Azi Dono a scris un post care m-a lasat fara cuvinte, m-a uimit si m-a impresionat totodata, mi-a dat de gandit… despre imperfectiune si despre farmecul ei, esti imperfect dintr-un punct de vedere, dar compensezi cu altceva si asta adauga „valoare” farmecului tau personal. Ne-a invitat si pe noi sa ne dam cu parerea sau sa ne caracterizam in stilul in care a facut-o el azi. Mi-a placut mult modul de abordare si faptul ca, in ciuda atator laude, voturi, in ciuda atator cititori si a atator aprecieri, si-a pastrat modestia si nu i s-a urcat „celebritatea” la cap. Asa ca i-am promis ca voi scrie un raspuns la „provocare”, dar sa ajung acasa si sa pot fi coerenta. Si am ajuns! 😀
Nu sunt perfecta. Cand eram mica, imi doream sa fiu mare, sa nu ma mai duc la scoala, sa am responsabilitati. Acum cand sunt mare, mi-as dori sa fiu mica si sa ma bucur de fiecare moment al copilariei.
Nu sunt perfecta. Mi-as fi dorit sa fiu mai inalta, acum am gasit tocurile. Si, in ultimul timp, nu mai pun asa pret pe ele sau pe inaltime. Esentele tari se tin in sticle mici.
Mi-as fi dorit sa fiu mai slaba, dar sunt multumita ca am un corp armonios si mai ales sanatos. Mi-as fi dorit gambe mai frumoase ca forma, dar am glezne subtiri.
Nu mi-a placut mult timp nasul meu deviat (si l-am reparat), dar am ochi albastri si privire expresiva si compenseaza multe, ma intreaba pitipoancele in cluburi daca am lentile, sac!
Mereu mi-am dorit sa ma parul cret si voluminos, coama de leu, il am drept, fin si subtire, posesor de personalitate proprie, la fel, sunt intrebata ce placa folosesc. 😛
Am triat prietenii, am renuntat la multi prieteni pentru ca nu mai aveam nimic in comun. Am gasit oameni minunati aici in lumea virtuala si am avut grija sa nu ramana asa, si am facut reuneli live, pana acum doua, foarte reusite.
Am plecat de nebuna si inconstienta in tari straine. Numai bine, pentru ca mi-am dat seama ca nicaieri nu-i ca acasa!
Am avut increde in oameni, suficient de mult cat sa-mi iau tepe. Am invatat sa am incredere in cine trebuie si in cine merita!
Nu sunt toleranta, am principii de la care nu ma abat, si am pretentia sa fiu tratata exact cum tratez si eu pe cineva. Desi ar trebui sa invat sa fiu mai maleabila.
Am intalnit multi oameni frumosi. Oameni pe care-i admiram si ii invidiam. Asta pana cand am aflat ca nu sunt atat de fericiti cum par. Si am invatat sa apreciez in primul rand continutul, ambalajul fiind ultimul aspect luat in calcul.
Sunt dura cand vad in jurul meu superficialitate si atitudini aiurea, raspund acido-violent la vrajeli proaste, dar sunt terminata cand citesc despre cum iubeste un mar perfect rotund…
De obicei, o persoana imi place din prima sau nu-mi place deloc! Si nu prea ma insel in privinta asta. De cate ori nu mi-am ascultat feeling-urile, mi-am furat-o, asa ca, am hotarat sa fiu mai atenta la „semnalele simturilor” mele…
Am facut multe greseli… mi le-am asumat si tind sa cred ca am invatat din ele! Important e sa nu le mai repet! Am avut regrete, acum nu mai am. Am invatat sa-mi asum consecintele actiunilor mele si… de cate ori am cazut, m-am ridicat, m-am scuturat de praf si am mers mai departe.
Dumnezeu da intotdeauna cu masura!
Nimeni nu e perfect, sunt o persoana greu de suportat, pentru ca am toane, pentru ca sunt ciudata, pentru ca sunt greu de inteles si pentru ca nu vreau sa fiu inteleasa, desi pentru unele persoane sunt o carte deschisa! Nu-mi place tot la mine, nu sunt perfecta, sunt foarte critica si foarte constienta de plusuri si minusuri! Dar, pentru fiecare minus, incerc sa gasesc un plus care sa echilibreze balanta, o nunata care sa adauge farmec… cat imi iese, cat nu, nu stiu si nu sunt prea in masura sa apreciez, pentru ca as fi subiectiva. Nu ma chinui sa multumesc pe nimeni, incerc sa fiu eu, in viata nu poate sa te placa toata lumea… Dar asta sunt! Si mie-mi place asa! 🙂
Toantele nu merg in rai 