Stiu ca poate toti bloggerii au scris si scriu despre asta (eu am aflat azi de dimineata de la radio), ziarele au articole dedicate, presa vuieste, la teveu numai despre asta se vorbeste… Michael Jackson va ramane mereu THE KING OF POP!
Ma numar printre cei care au crescut acultandu-i piesele, stiind versurile pe de rost, admirandu-l, colectionand postere, insigne si tot ce se putea si avea legatura cu el. Eram mica, dar lucrurile legate de el mi le amintesc foarte bine, parca ar fi fost ieri. Eram in culmea fericirii cand mi-a adus tata de la bulgari pe vinil albumul Thriller, l-am ascultat de l-am tocit. Cativa ani mai tarziu am primit albumul Dangerous, tot pe vinil, cu tot cu versuri, doo bucati chiar! Sa mai spun cat am ascultat, dansat si cantat prin casa cu versurile in fata pana cand le-am invatat pe de rost de le stiu si acum?! 😀
Imi pare tare rau ca nu am fost la niciun concert de-al lui, desi a venit de doua ori la noi, in ’92 si in ’96. Eram destul de mica, ai mei au considerat ca nu-s de concert si drept urmare, am concertele pe caseta VHS. Puteam sa fiu la concert mai aproape decat speram vreodata, dar n-a fost sa fie. Ma voi multumi cu faptul ca am fost in preajma lui si ca am apucat sa-l pup. Cum asta? Eram la Palatul Copiilor la muzica si erau in toi pregatirile pt primul lui concert. Pentru scena din Heal the World (cine a fost in ’92 la concert isi aduce aminte sau cine a vazut inregistrarea, ca mine), avea nevoie de copii, care sa faca un cerc mare in jurul decorului care infatisa Terra, si ii alegea de aici, de la un orfelinat pe care-l vizita in prealabil. Asa ca, pe langa copiii din orfelinat, am mai fost si noi, copiii de la Palat (nu erau suficient de multi, cred ca de-asta s-a facut toata faza). Si, normal, venind si vizitand orfelinatul, toti copiii sa fie aproape de el, sa le adreseze un cuvant, sa-l atinga, sa primeasca o privire, un zambet, o mangaiere… doar era o ocazie unica de a vedea live un star de talia lui. Eram si eu printre copiii aia si, cand a plecat, ne-a lasat sa-l pupam. Am fost norocoasa, l-am pupat. Avea o piele fina, mirosea frumos, avea ochii conturati cu creion negru, parul negru, lung si ondulat… mi se parea un zeu. L-am visat multe nopti…
Niciodata nu m-a interesat marele scandal in care a fost implicat, nu m-am agitat niciodata sa aflu care a fost adevarul, poate numai persoanele implicate il stiu, pentru mine mereu a fost acelasi artist valoros, cu piese de calitate, cu videoclipuri incredibil de bine realizate, care spun o poveste, un fenomen, un stil inconfundabil, care a format ca si gusturi muzicale destule generatii. Si asa va ramane!
Sa-mi spuna mie ca aberez cineva, in special fetele, ca nu le-a impresionat cu nimic povestea din clipul Remember the Time! Ca nu si-au imaginat niciodata ca erau in rolul sotiei faraonului! Sau ca nu si-ar fi dorit sa fie in pielea lui Naomi Campbell in In the Closet, unde Michael e bun rau! Sau ca nu li s-a facut pielea de gaina cand au vazut clipul Thriller! Sau ca nu li se parea misto colajul ala de fete din Black or White! Si astea-s doar cateva exemple.
Oamenii in general sunt ipocriti, am observat asta in ultimul timp din ce in ce mai des. Un artist devine mult mai valoros dupa moarte, toata lumea vorbeste despre el, povestind cat il apreciaza si ca e cel mai cel. In ultimii ani a fost haituit groaznic, oamenii l-au judecat… acum ca a murit, brusc, a fost iertat??? Mi se pare cam naspa, dar cam asa se intampla. Normal ar fi ca un om sa se bucure de apreciere in timpul vietii, degeaba e apreciat dupa moarte, ca lui personal oricum nu-i mai foloseste la nimic!
Nu e cazul lui Michael Jackson, el a fost mereu apreciat de cei care au stiut sa-l respecte ca artist si sa-i iubeasca muzica. Si da, va ramane King of Pop! Si cand te gandesti ca in iulie si-ar fi inceput turneul de adio… m-as fi dus in orice oras european sa-l vad… cum e si viata asta… 😦
RIP Michael Jackson, the (Eternal) King of Pop!