Ca tot spuneam ca ma tot intreaba lumea ce am de gand, ca tot am citit la Athe de tentativele mamicutei ei de-a o capatui si azi, citind la nasa faza cu telefonul… mi-am adus aminte sa povestesc faza mea cu telefonul de ieri seara.

Suna telefonul seara. Raspund. La capatul firului o voce familiara:

„Ada, tu esti mama?”

„Da, sarumana mamaie! Sa stii ca mama nu-i acasa, ii spun eu sa te sune cand o veni.”

„Aha, da bine… Aaaaaaaaaaaaaa! ca tot te-am prins!” (deja ma ingrijoram…) „Vreau sa-ti fac-cunostinta cu un baiat!”

„De unde? De acolo de la tine?”

„Da, mama! Si te si marit!” (bueeeeeeeeiiii, terminati cu glumele, mai e pana la 1 aprilie!)

„Pai si se muta el in Bucuresti?”

„Pai el nu prea ar vrea…”

„Adica sa vin io la tara… Mamaie, ai innebunit???”

„Ei… vedeti voi, poate vine el…” (deja aveam bazdaci)

„Adica cum? I-auzi ce baiat destept: vine aici, casa, masa, masina, tot, basca si buletin de Bucuresti!!! Pai bravo, breh, s-a-ntalnit hotu’ cu prostu’ si ia uite ce-si aranjeaza omu’ viata! Si eventual io sa-l intretin!!!”

„Pai nu, mama, ca are si el bani de masina! Da’ aici are casa, are pamant…”

„Neinteresant! Da’ de ce te bagi mata in viata mea?”

„Bine, mama, alege-ti tu ce-ti place, da’ sa fie ca lumea!”

„Da, mamaie, nu-ti face griji! Si, uite, daca pana la 30 de ani n-oi gasi pe cineva, ma mai gandesc la oferta ta!”

„Pai cat sa te mai gandesti mama, ca el are 31 de ani!”

„Asa si? Barbatii sunt productivi pana mai tarziu, nu-i problema, pot fi tatici si mai incolo, daca grija stranepotilor o duceai!”

„Nu esti sanatoasa! Eu vroiam sa va fac-cunostinta prin internet, da’ n-are.”

„Aaaaaaaa, n-are internet? Pai mamaie, gata, daca n-are internet pa pa, pai mie imi trebuie net sa comunic. Cand mulg vaca sa ma pun pe webcam sa ma vada prietenii, sa ranesc la porci, sa merg la camp… tre’ sa pun status (nu stie ce e ala)… Pai bine mamaie, de-aia am facut io facultate, sa stau la tara si sa n-am nici net?”

„Bine, bine, da’ ti-am zis, faci cum vrei, sa-ti gasesti tu dupa preferintele si fitele tale!”

„Asa o sa fac! Sarumana!”

Cam asa fu… si am scapat „ca prin urechile acului”… of, oamenii astia batrani, in loc sa-si vada de sanatatea lor, de telenovele si alte barfe-n sat… offfffffffffff 😆