Imbatranesc! Incep sa uit si nu-mi place deloc. Eu sunt agenda vie, tin minte numere de telefon, zile de nastere, nume, diverse alte date… ei bine, incep sa dau rateuri…

La noi, multinationala lu’ peste, se schimba parola „for security reasons” din 3 in 3 luni. Si e complicat, ca trebuie sa contina litere mari si mici, cifre si caractere speciale si sa fie si suficient de lunga… Pffffffffff… si nici nu ma obisnuiam bine cu o parola si trebuia s-o schimb. Ieri am primit iar notificarea aia ca-mi expira parola + intrebarea daca vreau s-o schimb. Dau „yes”, scriu alta parola, dau confirmare, toate bune si frumoase.

Azi de dimineata, deschid calculatorul, Ctrl + Alt + Del si scrie parola! Aaaaaaaaaaaa… care-i parola??? Si incep sa pun cap la cap franturi de amintiri de ieri… yeah right, cum sa nu! 😦 Oare ce am scris? Dar oare am notat undeva? Nu n-am notat! |#$%%^^&#$# Deci da, trebuie resetata parola. Mai mare daraua decat ocaua, IT-ul e la Bratislava, ei sunt cu o ora in urma, deci nu-i nimeni la birou. Fuck! Totusi hai sa sun, gasesc mobilul aluia cu IT-ul, normal ca n-a raspuns. Si m-am holbat o ora la monitor, am citit reviste, intre timp am mai sunat, oha raspuns… Si ma tot chinuiam sa-mi amintesc nenorocita de parola. Blank… da’ rau de tot! 😀 Si intr-un final, dupa o ora si jumatate ce a parut un an si jumatate, am avut si eu acces. Acum trebuie sa schimb parola standard, inca ma gandesc la variante! 😀

Si am ajuns la doua concluzii: ca intru-n sevraj fara net si ca memoria pe termen scurt e afectata! Daca ma intrebi ce-am facut saptamana trecuta pe vremea asta, o sa-mi ia ceva sa procesez, dar daca ma intrebi de tampeniile din scoala, le enumar fara probleme. Cred ca trebuie sa am parte numai de evenimente, care sa ma „miste” intr-un fel sau altul, vad ca altfel parca mi-am facut spalare de creier. Tata zicea ca nu-si incarca memoria cu lucruri inutile, eu nu zic asa, eu tin minte, numai ca acum, cu rateurile astea, ori iau lecitina, ori fac si eu un „disk cleanup”!

Deci, cat costa lecitina?!