29 | iunie | 2009 | Toantele nu merg in rai

Vroiam sa scriu despre sambata seara in acelasi post in care povesteam despre gunoiareala, dar Raluca s-a facut foc si para, si a cerut post dedicat. Da, sa traiti!!! 😀 Stabilisem de cateva zile sa iesim ca fetele… nu mai iesisem in formula asta si a fost chiar fun. Asa ca, pe la un 10 si seara ne-am intalnit la mine… Raluca, Monica si Cristina si toate 4 ca niste floricele am mers si am pescuit-o pe Alina, bineinteles dupa ce a intarziat vreo 20 de minute.

Ne-am dus la Mon Cher langa ASE, am fost la un cico si apoi ne-am hotarat ca vom merge in Fratelii. Pffffff… se stie deja parerea mea despre Fratelli, mi-am reexprimat-o, dar am mers fara probleme. In parcare am avut un mic eveniment, un nene taximetrist s-a dat la o parte si mi-a facut loc, cerand bani. Pana la urma am plecat spre club, ignorand avertismentul respectivului ca isi va scrie nr de telefon pe masina mea, pe vopsea. Normal, nu era stralucit la Fratelli, exact cum prezisesem. Bueiii, dar nu-mi place, deloc!!! Am stat vreo jumatate de ora, timp in care incepuse sa cante Mutya Buena, ex Sugababes. De cantat, canta bine, de aratat, m-am speriat, s-a ingrasat si era imbracata ca o tiganca pitzipoanca din Rahova… dezamagitor. Am plecat repede.

In parcare, surpriza, ala chiar isi scrisese numarul de telefon pe masina mea, cu markerul, pe parbriz. Bine ca n-a facut ca in reclama aia, sa-mi scrie pe capota, cu cheia! 😆 Am tot dat cu fas-fas-ul si nu s-a sters nici acum de tot. Poate tot uitandu-ma, il retin si-l sun pe respectivul. 😆 Ne-am mutat la Turabo, unde ne-am mai intalnit cu niste prieteni si am facut gasca si ne-am petrecut. Ma dureau talpile de atata dans. Si normal, uitandu-ma stanga-dreapta, ochii mei s-au minunat, s-au socat dar am si clatit un pic retina. Ce m-a socat… logic, m-au socat pitzipoancele… Erau doua la o masa cu vreo 4-5 barbati, fetele silicoane, cercei mari rotunzi, ras ostentativ, si craci si tzatze la vedere, era destul de clar. Maaaaaaaama si bagau niste dansuri… gen coregrafii, erau tare importante, mai trageau o dusca, mai trageau un fum, mai hihi haha… bleah! Chiar ma uitam cum de nu se simteau penibile… poate oi fi eu defecta!

Ne-am intalnit cu doi colegi de liceu, mi-a parut tare bine sa-i revad dupa destul timp, am tot povestit si sper sa ne vedem ceva mai des decat pana acum. Adi si Gligor, va pup! 🙂 Am ajuns acasa undeva pe la 5 dimineata, rupta de picioare, de la atata bataiala pe tocuri. Am dormit vreo 4 ore, pentru ca urma gunoiareala de iunie, dar despre asta, in postul urmator! 😛

Fetele, mai vreau sa mai ies cu voi, imi place formula de sambata seara! Pe Alina stiu ca ma pot baza, Cristina daca nu doarme la niste ore ciudate sigur raspunde la telefon, daca vine Raluca, vine si Monica si daca mai dau telefoane sigur le mai strangem si pe restul de fete (Mara, Mada, Claudia…). Da, deci trebuie sa punem la cale ceva!!! 😀

Am ajuns la jumatatea povestirii despre vacanta, cum spuneam, a mai ramas Sahara. Ei bine, excursia in Sahara a durat doua zile si am vazut multe. A fost obositor, pentru ca in ambele zile ne-am trezit la 4 dimineata si cu noaptea in cap am pornit la drum.

Prima oprire a fost El Jem, la un amfiteatru roman, al doilea ca marime dupa Colosseum-ul din Roma, folosit in acelasi scop ca „big brother”, luptele de gladiatori, luptele intre oameni si animale, iar azi e unul dintre amfiteatrele cu cea mai buna acustica din lume, se tin frecvent concerte si diverse evenimente. Ne-am continuat drumul trecand prin Sfax, al doilea oras ca marime si importanta din Tunisia, am ajuns la Gabes, apoi, dupa ce urmasem linia tarmului, am intrat in inima desertului. Am vazut o locunta troglodita, locuinta sapata in pamant unde locuiau berberii, putini inca locuiesc asa. Am avut un pranz traditional, am mancat cuscus (nu e stralucit, mi-era foame si a mers), am facut poze, am gasit un pui de camila, am oprit in Matmata in niste locuri cu panorama si am plecat.

Am trecut prin doua oaze… nici pe departe nu aratau a ceea ce imi inchipuiam eu. Dezamagire totala, era un orasel in the middle of nowhere inconjurat de nisip. Hmmmmm… pai de ce nu e cu palmieri si lac si cateva casute mici, asa cum imi imaginam eu???!!! Iar desertul… eu imi inchipuiam dune imense si numai nisip… cand colo scaieti, tufe obosite si alte balarii pe ici pe colo, basca si cateva camile la pascut. Eh, hai sa zicem, vad si eu cum e Sahara de-adevaratelea, nu cum imi inchipuiam eu citind 1001 nopti sau alchimisti… Dar macar am aflat de cate feluri sunt camilele (de culoarea nisipului, mai inchise-maro si albe), cat costa (primele doua categorii cam 800-1000 dinari, cea de-a treia 1800 dinari) si cum rezista la munca, la temperaturi, la conditii, cat pot cara etc… Saracele, mi se par atat de docile si blande, au niste ochi tare expresivi si tristi, nu mai exista camile fara stapan pe acolo… au o alura nobila.

Si, daca tot eram pusi in tema cu camilele, ne-am dat si cu ele in desert. In oaza in Douz ne-am plimbat o ora pe camile, fiecare cu camiluta lui, ne-au facut minicaravana si ne-au plimbat. E tare tampita senzatia cand camila se ridica in picioare, la fel cand se lasa in jos sau cand alearga! Dar sunt dragute, mi-a placut plimbarea, imi doream demult sa ma urc pe camila. Prima zi de Sahara s-a incheiat cand am ajuns intr-o oaza apropiata, Kebili, unde am si innoptat, la un hotel de 4 stele, nu in corturi berbere, cum imi inchipuiam eu. Frumos hotelul, m-am si piscinit vreo ora, apoi dupa masa, am stat la suete si la narghilea cu gasca si mai apoi cu ghidul nostru. Se stie ce mare subiect s-a abordat, da?! 😀 Blogurile si gasca de gunoieri formata, Dono care ne-a facut sa ne intalnim si cat de frumos iese la fiecare adunare. 🙂

Adoua zi a fost una plina din nou. Treziti iar la 4 dimineata am plecat spre desert. Am trecut peste portiunea de shot (Chott El Jerid), lacul sarat secat acum mult timp, am facut poze, am prins un rasarit foarte frumos. Apoi dupa ce-am trecut de lac, ne-am impartit pe jeep-uri si am mers pe dune, am avut cateva senzatii tari urcand si coborand. Am facut cateva opriri: la locul unde s-a filmat „Pacientul englez”, la decorurile din „Star Wars” si apoi am vizitat doua oaze de munte. Ei bine, aici arata cam cum imi imaginam eu ca trebuie sa arate o oaza. Mi-a placut tare mult Chebika, la Tamerza am vazut doar cascada. In Chebika era Poarta lui Ali Baba, am facut un mic traseu pe munte, si se spune ca daca treceai prin ea, slabeai. Eu inca astept sa slabesc. 😛 Sunt foarte saraci, m-a terminat psihic o fetita… ei nu cersesc, dar incearca sa-ti vanda tot felul de suveniruri, nu sunt insistenti, si o fetita vroia sa-mi vanda un ceva de pus la gat. n-aveam marunt… mi-a zis ca nu-i nimic, ii pot da bomboane. Mi s-a strans inima…

Incheind aventura cu jeep-urile, ne-am imbarcat in autocar si am pornit mai departe. Am trecut prin Metlaoui si ne-am oprit in Gafsa, la un hotel de 5 stele, unde am mancat. Frumos, stilul oriental, colorat si dantelat, piscina in mijlocul desertului… lux in pustiu. Dupa niste ore de mers, in care am mai motait, am mai ascultat muzica de-a lor si ne-a mai povestit ghidul despre traditiile de nunta si de inmormantare, am ajuns la ultima oprire din traseul nostru, Kairouan. Aici este o moschee imensa, a treia ca imporanta dupa Mecca.

Ultima zi ne-am petrecut-o la plaja si la cumparaturi de suveniruri si alte prostiute. Am vrut s afac din nou parasailing, numai ca era vant si nu s-a putut. Erau baietii aia pe plaja si iar ne intrebau, am inteles ce si cum si la un moment dat imi zic „matras”. Mai, ce e ala? Saracu’ unu’ incerca sa-mi explice el ceva si zice „Matras very nice”. Eu… lesinata de ras: „Bine, daca te-a tras very nice, nu pot eu sa ma bag.” (era ca o saltea cu spatar, trasa de barca si facea ca un pendul)Intr-un final, am facut gasca si am mers cu banana, ne stia toata plaja dupa chiote. Si… m-am tatuat! 😀 Cu henna. Inca tine si sper sa mai tina. 🙂 Si gata vacanta!!! Acum poze: