Colegii, alaturi de prieteni, sunt o parte importanta in viata unui om si, chiar daca raman aceeasi sau se schimba pe parcursul timpului, ei influenteaza individul. Am avut parte de colegi incepand cu gradinita si terminand cu jobul si, mi-au ramas dragi multe persoane din perioade diferite. Poate nu am atat timp cat mi-as dori sa ne revedem, sa ne amintim de vremurile bune, dar si cand ne adunam, iese foarte frumos.

Ei bine, cu cativa colegi din facultate am pastrat legatura si facem reuniuni din cand in gand. Bineinteles ca de cele mai multe ori, tartorul sef sunt eu, mi se spune la telefon… „cand ne mai vedem si noi?” … si eu ma mobilizez si-i adun. O adunare de-asta s-a intamplat si aseara. Ne chinuiam sa ne intalnim inca de dinainte de Paste. Ca de obicei, iar am ras cu gura pana la urechi. Avem o mica-mare gasca de nebuni si, cand ne vedem, ne stie tot localul. Unii au fost absenti, le-am simtit lipsa, speram ca data aviatoare ne intalnim in formatie completa.

In primul rand, au venit zapacitele mele: Luiza si Simona. Ce amintiri am cu ele… cand chiuleam, mergeam la KFC si scoteam fiecare cati bani avea si incropeam de un meniu mare; cautari rochie de mireasa pentru Luiza (ea e nebuna mea cu 50 de rochii); la Barcelona cu Simo; iesirile ca fetele; petrecerile in pijama, cand radeam si batea vecina mea in teava; ziua Simonei pe terasa la Cuba cand Luiza a cazut pe spate cu un scaun de-ala fitos; vizitele lor cand m-am operat de apendicita; ciondanelile cu Luiza; telepatia cu Simona; pozele noastre in ipostazele celor 3 maimute… plus multe altele…

Cip a fost prezent si el. La prima vedere un fitos mare (bine, cam are si de ce, da’ noi nu-i spunem, ca i se urca la cap!), este un zapacit de nu se poate, caterincos, apreciaza prietenii adevarati si stie sa fie om. Si el face parte din amintirile haioase din facultate, de multe ori ieseam 4 nebuni, l-am chinuit sa ne plimbe cu masina decapotabila, eheee, cine mai era ca noi; in fiecare an au iesit niste petreceri de pomina la el, deja a devenit traditie; ne povesteste niste faze de suntem pe jos de ras si, nesuferitu’, nu ma lasa sa le scriu pe blog, ca cine stie cine citeste. 😆

Razvan a aparut intr-un final, era de asteptat sa intarzie, asa face mereu. Ne stim din anul I, am fost si la un Revelion impreuna, prezenta constanta in grupul vesel. E stilul ala de macho dupa care sunt toate in limba, omul fan sala si club, rarait, fost Mr Romania, a dansat cu Flamingo Boys, deci da! Dar are niste faze… de te gandesti daca sa dai replica, sa te bufneasca rasul sau sa zici Doamne fereste.

Si a venit si Plutto… coleg de liceu si totodata de facultate, avem amintiri comune din taberele din liceu, baluri, gratare, chiul de la cursuri, proiecte la facultate. Impreuna cu el si cu Razvan eram o echipa, faceam proiectele impreuna. E clar cine muncea la proiecte, nu?! Cate note mari n-au luat astia pe spatele meu…

Lipsa a fost Luci, care se reface dupa ce si-a scos gipsul, acum doua zile cand am vorbit reinvata sa mearga. Sper ca data viitoare sa vina. Pe el l-am indragit ca nu s-a luat dupa influenta lui Cip, desi intr-un timp parca erau legati prin cordon ombilical, este foarte de treaba si, pe langa faptul ca mereu a avut o vorba buna cand vreuna dintre noi 3 zuzele era suparata, mereu zambeste. Salo… olteanul nostru… ne-a dat teapa, a zis ca vine si n-a venit. Chiar mi-era dor sa-l aud vorbind cu accentul lui si sa mai radem un pic de faza „imi taiara astia cosmote-u'”. Lipsa au fost si cele doua Ana… cea cu care am fost in Egipt, care mi-a plans pe umar cand era trista, de la care copiam la mate la examen, cu care stau la telefon cu orele, care imi zice „honey bunny” si uneori imi place, alteori ma dispera, care imi trimite mailuri hazoase la munca… si Ana, care a avut cea mai frumoasa nunta la care am participat, de care ma rog eu sa faca bebe, care face misto de mine si de Cip, cu al carei sot vorbesc de bloguri…

Si cum spuneam, aseara a fost o reuniune de prieteni in toata regula. Toti s-au mirat de Luiza, i-a crescut burtica destul, mai are o luna si gata, o vom cunoaste pe mandra. Sper sa-i puna numele pe care i l-a visat, nu de alta, dar unul din nume i l-am sugerat eu si sunt moarta dupa el, daca ma lasa, ma fac si „nasica secundara”. Cip ne-a povestit de ultimele iesiri, cuceriri si de ai lui, plus ne-a facut morala de genul „carpe diem”, de parca noi nu stim. Razvan, cu sala lui, facea planuri de mare cu Cip. Cica si eu sunt fraiera ca nu merg la mare. Da, da, bine! Plutto le-a zis ca e frig, ei nu, ca e aer conditionat… 😆 Le-am explicat ca am treaba cu Simona si cu gunoierii mei, la gratar.

Si baietii tot discutau intre ei, asa ca si noi am facut la fel, bisericuta si, clar, eram cu mana pe burtica Luizei. Si a inceput bebelusa sa danseze… se vedea cum se misca… noi ne uitam hipnotizate, le-am atras atentia si baietilor, saraca fata, ziceai ca e exponat de muzeu. Si noi iar, intrebari, cand, cum, etc, sa faca poze al ei sot, sa ne trimita MMS, sa ne sune cand o fi, ca venim la maternitate , basca sfaturi si alte alea. Dintr-o data, Razvan plictisit de subiect, scoate bomba:

„Bueii, da’ lasati-o ma, in pace, ce suntem noi, moaste?!” 😯

Doamne ce ras a fost!!! 😆 „Bai, inca n-am murit, ma, mai avem pana sa ajungem moaste!” „Razvane, nu mai pot de ras, nu te iert, trebuie sa te pun pe blog!” … si uite asa s-a mai dus o zi din viata mea… dar, zic eu, cu folos. 😀