Ale tineretii valuri

Pentru ca iubesc marea, pentru ca mi-e un dor nebun de valurile ei, de nisipul fierbinte si de razele soarelui care imi fac pielea aramie, pentru ca se anunta cu surle si trambite 1 mai, pentru ca toata lumea pleaca la mare (pe frigul asta…brrrrrr… s-a anuntat si ca ploua)… eu mai astept un pic, temperaturi mai ridicate si soare mai zambitor. Pana atunci, imi voi aduce aminte hlizindu-ma de fiecare data… de prima mea vacanta la mare fara parinti. 😀

Terminasem liceul, intrasem la facultate si, impreuna cu o prietena am zis sa sarbatorim, am plecat la mare, doua zuze nebune. Noi si Andre… libere la mare… 😆 … eram inca in perioada de rebeliune si, dupa ce scapasem de stres, simteam ca ma pot dezlantui. Si mi-am propus ca vacanta aia sa fie de pomina. Si a fost!

Asa ca, noi doua floricele, Ade si Mada, ne cocotam in tren, destinatia Constanta, acolo ne gasisem gazda la o prietena de-a mamei ei (ea=Mada). Ajungem, ne schimbam si pornim spre marea cea mare, pe care o visasem anul ala cu ochii deschisi, mai presus de orice. Stateam cu cartea de economie in brate si gandurile imi zburau aiurea, ma vedeam pe plaja braonzandu-ma si-l boscorodeam pe prietenul meu de atunci ca a plecat fara mine la mare. Si, iata-ne la Mamaia, perla litoralului romanesc, nehotarate unde sa ne dezvelim trupurile de dive 😆 pentru a ne viziona soarele in toata splendoarea. Si se aude de la vestita „Cleopatra”… „eu am o fetita tare frumusica si cand ma uit la ea, imi rade inima… (…) sunt un tata batranel” (cine stie, recunoaste inceputul erei manelelor)… pfoaaaa… am fugit departe si ne-am asezat unde macar se auzea ceva decent, pe vremea aia Radio Vacanta, nu existau figuri gen Tan-Tan, Kudos si alte „Manii”.

Si uite asa ne gasisem noi un loc pe plaja, cu nisip fin, muzica draguta… cam in aceeasi zona am stat in fiecare zi. Era super frumos, relaxare, balaceala, plaja, plaja si iar plaja. Si… ce ne-am gandit noi?! Hai totusi sa ne bronzam uniform. Asa ca am renuntat la o parte a costumului de baie. Efectele au fost vizibile destul de repede, in jurul nostru… stateau la plaja mai mult baieti, mai insotiti, mai neinsotiti, ne mai luam o privire plina de venin de la cate o insotitoare, asta era… oricum, eram la mare, nu eram singurele de pe plaja asa. Noua nu ne pasa, ne vedeam de bronzul nostru, ne mai aprindeam cate o tigara, mai mancam cate o inghetata, gogoasa si alte prostiute, ca doar, na, stateam zi lumina la plaja si vroiam sa ne tiganim, plus ca atunci cand mergeam in apa era de la sine inteles ca aveam lucrurile pazite. 😆

Belelele au inceput cand, la vreo 5 zile dupa noi, au venit la mare niste colegi, din grupul mare si vesel care ne aflam noi in liceu… Si ei tot cu gazda, numai ca stateau singuri intr-un apartament la capatul tramvaiului 100 (pe vremea aia inca circula), mult mai aproape de plaja decat noi. Asa ca… am impartit cheltuielile cu cazarea si ne-am mutat mai aproape de mare, lor le convenea ca avea cine sa-i care cand se trotilau in discoteca, noua ne convenea ca nu se lua nimeni de noi.

Si au inceput fazele ciudate. Prima m-a avut pe mine protagonista, normal, eu cu norocul meu… 😆 Ne-am intors intr-o seara de la discoteca si, stupoare, nu mai aveam tigari. Tragedie maxima… nu chiar, chioscul de peste drum era deschis. Si, cine sa se duca sa ia tigari la 3 dimineata? Ada! Asa ca, am facut cale intoarsa si, cu banii in mana, ma duceam chitita la chiosc. Cand am traversat am auzit… niste fluieraturi, pisi, pisi si faze de-astea de sunt alergica la ele. Ca de obicei, ignore. Am apucat sa traversez si, la capatul zebrei ma trezesc langa mine cu un nenea cap de creta. Omu’ ma apostrofa ca de ce n-am raspuns cand m-a strigat si mi-a cerut actele la control. Ei bine, aici a inceput distractia! Aveam la mine doar banii de tigari, acte ioc, telefon oricum n-aveam pe vremea aia, avea doar Mada, deci eram o floricica. Ii explic omului ce si cum… proasta miscare, nu ma crede si ma ia la intrebari. „Fratemeleu, sunt in vacanta, am terminat liceul, am intrat la facultate, sunt cu gasca aciulea, ei „este” cilisea peste strada, io vreau tigari.” Nenorocitu’ nu si nu, hai la sectie! „Da’ pentru ce?!” „Verificari.” „Pai iti zic io tot ce vrei sa stii. Ma cheama… locuiesc… nume mama… tata…”  Dupa tz-shpe mii de intrebari, de nu-mi mai trebuiau tigari, ma lasa in pace spunandu-mi ca spera ca am zis adevarul… Pfoaaaaaa, ce l-am injurat! Si am stat ceva, iar desteptii aia 3 de erau sus nu s-au gandit niciunul sa vina sa vada ce-i cu mine, ca in mod normal trebuia sa revin in 5 minute… Da’ poate ca acum nu mai aveam ce povesti, acum e amuzant, atunci n-a fost deloc!

Cand mergeam la plaja toti, noi ca de obicei soare si iar soare… numai ca nebunii venisera la mare pusi pe fapte mari si noi le incurcam planurile. Nu puteau sa agate nimic, eram noi acolo… asa ca… mereu ziceau „naspa cu voi, nu putem sa facem si noi nimic, nici pe plaja, nici in discoteca, ia, gata, stati departe”. Noi radeam de lesinam, mai ales ca le stiam tacticile patetice de a se baga in seama cu gagicile. Si, vazand ei ca nu le iese nicio combinatie, s-au gandit ca poate platind rezolva ceva. Asa ca, intr-o dupa-amiaza iesind din apa, le-a venit ideea: „Fetelor, nu stiu ce faceti voi diseara, noi avem treaba, am vorbit… si vine la noi o curva, sta toata noaptea”. Noi hohote… „Bine ma, si noi ce facem?” „Uite, iesiti cu baietii astia!”… si ne arata niste tipi de langa noi. „Pai voi sunteti sanatosi la cap? Cum sa iesim cu ei si nu-i cunoastem? Daca patim ceva?” „Lasa ca vorbim noi cu ei!” Si nebunii s-au dus si au vorbit, ne-au incredintat, mai aveau un pic si semnau si proces verbal. 😀 Si uite asa am ajuns noi in seara aia si in Eforie, am luat la rand cateva discoteci, am prins si rasaritul si ne-am distrat super. Si chiar si acum am ramas prieteni, cand ajung la mare, ne intalnim, mereu ne sunam la sarbatori. Culmea, cu colegii astia n-am mai vorbit de ani de zile…

Am petrecut atunci doua saptamani super, am recuperat toate orele state in casa in care am invatat pentru bac si facultate, le-am compensat cu nopti nedormite petrecute dansand, cu ore de balaceala in mare si stat ca soparla la soare… a fost excelent! Si, mai ales, a fost fara raportul zilnic dat acasa!

Si acum… vazand vremea asta asa frumoasa, care sper sa se mentina si vineri, in ciuda pronosticurilor negative… parca ma visez la mare, pe un sezlong, cu un mojito langa mine, mangaiata de vant si de soare, pe fundal muzica reggae si valurile spargandu-se la mal… pfffffffff, mai vara, vii si tu mai repede?! 😀