Insula pierduta

Era odata o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Buna Dispozitie, Tristetea, Intelepciunea… si, ca toate celelalte, Iubirea. Intr-o zi sentimentele fura anuntate ca insula sta sa se scufunde si isi pregatira navele si plecara. Doar Iubirea ramase pana in ultimul moment. Cand insula fu pe punctul sa se scufunde, Iubirea decide sa ceara ajutor.

Bogatia trecu pe langa Iubire cu o barca luxoasa si Iubirea ii zise: “Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint in barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea atunci se hotari sa ceara ajutorul Orgoliului, care trecea pe acolo intr-o superba nava: “Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” raspunse Orgoliul, “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava.”

Atunci Iubirea intreba Tristetea, care trecea pe langa ea: “Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh, Iubire”, raspunse Tristetea, “sunt atata de trista incat trebuie sa stau singura…”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe langa Iubire, dar era atat de multumita, incat nu auzi ca o striga.

Dintr-o data, o voce spuse: “Vino Iubire, te iau cu mine!”

Era un batran cel care vorbise. Iubirea se simti atat de recunoscatoare si plina de bucurie, incat uita sa-l intrebe pe batran cum il cheama. Cand sosira la tarm, batranul pleca…

Iubirea isi dadu seama cat de mult ii datora si intreba Cunoasterea: “Cunoastere, imi poti spune cine m-a ajutat?”

“Era Timpul”, raspunse Cunoasterea.

“Timpul?” se intreba Iubirea. “Dar de ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de intelepciune, ii raspunse : “Pentru ca numai Timpul e capabil sa inteleaga cat de importanta e Iubirea in viata…”

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;Insula pierduta&8221;

  1. Frumos, frumos si adevarat. Mi-era dor de o poveste frumoasa ca asta 🙂

  2. Eu, sa te tina tot weekend-ul, ca alta mai vezi luni! 😛

  3. cred ca si noi intelegem, numai ca nu avem intelepciunea timpului…. pot spune, in deplina cunoastere, ca timpul vindeca….

  4. Frumos… 🙂

  5. Ca de obicei,povestile tale sunt minunate si pline de adevar.Te pupicesc! 🙂

  6. 10x :* … si ramane si faza cu cico… 🙂

  7. Offf..sper sa ne vedem si aci inainte de Moeciu…ca la cat de sucit e sotu` meu, nu stiu niciodata unde voi fi a doua zi 😀

  8. Ne vedem, stai linistita, stai sa-mi treaca raceala, behaiala etc si ne vedem 😉 , mergem chiar acolo aproape de tine la o cafea la Starbucks 😛

  9. Trecem prin viata de multe ori prea repede si adeseori realizam ca nu am facut nici jumatate din lucrurile pe care le vroiam.Preocupati de material, uitam de vis…Asa gandeam cand,stand la taclale cu incapatanatul Timp, discutam despre un chip pierdut in ziua de ieri…Si n-as fi crezut niciodata ca Timpul,desi prieten bun cu mine,mi-ar fi ingaduit sa intorc cumva acel chip inspre mine si sa-i pot spune cum tresar de fiecare data cand ii aud vocea si cum un tipat de bucurie inoata in vene cand ii simt privirea..
    Daca m-ar fi intrebat cineva acum ceva timp daca as putea crede vreodata in revederea noastra i-as fi replicat fara nici o ezitare ca e nebun si ca un asemenea lucru ar fi posibil doar in cazul revederii clipei de ieri din exact aceeasi secunda a aceluiasi minut al aceeasi ore corespondent cu cea de azi ar putea face posibila intalnirea noastra. Bine ca nu m-a intrebat nimeni. Nu ar fi fost simplu sa obtin o intrevedere cu maestrul implacabil si ireversibil Timp si chiar daca as fi obtinut acesta s-ar fi uitat chioras la mine replicandu-mi ca nebunia mea – specific muritorilor ce mereu tind sa atinga neatinsul – nu denota decat impertinenta si ca nu-mi cunosc lungul nasului. As fi maniat mai mult ca sigur zeitatea – probabil singura adorata si tematoare din ziua de azi – si mi-ar fi datsa traiesc o vesnicie asteptand casatoria Iadului cu Raiul
    Timpul se bucura de spectacol. Oare cate a vazut supremul Timp? Cate inimi zdrobite si ochi inrositi ? Oare de cate ori a stat la taclale cu Eros razand de dramele muritorilor ?
    Noi nu ar trebui sa avem dreptul la iubire. Am nesocotit entitatea si am muscat din mar. Acum entitatea se razbuna pe noi. Se joaca rautacios cu trairile noastre. Marionete pe scena jalnica, ieftina si complexa a vietii, a timpului.
    Ne-au desparitit si ne-au amestecat pe un pamant oropsit si acum se amuza privindu-ne cum ne cautam. Timpul rade. Mereu rade. Sarcastic si gol. Timpul se tavaleste pe jos la vederea stradaniei noastre si misca clepsidra vietii facand jocul mai palpitant pentru el si mai trist pentru noi. Timpul nu are mila. Nimeni nu are mila pentru noi. Nici noi nu avem mila de noi.
    Timpul creeaza depdendenta. Iar timpul ne uraste. S-a plictisit de noi. Si eu m-am plictisit de noi…
    Timpul se scurge… Noi suntem dovada acestui lucru.
    Si totusi uite ca minutele trec mai repede decat m-as fi asteptat, sau poate ca dorinta de a te vedea, de a te auzi… de a te atinge grabesc trecerea acelor de ceasornic. Nu te-am uitat. Cum as fi putut ? Timpul ne rapeste momente,dar nu ne lasa sa le uitam..Timpul e singurul care apreciaza cat de importanta Iubirea e in viata, dar de multe ori, o face cand e mult prea tarziu. De ce? Pentru ca nici el nu a constientizat la timp ca-n fata ochilor ii sta Iubirea. Timpul e un batran rautacios si moracanos..

  10. @un trecator: imi place cum ai scris… si punctul tau de vedere e foarte adevarat… in principiu nu regret nimic din tot ce a fost, mi-am asumat tot, dar, daca as fi putut sau as putea da timpul inapoi, poate as face multe lucruri altfel. Poate e mai bine ca e imposibil… 🙂 … Carpe diem!

  11. Mi-ai luminat sfarsitul de saptamana cu aceasta poveste, iar in schimb iti doresc sa ai o saptamana cat mai buna si cat mai frumoasa si sa fii inconjurata de Iubire 🙂

  12. Sarumana mult, la fel si tie! 🙂

  13. poate ca e mai bine ca e imposibil, poate ca e mult mai rau…. daca as putea da timpul inapoi cu siguranta as face multe lucruri altfel decat cum sunt ele acum, … e greu sa traiesti cu regrete…. e greu …

  14. Pai cum spuneam, NU regret! Mi-am asumat decizii, greseli, consecinte etc. si gata! Nimic nu e intamplator, poate daca schimbam ceva la trecut prezentul nu mai era asa… iar viitorul… cine stie?!

  15. cum faci sa nu regreti? ce switch ai actionat?

  16. Mi-am dat seama ca stand in coltul meu si regretand, traind din amintiri, din iluzii si fantezii, trece viata pe langa mine… si la un moment dat chiar voi regreta timpul irosit… asa ca, viata e facuta sa fie traita, cu bune si cu rele, fiecare are un rol al sau pe lumea asta si trebuie sa-l indeplineasca!
    Am actionat switch-ul „daca tu n-ai grija de sufletul tau, nimeni n-o va face!” si functioneaza! 🙂

  17. mah, nu ca stau intr-un colt, da’ fut-u-i maica masii (gerontofil, ce-oi avea cu bunica-sa? ) nu posa nu ma gandesc ce-o face? cum o fi? and so on…. imi lipseste…. am de treaba da uite si tu, nu-s cum sa fac sa scap de gandurile astea….. o injectie de optimism….:) da cand citii si postul tau si m-a daramat si trecatorul…. oh mama, vorba cantecului, it’s all coming back to me….

  18. Stiu cum e, eram asa acum 2 saptamani… la pamant, nu asa…! Dar m-am ambitionat, ca trebuie sa-mi revin!
    Unele sechele le am si acum dupa vreo 7 ani (e alta poveste, nu cea recenta) … si ma intreb oare ce-o face, i-o fi bine etc… dar, nu te poti baga in viata unui om cu forta… si sper ca ii e ok, vreau sa fie happy, cu sau fara mine! Life’s a bitch si nu le poti avea pe toate…
    Ia-te cu treaba, vorbeste cu prieteni, iesi in oras, refugiaza-te intr-un joc, in seriale etc… si o sa-ti treaca!

  19. sper…trebuie, nu? si daca trebuie….

  20. TREBUIE! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s