Lună: iunie 2009

iunie 30, 2009

Gunoiareala de iunie

Dupa cum am zis si inainte sa plec in concediu, am stabilit adunarea lunara pentru duminica ce tocmai a trecut, dar cum am avut de adus la zi evenimentele, n-am avut cand sa scriu despre. Asa ca scriu acum.

Au raspuns cu prezent urmatorii: Sburlea cu jumatatea lui mai frumoasa si desteapta, plus surioara din dotare (Cristina, sarumana pt poze, super au iesit!), Asterix cu Bulgaroaica, Alex Eu, Crocoditza, Mary, varutza Corinutza (Veve pe aici prin commenturi) si un nou gunoier, Marius Z, care si-a exprimat demult pe blog la Dono dorinta de a veni. Invitat special, Nasa, via telefon! (si noi abia asteptam sa vina august sa te vedem!) 🙂 Locul de adunare a fost pe malul la lacului la mosia subsemnatei, dupa ce in prealabil am trecut pe la Metro si (iar) am luat (prea) multa mancare.

Dar ne-am organizat frumos, si cu grataritul, si cu salata, cu pozele, cu balaceala… ca doar suntem niste speciali. 🙂 Croco mi-a luat-o inainte si a povestit cum s-au desfasurat ostilitatile la fata locului, povestea aici, iar mie nu-mi ramane decat sa pun poze, pentru a-i completa povestea. Abia astept data viitoare! 🙂

iunie 29, 2009

Saturday night… to the club

Vroiam sa scriu despre sambata seara in acelasi post in care povesteam despre gunoiareala, dar Raluca s-a facut foc si para, si a cerut post dedicat. Da, sa traiti!!! 😀 Stabilisem de cateva zile sa iesim ca fetele… nu mai iesisem in formula asta si a fost chiar fun. Asa ca, pe la un 10 si seara ne-am intalnit la mine… Raluca, Monica si Cristina si toate 4 ca niste floricele am mers si am pescuit-o pe Alina, bineinteles dupa ce a intarziat vreo 20 de minute.

Ne-am dus la Mon Cher langa ASE, am fost la un cico si apoi ne-am hotarat ca vom merge in Fratelii. Pffffff… se stie deja parerea mea despre Fratelli, mi-am reexprimat-o, dar am mers fara probleme. In parcare am avut un mic eveniment, un nene taximetrist s-a dat la o parte si mi-a facut loc, cerand bani. Pana la urma am plecat spre club, ignorand avertismentul respectivului ca isi va scrie nr de telefon pe masina mea, pe vopsea. Normal, nu era stralucit la Fratelli, exact cum prezisesem. Bueiii, dar nu-mi place, deloc!!! Am stat vreo jumatate de ora, timp in care incepuse sa cante Mutya Buena, ex Sugababes. De cantat, canta bine, de aratat, m-am speriat, s-a ingrasat si era imbracata ca o tiganca pitzipoanca din Rahova… dezamagitor. Am plecat repede.

In parcare, surpriza, ala chiar isi scrisese numarul de telefon pe masina mea, cu markerul, pe parbriz. Bine ca n-a facut ca in reclama aia, sa-mi scrie pe capota, cu cheia! 😆 Am tot dat cu fas-fas-ul si nu s-a sters nici acum de tot. Poate tot uitandu-ma, il retin si-l sun pe respectivul. 😆 Ne-am mutat la Turabo, unde ne-am mai intalnit cu niste prieteni si am facut gasca si ne-am petrecut. Ma dureau talpile de atata dans. Si normal, uitandu-ma stanga-dreapta, ochii mei s-au minunat, s-au socat dar am si clatit un pic retina. Ce m-a socat… logic, m-au socat pitzipoancele… Erau doua la o masa cu vreo 4-5 barbati, fetele silicoane, cercei mari rotunzi, ras ostentativ, si craci si tzatze la vedere, era destul de clar. Maaaaaaaama si bagau niste dansuri… gen coregrafii, erau tare importante, mai trageau o dusca, mai trageau un fum, mai hihi haha… bleah! Chiar ma uitam cum de nu se simteau penibile… poate oi fi eu defecta!

Ne-am intalnit cu doi colegi de liceu, mi-a parut tare bine sa-i revad dupa destul timp, am tot povestit si sper sa ne vedem ceva mai des decat pana acum. Adi si Gligor, va pup! 🙂 Am ajuns acasa undeva pe la 5 dimineata, rupta de picioare, de la atata bataiala pe tocuri. Am dormit vreo 4 ore, pentru ca urma gunoiareala de iunie, dar despre asta, in postul urmator! 😛

Fetele, mai vreau sa mai ies cu voi, imi place formula de sambata seara! Pe Alina stiu ca ma pot baza, Cristina daca nu doarme la niste ore ciudate sigur raspunde la telefon, daca vine Raluca, vine si Monica si daca mai dau telefoane sigur le mai strangem si pe restul de fete (Mara, Mada, Claudia…). Da, deci trebuie sa punem la cale ceva!!! 😀

iunie 29, 2009

Pe meleaguri tunisiene II

Am ajuns la jumatatea povestirii despre vacanta, cum spuneam, a mai ramas Sahara. Ei bine, excursia in Sahara a durat doua zile si am vazut multe. A fost obositor, pentru ca in ambele zile ne-am trezit la 4 dimineata si cu noaptea in cap am pornit la drum.

Prima oprire a fost El Jem, la un amfiteatru roman, al doilea ca marime dupa Colosseum-ul din Roma, folosit in acelasi scop ca „big brother”, luptele de gladiatori, luptele intre oameni si animale, iar azi e unul dintre amfiteatrele cu cea mai buna acustica din lume, se tin frecvent concerte si diverse evenimente. Ne-am continuat drumul trecand prin Sfax, al doilea oras ca marime si importanta din Tunisia, am ajuns la Gabes, apoi, dupa ce urmasem linia tarmului, am intrat in inima desertului. Am vazut o locunta troglodita, locuinta sapata in pamant unde locuiau berberii, putini inca locuiesc asa. Am avut un pranz traditional, am mancat cuscus (nu e stralucit, mi-era foame si a mers), am facut poze, am gasit un pui de camila, am oprit in Matmata in niste locuri cu panorama si am plecat.

Am trecut prin doua oaze… nici pe departe nu aratau a ceea ce imi inchipuiam eu. Dezamagire totala, era un orasel in the middle of nowhere inconjurat de nisip. Hmmmmm… pai de ce nu e cu palmieri si lac si cateva casute mici, asa cum imi imaginam eu???!!! Iar desertul… eu imi inchipuiam dune imense si numai nisip… cand colo scaieti, tufe obosite si alte balarii pe ici pe colo, basca si cateva camile la pascut. Eh, hai sa zicem, vad si eu cum e Sahara de-adevaratelea, nu cum imi inchipuiam eu citind 1001 nopti sau alchimisti… Dar macar am aflat de cate feluri sunt camilele (de culoarea nisipului, mai inchise-maro si albe), cat costa (primele doua categorii cam 800-1000 dinari, cea de-a treia 1800 dinari) si cum rezista la munca, la temperaturi, la conditii, cat pot cara etc… Saracele, mi se par atat de docile si blande, au niste ochi tare expresivi si tristi, nu mai exista camile fara stapan pe acolo… au o alura nobila.

Si, daca tot eram pusi in tema cu camilele, ne-am dat si cu ele in desert. In oaza in Douz ne-am plimbat o ora pe camile, fiecare cu camiluta lui, ne-au facut minicaravana si ne-au plimbat. E tare tampita senzatia cand camila se ridica in picioare, la fel cand se lasa in jos sau cand alearga! Dar sunt dragute, mi-a placut plimbarea, imi doream demult sa ma urc pe camila. Prima zi de Sahara s-a incheiat cand am ajuns intr-o oaza apropiata, Kebili, unde am si innoptat, la un hotel de 4 stele, nu in corturi berbere, cum imi inchipuiam eu. Frumos hotelul, m-am si piscinit vreo ora, apoi dupa masa, am stat la suete si la narghilea cu gasca si mai apoi cu ghidul nostru. Se stie ce mare subiect s-a abordat, da?! 😀 Blogurile si gasca de gunoieri formata, Dono care ne-a facut sa ne intalnim si cat de frumos iese la fiecare adunare. 🙂

Adoua zi a fost una plina din nou. Treziti iar la 4 dimineata am plecat spre desert. Am trecut peste portiunea de shot (Chott El Jerid), lacul sarat secat acum mult timp, am facut poze, am prins un rasarit foarte frumos. Apoi dupa ce-am trecut de lac, ne-am impartit pe jeep-uri si am mers pe dune, am avut cateva senzatii tari urcand si coborand. Am facut cateva opriri: la locul unde s-a filmat „Pacientul englez”, la decorurile din „Star Wars” si apoi am vizitat doua oaze de munte. Ei bine, aici arata cam cum imi imaginam eu ca trebuie sa arate o oaza. Mi-a placut tare mult Chebika, la Tamerza am vazut doar cascada. In Chebika era Poarta lui Ali Baba, am facut un mic traseu pe munte, si se spune ca daca treceai prin ea, slabeai. Eu inca astept sa slabesc. 😛 Sunt foarte saraci, m-a terminat psihic o fetita… ei nu cersesc, dar incearca sa-ti vanda tot felul de suveniruri, nu sunt insistenti, si o fetita vroia sa-mi vanda un ceva de pus la gat. n-aveam marunt… mi-a zis ca nu-i nimic, ii pot da bomboane. Mi s-a strans inima…

Incheind aventura cu jeep-urile, ne-am imbarcat in autocar si am pornit mai departe. Am trecut prin Metlaoui si ne-am oprit in Gafsa, la un hotel de 5 stele, unde am mancat. Frumos, stilul oriental, colorat si dantelat, piscina in mijlocul desertului… lux in pustiu. Dupa niste ore de mers, in care am mai motait, am mai ascultat muzica de-a lor si ne-a mai povestit ghidul despre traditiile de nunta si de inmormantare, am ajuns la ultima oprire din traseul nostru, Kairouan. Aici este o moschee imensa, a treia ca imporanta dupa Mecca.

Ultima zi ne-am petrecut-o la plaja si la cumparaturi de suveniruri si alte prostiute. Am vrut s afac din nou parasailing, numai ca era vant si nu s-a putut. Erau baietii aia pe plaja si iar ne intrebau, am inteles ce si cum si la un moment dat imi zic „matras”. Mai, ce e ala? Saracu’ unu’ incerca sa-mi explice el ceva si zice „Matras very nice”. Eu… lesinata de ras: „Bine, daca te-a tras very nice, nu pot eu sa ma bag.” (era ca o saltea cu spatar, trasa de barca si facea ca un pendul)Intr-un final, am facut gasca si am mers cu banana, ne stia toata plaja dupa chiote. Si… m-am tatuat! 😀 Cu henna. Inca tine si sper sa mai tina. 🙂 Si gata vacanta!!! Acum poze:

 

iunie 26, 2009

Nu pot sa nu spun nimic despre…

Stiu ca poate toti bloggerii au scris si scriu despre asta (eu am aflat azi de dimineata de la radio), ziarele au articole dedicate, presa vuieste, la teveu numai despre asta se vorbeste… Michael Jackson va ramane mereu THE KING OF POP!

Ma numar printre cei care au crescut acultandu-i piesele, stiind versurile pe de rost, admirandu-l, colectionand postere, insigne si tot ce se putea si avea legatura cu el. Eram mica, dar lucrurile legate de el mi le amintesc foarte bine, parca ar fi fost ieri. Eram in culmea fericirii cand mi-a adus tata de la bulgari pe vinil albumul Thriller, l-am ascultat de l-am tocit. Cativa ani mai tarziu am primit albumul Dangerous, tot pe vinil, cu tot cu versuri, doo bucati chiar! Sa mai spun cat am ascultat, dansat si cantat prin casa cu versurile in fata pana cand le-am invatat pe de rost de le stiu si acum?! 😀

Imi pare tare rau ca nu am fost la niciun concert de-al lui, desi a venit de doua ori la noi, in ’92 si in ’96. Eram destul de mica, ai mei au considerat ca nu-s de concert si drept urmare, am concertele pe caseta VHS. Puteam sa fiu la concert mai aproape decat speram vreodata, dar n-a fost sa fie. Ma voi multumi cu faptul ca am fost in preajma lui si ca am apucat sa-l pup. Cum asta? Eram la Palatul Copiilor la muzica si erau in toi pregatirile pt primul lui concert. Pentru scena din Heal the World (cine a fost in ’92 la concert isi aduce aminte sau cine a vazut inregistrarea, ca mine), avea nevoie de copii, care sa faca un cerc mare in jurul decorului care infatisa Terra, si ii alegea de aici, de la un orfelinat pe care-l vizita in prealabil. Asa ca, pe langa copiii din orfelinat, am mai fost si noi, copiii de la Palat (nu erau suficient de multi, cred ca de-asta s-a facut toata faza). Si, normal, venind si vizitand orfelinatul, toti copiii sa fie aproape de el, sa le adreseze un cuvant, sa-l atinga, sa primeasca o privire, un zambet, o mangaiere… doar era o ocazie unica de a vedea live un star de talia lui. Eram si eu printre copiii aia si, cand a plecat, ne-a lasat sa-l pupam. Am fost norocoasa, l-am pupat. Avea o piele fina, mirosea frumos, avea ochii conturati cu creion negru, parul negru, lung si ondulat… mi se parea un zeu. L-am visat multe nopti…

Niciodata nu m-a interesat marele scandal in care a fost implicat, nu m-am agitat niciodata sa aflu care a fost adevarul, poate numai persoanele implicate il stiu, pentru mine mereu a fost acelasi artist valoros, cu piese de calitate, cu videoclipuri incredibil de bine realizate, care spun o poveste, un fenomen, un stil inconfundabil, care a format ca si gusturi muzicale destule generatii. Si asa va ramane!

Sa-mi spuna mie ca aberez cineva, in special fetele, ca nu le-a impresionat cu nimic povestea din clipul Remember the Time! Ca nu si-au imaginat niciodata ca erau in rolul sotiei faraonului! Sau ca nu si-ar fi dorit sa fie in pielea lui Naomi Campbell in In the Closet, unde Michael e bun rau! Sau ca nu li s-a facut pielea de gaina cand au vazut clipul Thriller! Sau ca nu li se parea misto colajul ala de fete din Black or White! Si astea-s doar cateva exemple.

Oamenii in general sunt ipocriti, am observat asta in ultimul timp din ce in ce mai des. Un artist devine mult mai valoros dupa moarte, toata lumea vorbeste despre el, povestind cat il apreciaza si ca e cel mai cel. In ultimii ani a fost haituit groaznic, oamenii l-au judecat… acum ca a murit, brusc, a fost iertat??? Mi se pare cam naspa, dar cam asa se intampla. Normal ar fi ca un om sa se bucure de apreciere in timpul vietii, degeaba e apreciat dupa moarte, ca lui personal oricum nu-i mai foloseste la nimic!

Nu e cazul lui Michael Jackson, el a fost mereu apreciat de cei care au stiut sa-l respecte ca artist si sa-i iubeasca muzica.  Si da, va ramane King of Pop! Si cand te gandesti ca in iulie si-ar fi inceput turneul de adio… m-as fi dus in orice oras european sa-l vad… cum e si viata asta… 😦

RIP Michael Jackson, the (Eternal) King of Pop!

iunie 26, 2009

Pe meleaguri tunisiene

Toate lucrurile frumoase au un mic dezavantaj: se duc repede. Vacanta mea in Tunisia a avut si parti bune si parti rele, dar, per total, a fost frumoasa. Nu stiu cum as structura povestea, as structura-o pe parti pozitive si parti negative, cronologic, pe partea cu excursiile si partea de relaxare, partile haioase si partile cu nervi… Hmm… cred ca cel mai bine o voi imparti cronologic, in 2 sau 3 posturi, pentru ca altfel ar fi o poveste mult prea lunga.

In momentul in care am vazut camera, mi s-a facut rau. Era ora 3 si ei nu facusera curat dupa cei care plecasera inainte. Pe langa asta, erau doar doua paturi, nu 3 cum trebuia, plus ca nu functiona aerul conditionat, plus ca aveam camera pe partea unde batea soarele dupa-amiaza, plus ca n-aveam baterii la telecomanda teveului. S-au rezolvat una cate una. Dar, dupa cum i-am spus si ghidului cateva zile mai tarziu in excursie, daca venea atunci la noi, il linsam toti. Doua zile am comparat totul cu Egiptul. Pai daca aveam dreptate… na, asta e! Mancarea a fost acceptabila, dar se putea si mai bine. Miercuri ne-am adaptat noilor conditii, am zis ca asta e, o saptamana nu murim. La o adica n-am venit sa stam in hotel si clar de foame n-am murit. Ne-am plimbat si pe la bazar, am vazut cam ce si cum si s-a dus ziua.

Fiind cu doua ore in urma, ne-am trezit devreme si am fost la piscina pana la intalnirea cu ghidul care ne-a explicat despre excursiile optionale. Eram convinsa ca vreau in Tunis si, cand am auzit cate activitati se fac in excursia de 2 zile din Sahara, clar am spus ca vreau! Si iata-ma negociind cu mama sa scoata bani… mare belea 😆 mama e geniala, pana la bani! Cand s-a ajuns aici, pa pa! Eu nu mi-am schimbat hotararea, i-am zis ca plec si singura si n-are decat sa stea sa se plajuiasca pana nu mai poate. Frati-miu saracu’ n-a mai avut de comentat, s-a supus.

Restul zilei ne-am tiganit bine de tot. Foarte frumos pe plaja, nisip fin si curat, alta textura decat al nostru, barul de pe plaja era all inclusive (exceptie alcoolul), muzica, oameni haiosi, deloc aglomerat, o camila pentru poze, centrul de inchiriat diverse prostiute de amuzament langa noi… Foarte frumos! Si, cum frati-miu e amator de senzatii tari, sporturi extreme samd, i-am propus sa ne dam cu parasuta (parasailing). A fost ge-ni-al!!! Mi-a placut super mult, e superb sa vezi totul de sus, sa zbori si sa ai un sentiment ca nimeni si nimic nu-ti sta in cale!!! The world is mine!

Dupa ce ne-am dat noi, au venit sa ne mai intrebe ce mai vrem, daca mai vor si ceilalti etc. Ei sunt foarte amabili si, cum franceza este a doua limba vorbita in Tunisia, chiar o foloseau. Un baiat a vrut sa fie amabil si a intrebat-o pe o prietena din grup „Madam, parachute?” 😆 la care noi eram pe jos de ras… ea a refuzat, ii era frica oricum si, replica a fost (in romana) „bine, ma, daca vrei tu, sunt si parasuta!” 😆 … cred ca va ramane salut faza asta.

Ziua de vineri a fost dedicata vizitarii capitalei, Tunis. Am aflat multe lucruri interesante despre istoria veche a orasului, dar si despre dezvoltarea actuala a lui, despre ex-ul conducator si despre actualul, despre cum au facut ei legile, despre cum functioneaza mai tot. Mi-a placut foarte mult ideea educatiei: obligativitatea a 10 clase si la ei franceza se face din clasa a doua, iar studiile superioare, de orice natura, sunt numai in limba franceza. In Tunis am vazut ruinele apeductului lui Hadrian; am fost in Sidi Bousaid, un cartier rezidential superb, unde totul era cu alb si albastru, stradute pietruite si inguste, o vedere la mare de-ti taia respiratia; am fost la ruinele baii publice romane; am fost in centru si ne-am plimbat pe bulevardul care leaga ceasul de bazar, e o copie a Champs Elisee-ului, cafenele stanga dreapta, magazine, e dragut;  am vizitat muzeul Bardo, un muzeu cu mozaicuri.

N-am intrat in bazar (medina), desi era imens si se putea negocia, totul se negociaza acolo. Am fost in schimb intr-un centru comercial, ceva gen spre mall. Pfuai de capul meu! Kitsch mai mare n-am vazut, parca eram in IDM, Europa sau piata Rahova. Brrrrrrrrr! In schimb aici (nu aici in mall, aici in capitala)  s-a clatit retina mea intr-un mare fel, am vazut niste bunaciuni uuuuuuuuuuuuu!!! Erau unii cu trasaturi frumoase, si niste ochi de-aia verzi-albastri-turcoise de mi-a stat inima-n loc! Dar sa nu intram in detalii (ca imi aduc aminte de tipul ala la costum cu ochelari de soare rupt parca din reclame… si incep sa balesc)! Eu eram oricum privita insistent, desi eram decenta, doar eram in tara araba… ma simteam ciudat si totodata imi placea sa fiu admirata (asta poate pt ca distanta a fost pastrata si n-am vazut nicio atitudine sau vreun gest aiurea).

Eh, furori am mai facut eu, cred ca un pic in fiecare zi, dar nu semnificativ, mai mult ma amuzam. Cel mai tare a fost cand mergand pe la bazar am primit niste replici foarte tari, am ras de-am capiat. Zilele fara excursii au picat bine intre si au fost dedicate plajei si plimbarilor prin bazar. Si, cum eram eu prin bazar cu familionul, sarcina negocierii cadea in seama mea de cele mai multe ori. Si am dat peste un pustiulica… m-a intrebat de unde sunt, i-am zis… „aaaaaaaa I know! Romania! Jorje Haji!”. Si negociind ma intreaba daca ce cumpar e pt mine sau pt altcineva. Mi-a zis ca pt mine, imi da magazinul gratis! 😆 Dupa care o intreba pe matusi-mea eu cat cost. I-am zis ca sunt nepretuita, n-a inteles, i-am „desenat” si razand… imi spune ca imi face cel mai de pret cadou, inima lui! Pfuai, I’m a heartbreaker! 😆

Ca sa nu lungesc prea mult postul, voi continua in alt post cu excursia de doua zile in Sahara, partea cea mai frumoasa si plina de evenimente, plus voi mai povesti ce caterinci au mai iesit, ce vorbe de duh si ce chestii interesante am mai aflat despre lumea araba. Pana atunci pozutze care sa ilustreze ce-am povestit pana acum:

PS: Azi-noapte a murit cel pe a carui muzica am crescut… 😦 RIP, King of Pop!

iunie 24, 2009

I’m back, baby!

Si… v-a fost dor de mine? Nu stiu raspunsul clar, nici nu vreau (ca sa n-am surprize), mie mi-a fost foarte dor de voi, am povestit intr-o seara la o sueta (a se citi narghilea) cu ghidul roman despre voi, despre cum ne intalnim noi si ce gasca nebuna e aici pe blog, despre gunoieri si despre restul… 😀 Deci daca mi-a lipsit ceva mult, a fost netul pentru a putea vorbi cu voi si a ma pune la curent cu tot. Acum o sa-mi ia niste zile bune sa ajung la zi cu toate blogurile, dar recuperez eu.

Ca impresii generale, pot spune ca merita experienta, am vazut lucruri pe care nu stiu daca le voi mai vedea, am facut lucruri la fel, pe care nu stiu daca le voi mai face, am vazut o alta parte a lumii, o noua tara bifata si mi s-a confirmat din nou de ce ma fascineaza lumea araba. Ma fascineaza pentru cultura, traditii, stil de viata… mai tot, dar privit din afara, pentru ca imi mentin parerea ca cel mai mare blestem este sa fii femeie in lumea araba. Mi-a placut per total, dar voi detalia cu bune si rele in postul viitor, am de pus si poze, plus povestit pe indelete chestiile inedite traite pe acolo. Pentru cine nu era lamurit(a), am fost in Tunisia.

E altceva, sunt multe asemanari si deosebiri cu noi, cu alte tari arabe… oricum, Egipt inca ramane pe primul loc. E exotic, e cald, nisip fin… oameni frumosi. Aici ar fi mult de zis, nu toti clar, dar am vazut niste gagici super, in capitala am vazut niste tipi cu piele maslinie si ochi verzi sau albastri de eram… „mmmmmm, ce bunaciune” 😆 .  Si daca mi-a mai lipsit ceva, a fost condusul, cu nebunia, nervii si injuraturile din trafic. 😛

Detalii, in postul viitor! Acum e randul vostru sa-mi spuneti ce-am ratat saptamana asta, ce-ati facut si cum va pregatiti de adunarea de duminica! 🙂

iunie 17, 2009

Cuvinte cheie de gugaleala X + inca ceva

Voi incepe cu sfarsitul. Cum ieri am primit semeseu de la Asterix prin care se solicita o bere, iar domnu’ Sburlea a avut (ne)inspiratia sa ma-ntrebe de sanatate pe mess, puseram la cale ceva frumos. Si anume gunoiareala de iunie!!! Ei bine, adunarea de luna asta va avea loc in ultima duminica din luna, si anume pe data de 28 iunie, tot la mosie pe malul lacului. Detalii prea multe nu stiu acum… dragi gunoieri, va mai vorbiti intre voi, si, cand ma intorc de unde plec tai tai, stabilim ultimele detalii! Cine vrea sa vina, bagati comentariu!

Imi cer scuze celor care vor sta la moderare, sper sa am net… Si acum sa trecem la hlizeli, pentru ca am cautatori inventivi! 🙂

cum se descurca parul tapat poze – il tai direct, ce sa-l mai descurci, e mai simplu

ada nunta 2009 06 06 – io? 😯 habar n-am, nu-mi aduc aminte… ah, ba da, eram la mare atunci… deci ntz!

ce sunt barbatii – nu ma provoca, nu ma face sa vorbesc urat, sa spun chestia aia cu prelungirea inutila… 😀

n-o sa te mariti – asa si? mai putine batai de cap 😉

cum aflu la ce varsta ma marit? –  pffffffff… ori ca ca, ori ca ca! mama Omida zice ca vede-n ceata, marca banu’ sa se limpezeasca globu’ de cristal!

toti andrei din lume – nu i-am numarat…

cum se pune gresia – eh, p-asta n-o mai stiu, n-ai nimerit bine!

pozuti de dormit – pozutze sau pozitii? ca sa-ti faci poze cand dormi n-are farmec, zic eu…

aidiuri de femei care fac farmece – ptiu! piei! Doamne fereste!

pret vodca polar – 3 la 10 mii

pupincurismul la locul de munca – e peste tot

am niste cosulete pe spate. merg la plaja? – bine ca n-ai pene… ca, daca aveai, nu te bronzai uniform 😆

cumpar aro 10 –  si ce te lauzi?

anti urechelnite – ce, ma? cum sunt alea? 😕

colegul meu de banca e o maimuta – tu ai zis-o! 😆

cu ce var merg perdelele verzi? – designerii interiori, sariti cu consilierea, va rog!

cum am supt prima pula – da’ chiar nu ma intereseaza

asorteaza camasa roz barbati – pantaloni mov, curea fuchsia, niste ochelari de soare Harmani si niste stiuci (prietnii stiu de ce)

jocuri de imbracat femey goale de tot – parca jocurile acum erau de dezbracat…

ce fac fetele la solar – se carbonizeaza, d’oh!!!

am supt pula ca sa trec examenul – fiecare face ce poate… sau ce stie mai bine

madona se fute cu un negru – pentru ca poate, bueiiii

statusuri de genu ..ca tine sunt putine – „ca mine sunt toti”?

andrei mitrasca casatorit – da? 😯 nu stiam… 😀

pareri despre parmalat pentru copii – Parmalat, mama, pe tine te cauta! zi o parere!

porecla lui andrei – Tero, se stie!

Si, sa nu va plictisiti, luati de revedeti episoadele trecute: ep I, ep II, ep III, ep IV, ep V, ep VI, ep VII, ep VIII si ep IX.

V-am pupat, aveti grija de voi! 🙂

iunie 16, 2009

Leapsa oracol

Cine n-a avut in generala oracol si cine n-a completat oracolele altora, nu stie ce-a pierdut. Vai, ce-mi placea sa completez, uneori stateam cu orele si scriam, cel mai mult imi placea partea unde lasam o amintire posesorului oracolului. Bineinteles ca nu-mi placea sa completez prima, vroiam sa fiu printre ultimii, pentru a trage cu ochiul sa vad cine ce a completat. Daca oracolul era completat de un baiat pe care-l simpatizam, interesul era cu atat mai mare, dechideam direct la pagina cu intrebarea „de cine-ti place?”. Uof, ce vremuri… 😀

Si uite cum imi rascoleste mie amintirile fii-mea, dandu-mi tema! Si, cum nu-mi place sa raman datoare, voi onora si leapsa asta. Asa ca let’s go! 🙂

1) Luaţi cartea cea mai la indemână, deschideţi la pagina 18 si scrieţi aici al 4-lea rand – ohoooooooo… dureros! Am la birou cartea „Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor”, invat cum sa ma fac rea 😆 al 4 -lea rand este „Incapacitatea creata de ea insasi a fost pecetluita o data pentru totdeauna”. Si urmeaza explicatii, e o carte gen psihologica, unde sunt explicate multe aspecte, cu exemple, e foarte misto.

2) Fara sa verificati, cat e ora? – pai imi fug ochii la ceas… na acuma!

3) Verificati – 1:57 PM

4) Cum sunteti imbracat? – rochie alba de in

5) Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati? – ma uitam pe mailul de serviciu, mai si muncim, ne mai si dixtram.

6) Ce zgomot auziti in afara celui al calculatorului? – aerul conditionat, plus din cand in cand, franturi de discutii si chicoteli ale colegilor de la alte firme care ies in spate la tigara.

7) Cand ati iesit ultima data si ce ati facut cu ocazia respectiva? – pai aseara am iesit cu copilu’ la shoppinguiala, nu-l mai iau, ca-mi venea sa-i dau doo dupa ceafa si… azi de dimineata am iesit din casa sa vin la birou.

8 ) Ce-ai visat ieri noapte? – da’ cine mai stie? uit ce visez, asta daca nu e ceva grav sau care-mi impun sa tin minte.

9) Cand ati ras ultima data? – acum 10-15 minute.

10) Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti? – aerul conditionat, panouri cu copmany policies si intrerupatoarele de lumina.

11) Daca ati deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara? – o insula unde sa-mi aduc toti prietenii si sa petrecem.

12) Care este ultimul film pe care l-ati vazut? – State of Play … foarte misto! Mai multe despre… aici.

13) Ati vazut ceva neobisnuit astazi? – pana la ora asta, nu! trebuia?

14) Ce parere aveti despre acest chestionar? – cea mai parere! 😛

15) Spuneti-ne ceva ce nu stim inca – s-a tuns frati-miu ieri 😆

16) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de o fetita? – Sonia, Lara, Bianca, Diana, Carina…

17) Care ar fi prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba de un baiat? – David, Mihnea, Eduard, Sebastian, Eric…

18) V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate? – da, m-am gandit si m-am si razgandit! nicaieri nu-i ca acasa! 😀 (am zis!)

19) Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe Portile Raiului? – stii tu sigur ca acolo ajung? pai tu nu vezi cum il cheama pe blogul asta? 😀 … daca ajung, sa-mi spuna „bine-ai venit!”

20) Daca ati putea schimba ceva in lume in afara de politica, ce ati schimba? – pai n-ar mai fi razboaie, foamete si violenta de orice fel

21) Va place sa dansati? – o, da! mi se spune Duracell!

22) George Bush? – nope, il prefer pe George Clooney 😉

23) Care a fost ultima chestie pe care ati vazut-o la televizor? – pe ProCinema aseara, un ceva despre niste iepurasi Playboy, cum pozau ele goale si cat le placea chestia asta, m-am plicti repede, am stins teveul si nani.

24) Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa preia acest chestionar? – pfuai, dar crezi ca ma apuc sa chinui pe cineva acum? mi-am luat injuraturi ieri, crezi ca mai e nevoie si azi? 😛 cine se simte nostalgic si-i place sa completeze oracole, e liber sa se serveasca!

iunie 15, 2009

Pe scaunul din dreapta

Minunatul scaun din dreapta, cel al copilotului… e pentru aia care nu conduc. In momentul respectiv. Dar nu e mereu asa, unii se vad soferi si din dreapta si iau atitudine. Sa dai din gura e una, dar sa dai din maini e cu totul alta nebunie.

Patania de azi o pot incadra si la „bizoni in trafic” si la „sunete stresante” si la „campania veninoasa” a tovarasului Venny. Cum ziceam, azi am fost o draguta, tocuri, rochita de in colorata, machiaj in ton, parul aranjat, ochelari de soare, ce sa mai, biznis uoman eram! 😛 Si, daca dimineata se uita lumea ciudat la mine cum ma hlizeam din cauza dementilor de la 21 si a fugarului (nu te-oi prinde eu?!), dupa-amiaza a fost cu show.

Lasand la o parte faptul ca am facut o vesnicie in trafic, am dat peste niste oameni grabiti tare. Si vorbeam la telefon cu Simona, ne puneam la curent cu noutatile si inaintam cu viteza melcului. Bineinteles ca folosesc hands-free, alfel ar trebui sa fiu caracatita sa pot conduce. Bai si ce grabiti, m-au disperat cat au claxonat! Cat zgomot pentru nimic si ce graba cand oricum n-ai unde inainta! Bine ca n-am patit ca Nenea, chiar ca eram de ras!

Ei bine, si cum mergeam eu ca o floricica in ritmul traficului, in spatele meu o masina cu o tanti si un nene. La Sfanta Vineri nerabdatori, claxon, nu eram prima masina. Pe cheiul garlii, inaintand cu traficul, se face galben. Astia tot in spatele meu. Si, cum daca pot opri, nu trec pe galben (cum fac altii), am oprit. Astia in spatele meu, pun frana si claxon preluuuung. Ma uit in retrovizoare. La volan era ea, in dreapta el si distinsul domn era proptit in claxon. Pe langa claxon mi-am auzit „sa-mi bag p*** in mortii ma-tii!”, avea geamul lasat, eu la fel si replica a venit imediat… „baga-ti frate, baga-ti!!!”. Cand a vazut ca l-am auzit si i-am raspuns, s-a potolit, l-a calmat si nevasta-sa… pietonii care treceau strada erau lesinati de ras!

Pai, cum frate sa faci asa? Daca eram un ditai malacul mai aveai tupeu sa te proptesti in volanu’ nevesti-tii? Si ce pana mea te bagi peste volanul ei? Femeia a fost foarte ok, a franat, era galben, ce te-ai bagat tu nervos sa ma claxonezi sa ma fortezi sa trec pe galben? Nu vreau! Si daca eu nu vreau, atunci asa ramane!!! Sunt extrem de toleranta in trafic, dar cu cine merita! Pentru tine… n-am decat urarea „sa-ti moara la intrare!” !!!

PS: La multi ani, Elena! 🙂

iunie 13, 2009

Dialog cu inima

Nimeni nu stie ce-i in sufletul meu
Poate doar eu si Dumnezeu
Nu aud decat un ecou
Al inimii reci ce bate mereu
Din ce in ce mai pustiita,
Din ce in ce mai deznadajduita…
„Ce sa-ti fac eu tie, inima ranita?
Sa-ti aduc o noua iubire?”
„Nu, nu vreau alta amagire!”
„Sa te las sa iubesti in taina?”
„Nu, nu vreau sa sufar iara”
„Ar fi bine daca te-ai pietrifica?”
„Nu, ca nu m-as mai numi inima!”
„Atunci spune-mi ce-ti doresti,
Spune-mi, dupa ce tanjesti?”
„Vreau sa fiu libera
Sa pot sa zbor
Sa ma bucur de iubire
Si totul sa fie usor.
Sa dau o parte din mine
Celor care merita in viata
Sa simt ca traiesc, sa fie bine
Sa raspandesc iubire si speranta.”
„Oamenii se iubesc
Si atunci cand gresesc
Chiar si cand frang inimi si e greu
Tot va iubi cineva mereu.
Sufletul e gol
Viata e o scena si totul e un rol
Iar noi marionete
Legate cu sfori si tintuite-n regrete…
Inimi sfasiate de vorbe aruncate,
Iubiri ascunse si dezamagiri
Se citesc din priviri…”
„Nimic in viata nu e gratis
Totul nu e decat un compromis
Al tau cu lumea in care traiesti”
Astfel inima ingheata si nu mai iubesti
Multe isi pierd sensul
Multe se schimba si-ti zguduie universul
Si tuturor inima le tine piept
Ea e buna, trece peste tot
Dar oare e drept?
Si asta pana cand?
Pana cand inima va fi din nou pamant…

PS: Versuri compuse in 2006, dar foarte actuale… totusi…

„nu iti pierde timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca impreuna cu tine… si nimeni nu se intoarce in trecut pt un nou viitor…dar…prezentul iti ofera sansa de a te razgandi oricand pt un viitor nou…”

(da, foarte adevarat, sursa aici)