Intr-o frumoasa zi de iunie 2008 am aterizat la Paris. Poate mai am norocul si anul asta sa aterizez tot acolo, tot cam in aceeasi perioada. Asta datorita Vola, care se aniverseaza si face cinste cu bilete de avion!

Dar sa revenim undeva anul trecut… Paris… creme de la creme… eram cu ochii lipiti de geamul autobuzului, sa vad tot! Ajunsa la hotel, m-a apucat panica: aveam o camera mica, cu miros de igrasie si neaerist, cu o mocheta patata si lenjerie de un alb murdar… macar in baie era curat. Eh, asta e… nu conteaza foarte tare, am venit sa ma plimb, sa vizitez, sa ma relaxez, nu sa fac figuri la camera (surpriza a fost ca n-am avut mic dejun si a mai fost si camera o gramada de bani! Deci la Paris, mare atentie, daca nu e hotel de 4-5 stele, no way!!!).

Si, cum camera era urata si neprimitoare, am inceput preumblarile. Am mers foarte mult pe jos (de aici si titlul), am folosit metroul doar o data si inca o data trenul. Fiind pe Rue de Rivoli, deci destul de in centru, am luat-o la pas pe strazi…am trecut pe la Notre Dame, am ajuns la Luvru, am dat o tura de curte interioara, apoi am facut o plimbare in Gradinile Tuileries, am ajuns in Place de la Concorde si mergand pe vestitul Champs Elysees, am ajuns la Arcul de Triumf. Totul arata foarte frumos, oamenii sunt relaxati si zambitori, vestitul bulevard are j-de magazine unde mi-au fugit ochii, nu prea am intrat, decat in Sephora (unde puteam sa stau pana la sfarsitul sejurului si nu m-as fi plictisit) si de curiozitate la Luis Vuitton. Pfoaiiii, ce preturi, cu banii aia ma duc in Cancun/Fiji/Cuba etc! 😛 Daaaar, ce m-a enervat a fost ca oamenii astia in parcuri nu au alei asfaltate, ci cu un fel de nisipo-pietris, asa ca dupa traseul de mai sus, aveam sandalele si degetele prafuite de parca venisem de la sapa… 😦 Seara am aflat ce inseamna „pomplemousse”, cand am intrebat fresh de ce (fruct) au… pana nu mi-a adus ospatarita fructul sa-l vad sa ma luminez, nu m-am prins ce si cum: deci e grapefruit! 🙂

Urmatoarea zi a fost vizitarea catedralei Sacre Coeur, Centre Pompidou, catedrala Saint Madeleine si cimitirul Pere Lachaise, unde sunt ingropate numeroase personalitati. Am fost placut surprinsa ca la mormantul lui Edith Piaf sunt mereu flori proaspete, in rest, ai impresia ca te plimbi prin parc, asa e de frumos si liniste, suna creepy, stiu, clar noaptea nici nu m-as apropia! 😀 A treia zi a fost cam noroasa si rece, dar planul era deja facut: am vizitat Partenonul, unde sunt ingropati multi oameni de seama ai Frantei si unde exista un mare pendul, am admirat privelistea de pe acoperis, apoi am plecat in La Defense, un cartier relativ nou, o suburbie frumoasa a Parisului, cu multe sedii de companii, unde am vazut o varianta moderna a Arcului de Triumf, La Grande Arche.

Ultima zi a fost impartita intre Versailles si Turnul Eiffel. In tren spre Versailles m-am simtit ca acasa, era un nene cu acordeon si canta de mama focului, apoi dupa ce si-a primit banutii a zis cu un puternic accent familiar „mersi bocu”. Palatul Versailles este impresionant, mi-a placut foarte mult (mi-au zgariat retina atatea chestii haurii la porti, dar trecem peste), nu am apucat sa vizitez interiorul, m-am uitat ca aia micii pe geam, am preferat sa vad gradinile. Da, m-am imbolnavit, sunt intretinute foarte bine, se intind pe o suprafata imensa (cat se plimbau aia pe vremurile apuse, dar pe acolo cica ieseau adevarate orgii!), iar la lac am ademenit niste lebede si lebadoiul s-a prins ca n-am mancare si m-a ciupit de adidas 😆 . Intorsi in oras, am fost la Tour Eiffel. Am stat la coada vreo 2 ore. Mai venea din cand in cand o tiganca cu fuste, aratandu-ne un biletel pe care scria „do you speak enghlish?”, ne-am amuzat tare si i-am zis ca vorbim romana. Am urcat cu liftul pana sus-sus… super priveliste, am facut multe poze! Din pacate cu noi in lift erau si niste melteni cu cefe si lanturi cu pitzi groaznice dupa ei… brusc am dat-o pe spaniola (urat, stiu! 😀 ). De coborat am coborat pe scari si tot pozam in jur de la diferite inaltimi. Turnul asta e un mastodont de metal in mijlocul orasului care te ajuta sa vezi privelistea, nu-mi dau seama ce o fi atat de romantic-ca o ea sa fie ceruta in varful turnului… dar sunt eu o insensibila probabil! 😀

Ultima seara a fost petrecuta la o super cafenea, Le Procope, cea mai veche cafenea din Paris. Am zis ca ne destrabalam papilele gustative si am mancat scoici, somon, rata… Scoicile au venit la frapiera, cu instrumentele aferente… oops, astea ce stiu sa faca? 😀 Nu-mi comandasem eu scoicile, dar am mancat una. chestie mai naspa n-am mancat in viata mea! Sunt fan fructe de mare, dar asa zisele „oisters” n-o sa mai mananc in veci! Sunt scoici crude si cand le mesteci simti un miros si un gust de balta, plus consistenta lor gen muci… cah! bleah! brrrrrr!

Cam asta a fost vizita mea la Paris. Clar m-as intoarce, sunt atatea lucruri de descoperit si pe care n-am apucat sa le vizitez sau sa le fac. Vreau cu vaporasul pe Sena, vreau la Disney, vreau sa vad Luvrul si pe dinauntru, nu numai pe dinafara, sa vad si eu Mulin Rouge si sa hoinaresc pe strazi! Dar ma voi duce la Paris doar cu the one and only atunci cand va fi (daca tot se spune ca e orasul iubirii, macar sa aplic asta!)!

Pozutze: