Raliul si alte povestiri

Dupa cum spuneam ieri, astazi urmeaza detaliile raliului si fotopoze, plus alte mici „observatii”, asa a la Ada.

Am plecat din Bucuresti sambata dupa-amiaza si am ajuns bine, a fost ok drumul. In Rasnov ne-am cazat la pensiunea Rock & Red, foarte draguta, curata, civilizata si foarte rezonabila ca pret. Daca era vreo ghena, clar nu-i faceam reclama, dar asa, o recomand. 😀 Dupa ce ne-am organizat, am vorbit cu pilotul de raliu pe care-l sustineam, am facut niste cumparaturi pentru a doua zi si am mancat. Dupa care am continuat cu biliard, pe echipe. Si, daca initial eram 4, dupa 12 noaptea, ne-am inmultit, eram 8. S-a mai jucat ping-pong, la care nu m-am bagat, ca ma faceam de ras, dar la biliard m-am descurcat onorabil.

Si a venit si ziua cea mare, ziua raliului. Ne-am adunat la start, am admirat masinile, am prizat niste noxe, si am urcat vreo 2 km pe traseu in sus, la primul ac de par, pentru a vedea si noi masinile in plin spectacol. Au fost si veterani in ale sportului asta, dar si debutanti… asa din cunostintele mele, ca nume stiam Titi Aur, Daniel Onoriu si Norris Mageanu. Si… am recunoscut-o pe Corina Danila, desi era cu sapca si ochelari de soare. 😛 (am mai spus de multe ori, eu si revista Ciao, pot sa fie astia cat de camuflati, ca je vede tot)

Noi l-am sustinut pe Andrei Mitrasca, impresiile lui despre cursa sunt aici. Cu o seara inainte, cand baietii vorbeau de masini si incepusera cu date tehnice, amestecaturi de-alea de cifre si litere… eram 😯 … aha bine… interesant… dar l-am vazut foarte entuziast si pasionat pe Andrei si na, la urma urmei, fiecare cu pasiunea lui. Cum a simtit el cursa, a spus acolo in cateva cuvinte, dar noi am simtit cursa altfel. Fiind spectatori, am stat intr-o portiune de unde se vedea bine cum treceau masinile. Numai ca, normal trebuiau sa existe si tarani, erau unii pe partea cealalta a drumului, de n-au racnit si au facut panarama, parca erau la ei acasa. Si… pe langa asta, mai erau niste destepti… Initial i-am vazut cu scaune pliante, na, era normal, sa stea sa admire cursa. Ei bine, nu! Erau oamenii cu tot cu remorcile din dotare, iesisera la iarba verde, la gratar. Si, culmea culmilor taranismului, una din remorci, era o pretioasa blonda intinsa cu placa, cu blugi stramti D&G (avea ditai placa metalica pe fund pe care scria) si cu tocuri!!! 😯 Mi-a aratat-o Andrei si am zis ca n-o iert, l-am batut la cap s-o pozeze sa pun pozele aici (urmeaza sa le primesc si pe alea), si, nu numai ca am poze cu pretioasa, dar am si filmulet cand vorbeste. Nu stiam pe unde sa ma ascund sa rad. Pai bine fata mosului, tu nu te-ai dus la o figura, la un mall ceva, ca sa iti pui tocuri, esti pe coclauri, la munte! Nu crezi ca niste adibashi/bashcheti ar fi fost mai potriviti?! Si… sa fie kitsch-ul complet, oamenii, nestingheriti, au inceput sa faca gratar,  si tot puneau halci de carne, apoi mici, apoi nu mai stiu ce, vreo 2 ore numai au gratarit. Noi eram terminati psihic de la fum, unde ne duceam, fumul dupa noi, gestul de a face gratar pe marginea circuitului nu-l mai calific nicicum… dar, Doamne, mare ti-e gradina!!!

Si am avut parte si de suprize, una din masini a derapat exact in dreptul nostru, se pare ca avea ceva probleme tehnice, m-am cam speriat, dar pilotul a avut stapanire de sine. Andrei a filmat faza. Si a filmat mai toate masinile, urmarind sa imortalizeze cat mai bine momentele cu favoritul nostru, cel pe care-l sustineam. (uof, cati Andrei! 😛 )

Si mi-a placut o faza scrisa pe o masina, sa vad daca am poza: „Multumesc prietenilor mei betivi si retardati… si zuf!”

Premierea a fost la cateva ore dupa ce s-a incheiat cursa, timp in care ma dat o fuga in Brasov sa ne intalnim cu Carmen. Si pe acolo semnalul fiind cam zglobiu, m-am chinuit ceva sa dau de ea. Dupa ce am stabilit ce si cum, am dat o tura de Piata Sfatului, o sa-mi placa mereu acolo, am mancat o inghetata senzationala de caramel si ne-am asezat la o cafenea, comunicandu-i lui Carmen unde suntem, ea initial zisese ceva de Muzeul de Istorie, o casa mare in Piata. Zuza je m-am uitat de jur imprejur… bueiii, habar n-am! M-a lamurit ea ca era vorba fix de casoiul ala din mijloc. 😀 Si, dupa ce am palavragit (cam putin, ce-i drept), am dus-o acasica si ne-am intors sa felicitam castigatorul. Dupa care, caravana de masini si hai, acasa, a fost un weekend frumos, alta data o s-o facem si mai lata! 😛

Acum niste pozutze si mai updatez diseara: