Sa fii domnisoara de onoare e tare greu! Si sa mai ai si o mireasa pe stilul bridezilla… show-ul e garantat! 😆

Anul trecut am fost domnisoara de onoare la doua nunti, una in iunie, alta in august, miresele fiind doua bune prietene. Ce mi-o fi trebuit „rolul” asta important nu stiu (fetelor, nu ma plang, pe cuvant, daca nu erati voi eu nu mai aveam ce povesti acum)…

Nunta din iunie nu era in Bucuresti, ci in Calarasi, asa ca am luat-o pe Bubu si inca doi prieteni si go planet. Am ajuns inainte cu vreo 2 ore de slujba de la biserica. Timpul asta ar fi fost alocat motatului, machiatului, imbracatului, dichisitului si cum o mai fi (coafura fusese facuta de acasa de a mea mama din dotare). Si ajungand acolo, mirandolina mea era deja aranjata si am vrut s-o vaz. Si intru in camera… scap o onomatopee admirativa dupa care „ce frumoasa esti” si ma lovesc de o privire ucigatoare. Oo… nu-i bine!!! Si incepe: „lasa-ma ca sunt nervoasa… buclele mi s-au lasat, nu-mi sta nush ce bretea la rochie, mi s-a intins machiajul, mi-e cald, mi-e aia, mi-e ailalta, nu stiu cine nu raspunde la telefon si cum ajunge… etc„… pffffffff… jur ca n-am vazut mireasa mai agitata ca ea! Si o las in pace, nu-i bine sa te pui cu bridezilla. Si ma schimb si incep sa ma machiez. Nu aplic bine fondul de ten, ca se zvoneste repede ca stiu sa machiez si am si tus la mine. Au sarit pe mine toate…”fa-ma si pe mine!” Mama ranitilor putea sa refuze?! Nu! Asa ca da-i si picteaza Ada, ai grija sa nu-ti tremure mainile sa nu faci pocinogul acum! M-am incadrat in timp si pentru aranjatul figurii mele si cand am terminat, ca omu’… sa-mi duc lucrurile in masina. Deodata un racnet „Adaaaaaaaaaaaaaaaaa” 😯 „Ce s-a intamplat?” „Mi-a cazut voaluuuuuuuuuuuu'” … „Ah, sa ne bagam ceva in talentul tantilor de la coaforul unde te-ai aranjat!!!” Repar greseala, ii fixez voalul sa nu mai cada nici la polka, tontoroi, vals, sarba si orice. Si-n timpul nuntii cine alerga pe tocuri dupa invitati sa le infiga floarea-n piept? Si cine a fost cu mireasa la baie si ii tinea cercurile (mama ei de crinolina, ce porcarie)? Si cine i-a refacut machiajul? Eh… detalii!

Nunta din august a fost si mai dureroasa, pentru ca am participat si la pregatiri, chiar la cea mai importanta chestie, alegerea rochiei. De obicei, cauti pe net, te duci te interesezi si alegi rochia. DE OBICEI!!! Scumpa mea prietena a fost la un targ, a probat niste rochii, apoi a inceput sa ia magazilele la rand. Si-a propus target: pana nu probeaza 50!!! de rochii, ea nu-si alege!!! 😯 Si pe cine a luat cu ea? Sa-si dea cu parerea, sa faca poze??? Ei bine, da! 😀 Si asa ca am fost la Bien Savvy, a probat niste rochii superbe, poze, am fost la Mariage Couture, alte rochii, poze, am fost la inca vreo doua firme, pac alte rochii, alte poze. Asta in vreo 4 zile. Apoi a descarcat pozele. Surpriza: nu mai stia care-i place cel mai mult si era nehotarata asupra modelului! Intr-un final si-a ales rochia, dar dupa inca niste zile!

Apoi a fost petrecerea burlacitelor, aia a fost foarte draguta, desi n-am stat mult ca lucram a doua zi. O parte din pregatirile de nunta le-a facut ea, o alta parte firma specializata. Si povesteam noi ce povesteam, dupa care incepe sa-mi explice cum se va desfasura ziua nuntii: starea civila, masa acasa, dupa-amiaza impopotonat si facut brad, jucat apa, biserica si restaurant. „Say what??? Brad? ‘Nebunisi? Aia e la tara!” „Pai Voluntari ce e?” „Pfoaaaa, mi-e rau!!!” „Si apa aia ce e?” „Pai imbracata in mireasa tre sa scot apa din fantana, apoi sa ma duc la 3 vecini, sa le bat la poarta si sa vars de 3 ori cu piciorul din galeata apa si se face hora. ” „Bai io n-am auzit de prostiile astea! Da’ de ce faci?” „Pai asa se face!”… In ziua cu pricina am fost la starea civila si apoi am fugit acasa, m-am dus direct la biserica seara, cedasem psihic, i-am zis ca din cauza ei risc sa nu ma mai marit. N-a mai facut nimic, bineinteles si chiar a avut o super nunta, plus ca nu m-am chinuit singura cu florile de infipt in piept. 😉

Deci, stiu magazine de rochii de mireasa, stiu oameni care organizeaza nunti, am luat notite pe unde am fost, stiu traditii, am rabdare… hmmm, care te mai mariti? 😀