Daca noua ne-a placut la Bratislava, pot spune ca lor le-a placut poate chiar mai mult la noi!

Cand am fost la training, in ultima seara cand am mers la barul cubanez (Malecon il cheama), am avut o discutie interesanta cu un coleg din Slovacia si cu unul din Croatia, mi-au spus ca ei au fost in Romania de destule ori, dar ca n-au iesit in oras, au fost doar la restaurant, niste intalniri de business si cam atat. Le-am povestit cum ca ma fac ghid daca au chef sa vada o alta fata a Bucurestiului. Si cam asa a ramas…

Dupa intoarcerea de la training, a doua zi au venit ei aici, au trecut pe la birou, au fost la intalniri etc, etc. Si… ieri am complotat cu unul din sefii mei sa-i scoatem in oras. El s-a gandit la restaurant si eu la restul, m-am gandit sa-i duc la karaoke si apoi in club. Zis si facut. Asa ca seara ne-am adunat tot biroul la Maiko, un restaurant japonez trendi-flendi din boema capitala. A mai venit si un coleg din Serbia, am fost o masa multinationala si multiculturala 🙂 . Si, cum de ce ti-e frica nu scapi, a trebuit sa mananc sushi. Dupa cum se spune ca exista un inceput pentru orice, asa a fost si aseara, eu, care respingeam ideea de a manca chestii negatite (peste crud), am mancat. Nu stiu ce, ca erau j-de feluri de sushi, era meniu special, cu pozutza… nu m-am bagat prea mult. Din 4 feluri cate aveam pe farfuriuta, 3 au fost super bune, al 4-lea l-am abandonat pentru ca avea sos dulce (bleah!).

Si ne-am „delectat” cu sushi… si ma gandeam cu groaza oare ce oratanii mai trebuie sa ingurgitez. Am vizionat meniul si am ales ceva ok, zic eu, baby sepia. Dupa ce si-a ales fiecare ce si cum, a venit un pustiulica bucatar si ni le-a preparat in fata, stateam la masa speciala, cu plita. A fost o chestie inedita, frumoasa, ne-am impresionat si musafirii, iar ce-a iesit din mana baietasului ala a fost absolut delicios! A urmat desertul… mi-am luat inghetata prajita (auzisem de ea si eram curioasa)… n-ati pierdut nimic, e inghetata intr-un aluat crocant. Nu vreau sa stiu cat a venit nota de plata, cred ca a fost uriasa, avand in vedere ca numai inghetata mea a fost 60 RON. 😀

Ne-am intins cu masa si s-a facut o ora indecenta, asa ca toti colegii mei au plecat si am ramas eu cu musafirii, doar le promisesem ca ne clubber-im 😛 . Asa ca am fost sofer si ne-am oprit direct la Cuando. Acolo, surpriza, era cu intrare. Ei aveau euro, nicidecum lei. Nicio problema, am platit eu, ne-am luat bonurile de consumatie si hai sa vedem ce si cum. Ne-am gasit un loc unde sa stam, ne-am luat de baut si am inceput sa intram in atmosfera. Ma simteam prea imbracata pentru club, lucru care atunci cand am spus-o, li s-a parut ciudat… s-au lamurit repede. 😆

De aici a inceput distractia. Au vazut ce e aia o pitipoanca, au vazut stilul de agatat al romanilor, le-a placut  atmosfera… eu oricum am avut grija sa le explic foarte pe sleau… pentru ca m-au intrebat… de ce sunt atatia barbati singuri… de ce sunt fetele alea asa de ostentative… erau cu ochii scosi din orbite, lipiti probabil pe fesele animatoarelor etc, etc. Le-am explicat cum ca multi barbati romani isi lasa iubitele / sotiile acasa, mint ca ies la o bere si pleaca la agatat, cauta distractii de-o seara. Le-am spus despre mentalitatea de pitipoanca (gasirea unui domn generos si cu varsta onorabila). Le-am spus despre grupurile de fete ostentative, care erau cu pestii dupa ele… Mi-au spus ca nu se mai mira de ce au auzit despre romance cum ca ar fi curve. M-am simtit „tare bine” la faza asta… Oricum, mi-au spus ca romancele sunt frumoase, dar ca romanii nu… (adevarul e ca erau niste specimene aseara…) Eu eram „smechera” 😉 , eram cu 3 barbati 😆

Oricum, asa de clatit retina, le-a placut ce au vazut, le-a placut muzica… iar colegul din Croatia, inainte sa-l lamuresc ce si cum cu pitzi ostentative, chiar ma intreba ce-i cu fetele alea, par niste papusi fara a avea vreo expresie. Ambalaj frumos si continut gaunos… plus ca in masina mi-au spus ca era expozitie de operatii estetice 😆 (fiind companie de healthcare, multi au facut medicina si au ochiul format). Am mai vazut-o si pe Roxana Ungureanu pe acolo (fara tocuri are 1,50) si le-am spus ca a aparut in Playboy… reactia colegului din Serbia: „Playboy is not anymore what it used to be!” 😀

Faza de final a fost memorabila. Cand am iesit spre garderoba, exact acolo la oglinda, erau insirate multe fete una langa alta, care mai de care mai dezbracata, mai „disponibila” si mai sexoasa, ele cica se uitau in oglinda, se „verificau”. Le fac semn sa se uite, ma bufneste rasul si plec sa-mi iau haina. Colegul croat iar ma intreaba care-i faza, toti 3 erau uimiti, le fac semn ca le spun in masina si plecam, nu inainte de a auzi „you have a lot to explain” 🙂 . Ajungand in masina, le-am spus ca au fost si la muzeu, le-am aratat varietatea culturala a capitalei 😆 asa ca sunt un super ghid!!! Erau lesinati de ras, nu le venea sa creada cat de pe fata era totul, erau curiosi si incepusera sa ma intrebe detalii (breh, aciulea m-ati pierdut). S-au lamurit cat de cat, spuneau ca peste tot e asa, dar eu cred ca aici fenomenul e cel mai „tipator”… I-am livrat la hotel, mi-au multumit si mi-au zis ca o sa-si mai programeze vizite si chiar or sa vina in weekend 😆 … pffffff, colegul slovac mi-a dat banii inapoi (adica euro pentru ronii cheltuiti), asta nu mi-a placut, dar erau 3 de-mi tocau creierul, ia banii, ia banii… si am plecat acasa la somn!

Iar acum sunt zombie… o sa recuperez in weekend! 🙂