din stiloul care se incapatana sa nu scrie? Nu! Se pune ca am spart usa cabinei de dus? 😀 Asta e cea mai recenta isprava (anu’ trecut in toamna)! Se pune ca l-am lasat pe tata 2 ore sa stea la usa cand eu eram inchisa in ultima camera cu Gipsy Kings la maxim in casetofon? 😀 Sau ca am plecat toti fara chei si am tras usa dupa mine, care s-a blocat automat… si a trebuit sparta?! 😀 Astea nu se pun, stiam eu! Deci am fost copil cuminte! Si ma mai fac! 😆