Si asa m-as duceeeeeeeee… undeva departe, unde sa nu ma intrebe nimeni nimic, sa dorm, sa imi pun ordine in ganduri, sa-mi planuiesc actiunile viitoare si sa ma regasesc. Bineinteles ca dupa doua zile maxim, as fi cu telefonul la ureche, vorbind non stop (izolarea nu-i de mine)!

Dar asa am un dor de duca… inexplicabil! Asa patesc mereu, cand mai e putin pana se intampla ceva, rabdarea mea o ia razna. E ca si cand pana in momentul respectiv nisipul dintr-o clepsidra s-ar fi scurs constant si, dintr-o data, fara nicio explicatie, ultima parte dispare, brusc. Asa si cu rabdarea mea… cand mai e un pic si scap de un hop mare… dau semne de nervozitate. Ei bine, si atunci ma apuca dorul de duca, rebeliunea, nu-mi mai place nimic, nu-mi mai convine nimic! 😀

Dar incerc sa-mi controlez pornirile astea razboinice (eu si Xena 😆 ) si sa ma comport normal, desi inauntrul meu sta sa izbucneasca un vulcan (asa m-a catalogat diriga in liceu). Deocamdata am doo pete: verisoara buclucasa si niste unele discutii… Si, diplomata de mine (care este), ca sa nu dau cu bata-n balta la spartul targului, gen, prefer sa ma duuuuuuuuuc… la plimbare, prin oras, la o barfa, la o cafea… si sa evit petele (alea de nu ies nici cu Ariel).

Unde m-as duce: m-as urca in masina si as conduce fara tinta, in oras sau in afara lui; m-as duce intr-un circuit prin tara, sa vad locuri pe care nu le-am vazut pana acum, as vrea sa revad manastirile din Moldova, as vrea la Sapanta, la Tg Jiu, in Ardeal pe unde n-am fost, in Delta etc…; intr-un oras european pitoresc, sa bananai pe strazi cu harta-n mana si sa descopar in stilul meu fiecare coltisor al lui, as vedea Viena vara, pentru gradinile alea superbe, as vedea Praga, pentru cate lucruri frumoase am auzit despre, as vedea Polonia, m-as duce chiar unde au fost lagarele sa mi se faca pielea de gaina, as vizita Roma pentru tot ce-a lasat in urma civilizatia antica, as merge-n Sardinia sa dau nas in nas cu vedetele la plaja 😛 , in Santorini, sa ma plimb pe stradutele in guste printre casele albe mangaiate de soare, in Venetia, sa ma plimb cu gondola si sa simt romantismul orasului… of, ar fi atatea locuri…!!!

Deocamdata ma multumesc cu visatul si cu planuitul (da, planurile sunt marete)! Si lasa ca ma fac eu mare! 😀