Dupa ce i-am facut zgarieturile de rigoare lu’ Bubu, voi trece peste statul la politie si obtinutul autorizatiei de reparare, peste partea cand am mers la constatare si s-a intocmit dosarul de dauna, si ma voi opri asupra momentului cand trebuia sa dau masina si apoi demersurile facute pentru a o recupera.

Dupa ce m-a dus cu zaharelul un tip de la Porsche (ala care mi-a raspuns la mail dupa 2 luni si ceva), m-a pasat altuia. Bun, vorbesc cu respectivul, stabilesc o zi si gata. Ziua stabilita era lunea, la 8 dimineata. M-am trezit cu noaptea in cap, am luat dosarul cu toate hartoagele posibile si imposibile, de la factura pana la asigurare, garantie… si mergi spre Porsche Vest. Sa mai spun ca am ajuns cu o ora mai tarziu, pentru ca atat am facut pe soseaua de centura??? 1 km??? Mama ma-sii de trafic!!!

… Si, intr-o zi cu soare, primesc telefon:

„Buna ziua, sunt X de la Porsche Vest. Sa stiti ca masina este gata!”

„Ce bine, cand pot sa vin s-o iau?”

„Pai stiti, avem o problema… nu avem decontare directa cu cei de la Astra.”

„Adica?”

„Adica nu va putem da masina, pentru ca nu ne putem lua banii direct de la cei de la asigurari, avem decontare directa doar pentru masinile in leasing” … pfoaaaaaaa… fierbeam!!!

„Pai si astia cu masini proprietate personala sunt mai prosti? Si eu ce pot sa fac acum?”

„Avem doua variante: ori platiti dumneavoastra si apoi va recuperati banii de la Astra (in gandul meu, da, la Sfantu’ Asteapta!) sau veniti si luati factura, va duceti la Astra si veniti cu OP-ul la noi!”

„Cu OP-ul? Da’ cine-mi da mie OP? Poate accept de plata!”

„Nu, OP!”

„Aha, bine! Si… cat e factura?”

„40 de milioane”

„Caaaaaaaat????? Pai io n-am banii astia, eu am abia banii de franchisa! Clar vin sa iau factura! Il trimit pe tata maine dimineata sa ia factura!”

Si a doua zi am avut factura acasa. Am studiat-o si m-am speriat: demontat nush ce x lei, demontat alt nush ce y lei, indreptat portiera… etc… erau toate detaliate, de incepusera sa-mi tremure balamalele ca astia mi-au facut-o pe Bubu praf si nu mai aleg din ea decat suruburile. Da’ cica asa se trece pe factura, am aflat dupa. Ok, am factura mea, ce mandra sunt de ea! And now what?! Si incep sa intreb, familion, cunostinte etc… Misterul misterului.

Intr-un final ma gandesc sa sun la Astra. Intru pe site, iau numarul de centrala. Si sun, si sun… apoi spun poezia: „buna ziua sunt Ada, va sun in legatura cu o masina…..” . Mi-au facut legatura la plati, la financiar, la toate departamentele posibile si, culmea, nimeni nu stia sa-mi spuna ce sa fac cu nenorocita aia de factura!!! Intr-un final, dau peste un nene si, dupa ce-i dau detaliile, ma lamureste ce am de facut, ca trebuie sa vorbesc cu agentul constatator, sa-mi incheie dosarul de dauna, sa fac cerere de despagubire si apoi mi se da acceptul de plata. Pfiuh, finally lamurita! (cine rade, sa-i fie rusine, recunosc, femeie la volan… si la prima chestie de genul asta)

Apoi au urmat alte telefoane, discutat si stabilit cu respectivul ce si cum… Bineinteles ca numai mie trebuia sa mi se intample, eu aveam doua dosare de dauna, facute de doi agenti constatatori diferiti! 😀 M-a pus nenea ala, agentu’ constatator, sa vin cu toata hartogaraia, la un sediu din Campineanu, sa vezi ce frumos cautam eu strada, apoi biroul… Mi-a oprit factura, xeroxuri peste xeroxuri… s-au lamurit intre ei cu numarul de masina, m-au pus sa completez tz-shpe hartii, o tanti imi zicea sa scriu mai repede ca ea inchide… deci numai nebuni care ma stresau!!! Inchei socoteala cu hartoagele si ma duc din nou la biroul lu’ agentu’ … sa-i cer acceptul de plata. Pfffffffffffffff, acceptul abia dupa weekend, pe luni-marti (era vineri).

Luni, telefoane… pauza! Spre amiaza, vine acceptul de plata pe fax, il scanez si-l trimit pe mail la Porsche, il si fax-uiesc mai departe si astept. Marti si miercuri am fost plecata la Sofia la training, ei cica m-ar fi sunat… Boooooon! Si revin eu in tarisoara, hotarata sa-i sun sa vad in ce stadiu ne aflam, cand imi pot lua masina. Si, cum stateam eu linistita in statie la 5, suna telefonul:

„Buna ziua sunt X de la Astra. Avem o problema!”

„Alta? Ce mai e de data asta?”

„Stiti, noi v-am trimis acceptul de plata, l-am trimis si la Porsche, numai ca am omis ceva. Am uitat ca dumneavoastra aveti asigurare cu franchisa si am dat acceptul de plata pe toata suma, cand trebuia sa dam pe suma, mai putin ce platiti dumneavoastra.” (l-as fi strans de gat prin telefon)

„Asa, si acum ce se intampla? Cat mai sta masina mea in service?”

„Pai, stiti, va refacem acceptul de plata si-l retrimitem. Ne cerem scuze… bla, bla”

La birou am primit acceptul de plata, ala valabil, am adunat cu inima stransa suma pe care o aveam eu de platit (116 euro x 2 … mi-au bagat franchisa cea mai mare, in loc sa-mi puna cea mai mica 100 euro, nu e o avere, dar nah!), l-am trimis mai departe la Porsche, am sunat pentru confirmarea primirii si m-am programat a doua zi dimineata sa iau masina.

A doua zi dimineata la prima ora eram acolo, am facut procese verbale, iar xeroxuri dupa n-shpe hartii, apoi a urmat plata franchisei, vreo 850 RON. Am stat si pe la casa vreo juma’ de ora, nu era nimeni in fata mea, doar ca doamna casiera era „prin firma”. Intr-un final, am intrat in posesia cheilor, am iesit in parcare si-am vazut-o pe Bubu, vindecata si frumoasa! 😀 Si nu mai vreau sa mai aud de accidente usoare, zgarieturi, asigurari, programari etc… Dar Murhpy se distreaza iar, mai am vreo 900 km si tre’ s-o duc la revizia de 10 000 de km. (sper sa n-am ce povesti!)