Lună: iulie 2009

iulie 31, 2009

Pe drumuri

Aseara am mai bagat o sesiune de karaoke la BlaBla, unde m-am vazut cu Croco si l-am cunoscut si pe Metalshrine (incep sa cunosc din ce in ce mai multi „gunoieri”… si mai urmeaza) si ne-am hlizit, am cantat si am dansat. Dupa 4 ore de somn… am dat startul concediului. 😀

Asa ca acum sunt pe drumuri, am plecat la 10 de dimineata din Bucuresti si am ajuns acum la 7 seara in Arad. Cam mult timp pt 500 de kilometri, dar na, patria noastra scumpa si draga e mirobolanta la capitolul sosele. De la Sibiu incolo e o placere sa te uiti pe geam pe unde treci, e asa frumoasa zona Ardealului, ma intreb oare noi de ce nu putem fi asa civilizati, dar deja o dau in SF-uri. Maine ne asteapta un drum mult mai lung decat cel de azi, dar vom merge pe autostrada si vom fi eficienti. 😛

Sper sa am net si la locul de desfasurare a ostilitatilor, pentru ca am de gand sa fac poze, sa vizitez mult si sa va povestesc pe unde-mi umbla piciorusele. Asa e Ada, zuza nebuna, nu cred ca pot spune ca in ultimii ani am fost in vacanta sa ma odihnesc. De odihnit pot sa ma odihnesc si acasa in patul meu, nu-mi trebuie cadru special. 😛 De obicei, intr-un loc nou vizitez ce e de vizitat si ce ma pasioneaza/tenteaza, apoi vedem pentru ce mai ramane timp (si bani). Pentru ca shopping pot face oriunde, plaja si la mine la Romanica, cluburi nu mai zic, viata de noapte ca la noi, in putine locuri. Asa ca sper sa vad locuri frumoase, sa am ce povesti.

Leii sarbatoriti de azi sunt: Erminusa, Plutto si Adi. LA MULTI ANI dragilor, v-am si sunat sa va felicit, dar va mai urez una alta si aici. Sa fiti fericiti si sanatosi! 🙂

I’ll be missing you!

iulie 30, 2009

Jocuri

De cand lumea si pamantul, se spune ca barbatul e vanatorul si femeia vanatul. Ca s-au tot schimbat rolurile asta e clar, dar principiul de baza a ramas. Femeia da de inteles ca e disponibila si barbatul face primul pas. Intr-adevar, manifestarile astea s-au tot cizelat, de la omul pesterii care-si taraste femeia de par, o culca pe o blana si vaneaza pentru ea;  la pergamentele pecetluite cu ceara duse destinatarului de catre sclavi ce le asigurau confidentialitatea cu pretul vietii; la mesajele din sticla aruncate pe mari; pana la invitatii la cofetarie, la o plimbare in parc, un telefon, o scrisoare, o floare, un sms, un mail, o floare virtuala etc. si uite asa ne gandim ca lucrurile s-au simplificat. Oare? Oare pe drum nu s-a pierdut un anume farmec? Oare femeile nu sunt prea disponibile? Si barbatii prea vanatori? Mai e placerea vanatorii aceeasi? Nu cred. Daca prada nu se lasa repede, vanatorul se orienteaza catre o alta „caprioara”.

Poate ca si jocul asta al vanatorii are regulile lui, poate regulile incalcate, duc la alt rezultat decat cel scontat. Ce intentii se ascund in spatele vanatorului? Ce gandeste vanatul? In goana asta, se cam uita de sentimente, de acel al sasesela simt care poate uneori zice „fugi” alteori „stai”, intentiile reale sunt poleite cu vorbe frumoase si cu talc, timpul se scurge altfel, mai incet…

Si atunci cand un vanator si un vanat se intalnesc, vanatul s-ar da prins si da asta de inteles, vanatorul ar acapara si el prada si face pasi inspre asta… de ce intervin jocurile? Da, jocurile psihologice, psihologia inversa… Atunci cand vanatorul crede ca prada e in mainile lui, brusc, nu-i asa!… Atunci cand vanatul se da batut si e gata sa cada in ghearele vanatorului, deodata nu mai e interesant… Da, sunt interesante jocurile, vorbele cu subinteles, discutiile interminabile despre cate-n luna si-n stele, aluziile sexuale, glumele, replicile spirituale, totul in stilul „lasa-ma imi place”, dar pana la un punct. Toate astea sunt facute pentru a tatona terenul, pentru ca prada si vanatorul sa se cunoasca reciproc, pentru a vedea daca se pot tolera reciproc (desi asta ar trebui sa se simta din prima, la primele vorbe schimbate).

Si totul pare bine, si frumos, numai ca iar incep jocurile. De ce? De ce dupa ce trece perioada de tatonare se revine la jocuri? De ce trebuie sa ne comportam ca soarecele cu pisica? De ce dupa ce oarecum „oficial” s-a creat ceva, se continua cu psihologia inversa? De ce se lasa unii pe altii sa fiarba la foc mic in suc propriu? E oare mai interesant asa? Asa s-o pastra focul pasiunii? Trebuie sa existe mereu provocari, mereu noi culmi de atins, mereu altceva, mereu schimbari, mereu sa existe noutate? Nu se pot pune cartile (de joc) pe fata si sa se discute clar ce-si doresc unul de la celalalt? Daca e sex, atunci sex sa fie! Daca e iubire, cu atat mai bine! Si daca unul vrea ceva si celalalt altceva, ok, bun, se va gasi alt tandem vanator-vanat.

E oare mai interesanata vanatoarea in sine decat prinderea prazii? Jocurile dau mai mult farmec a ceea ce va urma? E bine sa spui lucrurilor pe nume din prima si sa fie lucrurile clare? E oare mai bine sa stim in sinea noastra ceva e putred si sa invaluim totul intr-o lumina frumoasa? E mai provocator sa fii defensiv desi te topesti de dragul persoanei cu care te „razboiesti”? Probabil fiecare are abordarea lui… si cheia e ca abordarea asta sa se muleze si pe celalalt…

Tu cum preferi? Sa te joci, sa pui pe jar, sa lasi niste zile sa treaca pana sa dai un semn… toate astea ca o strategie de cuceri? Sau spui lucrurilor pe nume?

PS: La multi ani DONO, Carol si Vali! 🙂

iulie 29, 2009

Leapsa fabuloasa

Am primit o leapsa interesanta de aici. Si, cum imi place sa raspund la provocari… voi raspunde cu drag… ma deconspir si voi spune ce ma face sa ma simt fabuloasa in fiecare zi. 😀

Daca dimineata ma trezesc odihnita, ma voi simti fabulos. Daca fac o fapta buna sau dau insemnatate unei zile, daca ajut un prieten, daca primesc un zambet ca multumire, da, sunt fabuloasa! Sa rezolv tot ce mi-am pus pe lista de to do-uri ale unei zile. Sa ma simt utila. Sa stiu ca sunt speciala pentru anumite persoane. Sa pot darui fara a cere nimic in schimb. Sa pot fi EU!

La toate astea se adauga un machiaj reusit, din care sa nu lipseasca rimelul ala de face gene fabuloase si gloss-ul (ala regasit acum ceva timp), o piele frumoasa, manichiura si pedichiura ingrijite, tocuri, rochie sau o tinuta feminina (in ultimul timp numai dupa fustite si rochite ma uit, incep sa ma transform), parfumul preferat… totul asortat cu un zambet!

I’m fabulous, nothing can stop me now! 😉

Vreau sa stiu si parerea Crocoditzei, Marmotzicii si a Erminusei, am pasat leapsa „in familie” !

iulie 27, 2009

„Petrecerea secolului”

Asa a fost caracterizat weekend-ul asta la mare, de catre unul din gasca de nebuni participanti la distractie! 🙂

Startul s-a dat vineri seara dupa job cand am plecat spre marea cea mare. Pe drum hlizeala, viteza si planuri pe unde mergem si ce facem. Bineinteles, eu cea carcotasa si cu comentarii, viteza mare, de ce dai flash-uri, mama ce-i boscorodesc eu pe astia care fac asa… bine ca ai depasit pe linia continua, pa permis, x puncte etc… Nici n-am terminat bine de zis si, dupa o curba, vedem un cap de creta ca ne face semn. Fuck, eu si gura mea „aurita”… pfuai, de bine nu pot sa zic si eu si sa se indeplineasca asa repede?! Am scapat cu un avertisment. Ajunsi la hotel, am descoperit ca portbagajul masinii e blocat. Ce frumos se mai invarteau baietii pe langa masina, ce incercari esuate de deschidere s-au manifestat pe acolo. Incepeam sa ma ingrijorez, hainele, ca hainele, dar pusesem si geanta in portbagaj, la purtator aveam doar mobilul. S-a rezolvat cu un telefon la asistenta service, isi bagase cineva deshtele pe unde nu trebuia si a apasat pe un anume buton care bloca portbagajul. Pfiu! aveam si haine si bani, era de bine!

Am inceput seara cu Tan-Tan, unde era cam golut. Pana acolo, trecand prin inima statiunii, iar m-au apucat dracaneii. De ce? Din cauza lumii de proasta calitate si a atmosferei de talcioc, plus a trendului mirobolant cu cizme de-alea tricotate. Nu cred ca trebuie sa ma apuc acum sa dau sfaturi despre stil, despre potriveli cu conformatia fiecaruia si altele, pot spune ca privelistea nu era prea placuta. Oricum, am inceput promitator, ne-am dantuit, apoi grupul s-a impartit, unii au plecat la Office, unii la Crush. Am fost in grupul 2 si am fost dezamagita, dupa ce ca era cu intrare, lumea era kitsch-oasa, muzica era ca la radio si atmosfera de discoteca la caminul cultural. Am disparut repede din peisaj, m-am intalnit cu niste prieteni si am mers in Bellagio. Ignoranta de mine 😛 nici nu stia ca s-a facut Bellagio la mare. Aici grupul s-a reunit si am continuat petrecerea. Pe la 5 dimineata am plecat cu intentia de a merge toti in Office. Numai ca eu vroiam sa acumulez niste ore de somn, avand in vedere cele 4 ore dormite noaptea precedenta, si vroiam sa semnez condica pe plaja. Am fost facuta pensionara ca am tradat grupul, dar am mai prins vreo 4 ore de somn.

Am ajuns in grup restrans pe plaja si nici ca m-am miscat de acolo pana n-a apus soarele, n-am avut nevoie de mancare, am „mancat” frappe si m-am hidratat, m-am vazut cu o parte din lumea cu care-mi propusesem sa ma vad (cu Monique n-am reusit), am sunat-o pe Carmen s-o felicit, m-am balacit si m-am colorat, grupul s-a completat in reprize, dar, ca de obicei, cu grupul de nebuni, a iesit caterinca rau. Seara se anunta incendiara, grupul s-a marit, iar un prieten si-a serbat ziua de nastere la Office (La multi ani, Ronnie!). Cred ca am fost in total peste 30 de insi, a fost show!!! Era coada mare la intrare, aglomeratie, iar inauntru foarte cald, jumatate de club fiind pe terasa, restul acoperit… si a fost o sauna de nu se poate. Dupa un pahar n-a mai contat ca se lipeau hainele pe noi 😆 , oricum, nu mai am nevoie de sauna mult timp de acum incolo, am facut norma, am slabit 5 kg! S-a lasat cu dantuieli, cu coregrafii, fotograful sef (je) a surprins unele dintre cele mai haioase momente, am avut „frigarui” de fructe, s-a facut limbo pe sub betisorul de frigaruie, s-a dansat pe mese, s-a ras in hohote, s-a cantat LMA, s-a facut trenulet, am vazut si niste spagaturi 😆 😯 , cred ca trebuia sa ripostez cu un pod de sus, dar n-am vrut sa fac arogante, ca sa-i citez pe zapacitii grupului. Furtuna nu ne-a afectat distractia, ba din contra, am iesit si pe terasa si-am dansat in ploaie, abia la 6 dimineata am parasit incinta. Devreme, pentru ca o parte din grup, au inchis clubul, pe la 7-8 🙂 . Nu m-am mai distrat demult asa! Des-tra-ba-la-re!!!

Alte 4 ore de somn… vremea a fost foarte ok dupa pranz cand s-au dispersat norii si am facut plaja pana la apusul soarelui. Ne resimteam toti, asa ca am fost mai cuminti, am stat la suete pe plaja… si m-am dres cu un mojito rece. Sburlea n-a scapat, l-am felicitat, cam anemic, nu mi-a permis vocea prea multe, inca e in pioneze. 😀 Am stat pana tarziu, asa ca am prins autostrada destul de libera si n-am facut 100 de ani pe drum.

Clar mai vreau asa weekend!!! (cat conteaza sa mergi cu persoanele care trebuie…!!!)

iulie 24, 2009

Atmosfera de weekend

Da, oficial incepe weekend-ul! De fapt, la mine a inceput aseara, cand am fost la BlaBla pentru o noua seara de karaoke. Numai ca nu s-a mai facut karaoke, asa ca, daca tot am ajuns acolo, am stat la un cico si o sueta cu lumea cantacioasa. Nicio problema, saptamana viitoare, ne luam revansa! Pana un alta, dovezi de la fata locului, cum ca atmosfera este foarte tare, oamenii misto, muzica buna, vocile si mai bune… aici!

Dupa 4 ore de somn, sunt foarte fresh la birou, iar peste cateva ore plec la mare. Abia astept! 😀 O sa fie doua zile nebune, cu prajit la soare, nisip, mare, valuri, distractie si nesomn. Daca prind rasaritul, fac si poze! 😉 O sa ne facem o gasca mare, multi cunoscuti weekend-ul asta pe acolo, ne adunam, ne vedem, trebuie sa ma vad cu Monique, poate reusesc sa ma vad si cu Nina, trebuie sa-mi vad niste prieteni din Constanta, iar misiunea cea mai  importanta e sa ma colorez asa cum imi place mie, trebuie refacut bronzul!

Incepand de maine, leii cunoscuti incep sa-si scuture coamele si sa si le expuna, fiecare… cam cand e ziua lui. Am de felicitat weekend-ul asta niste „gunoieri” si niste prieteni vechi. Nu mai spun ce urmeaza saptamanile urmatoare…!!!

Weekend frumos si voua!!!  (luni sa nu ma intrebati mare lucru, nu voi functiona la capacitate optima!)

PS: Nu uitati de Alexia!

iulie 23, 2009

Prietenie

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca de fapt murise. Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma… Se intreba „…oare unde duce drumul asta?”
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea  parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa intr-o parte, un om sezand la un birou. Il intreba:  
 – Scuzati-ma, unde ne aflam ? 
 – Aici e Raiul – raspunse acesta. 
 – Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa? 
 -Bine-nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
 – Prietenul meu, poate intra si el ? – intreba calatorul aratand inspre caine. 
 – Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale. 
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau. Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba. Se apropie si vazu un om sezand, rezemat de un copac si citind o carte. 
 – Scuzati-ma! – i se adresa el. Aveti cumva putina apa? 
 – Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo. 
 – Si pentru prietenul meu ? – aratand catre caine. 
 – Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea. 
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac. 
 – Ce loc este acesta ? – intreba calatorul. 
 – Asta este Raiul. 
 – Sunt total incurcat. Un om, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca Raiul este acolo unde era el. 
 – Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?… Ala e Iadul. 
 – Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv.?!… 
 – Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.

iulie 22, 2009

Cuvinte cheie de gugaleala XII

Dragii mei, iata-ne ajunsi si la episodul 12, episod predominat de dilemele legate de stil si nu numai. Enjoy!

jocuri de dezbracat fete si de pupat – n-avem!

ne vedem diseara, abia astept sa te vad – vai tu… bine ne vedem diseara, asteapta-ma ca vin!

vreau sa am pula mare – si eu vreau picioare mai lungi, sa fiu mai slaba si vreo 10 cm in inaltime… crezi ca mi le da cineva?!

unde e mai frumos egipt sau Tenerife – Egipt fara doar si poate, Tenerife e cah, caca!

cum sa fiu mai destapta? – mai citeste o carte, lasa gugaleala!

cum se fac farmece pt o fata – asa urata sunt? am fata de vrajitoare? nu stiu, bre, lasa-ma in pace!

marmotica in italiana – pai tu nu stii ca nu-mi place italiana?! daca ma intrebai in spaniola, poate-ti ziceam 😆 (nu stiu)

legea atractiei m-a ajutat sa slabesc – cum? ca as lua si eu niste atractie de-asta, cu lingurita, de 3 ori pe zi 😛

cocalarul si manierele – baba si mitraliera

cum merg imbracata la aeroport – dileme mari, soro!

bai esti nebun zboara soarecele – bai, esti nebun, soarecele ala care zboara, se numeste liliac

cati vampiri egzista an calarasi – nu pot sa-ti spun, n-am date decat la nivelul intregii tari, nu pe resedinte de judet 😆

m`ai avut…m`ai pierdut…acum ma vrei. – been there, done that! zi-mi ceva nou!

cizme croset – deci nu! le detest! or fi laitmotivul verii, dar la mine nu vor exista in veci

exista barbati materialisti? – oho, si inca cati! (scuzati cacofonia)

vreau sa merg la discoteca in ce ma pot imbraca – fata, esti varza, fata, nici macar atata nu stii?! ia de aici inspiratie

cum mergi la mol imbracata – problema mare imbracatul asta… normal, dezbracatul e mai usor! a se vedea mai sus…

ma calca pe gat cu tocul ascutit al pantofului – da’ de ce? (gugalitorii mei devin masochisti)

nu reusesc cu fetele – incearca cu baietii

si vreau un psiholog care sa’mi spuna da – da, esti pe campii! 😀

unde se vorbeste limba persana – uite o intrebare pertinenta. in Iran

de ce barbatii sunt mai destepti – cine te-a mintit, bre?

videoclipuri rechini rai – n-am, am doar cu rechini buni! 😆

cum se pune un prezervativ la barbati la – la… la…? la ce? zi, nu ne lasa in suspans!!!

cum se imbraca un turist la londra – tot cu haine

pisici chele adoptare – aici cred ca au treaba cu Asterix. Asteriiiiiiiiiiiiiiiiiiiix, esti cautat!

domnisoare de onoare la mire – eu staim ca-s la nunta, dar s-or fi schimbat traditiile, ori fi fost la mire… la petrecerea burlacilor 😆

Tineti aproape, revenim dupa pauza publicitara! 😉

iulie 20, 2009

Doamne, ai grija de ingerii tai!

Un copil e intotdeauna o binecuvantare, o mica minune, un ingeras trimis in viata parintilor pentru a le-o face mai buna, pentru a-i face sa zambeasca zi de zi si pentru a da sens existentei lor. Si ce-si poate dori o mama pentru copilul ei mai mult si mai mult? Sa fie sanatos! Eu una asta mi-as dori in primul rand, atunci cand va fi sa fie.

Si cand asta nu se intampla… e trist. Trist pentru ca vezi niste parinti disperati, trist pentru ca avem un sistem medical asa cum e, trist pentru ca ingerasul nici nu constientizeaza ce i se intampla (poate e mai bine asa), trist pentru ca banul guverneaza si trist… pentru ca te gandesti cu ce-a gresit copilul ala de poarta o asa povara. Si e cu atat mai trist, cu cat e vorba de un copil, care are o viata inainte, viata care-i este periclitata, lucru extrem de incorect! Poate daca ar fi vorba de un adult, povestea era un pic alta, dar asa, fiind vorba de un ingeras, care abia deschide ochii la lumea din jur, ti se rupe sufletul.

Ea este Alexandra. Un ingeras cu niste ochi superbi. Din pacate o tumora pe creier n-o lasa sa fie copilul vioi si fericit pe care si-l doreste orice parinte. Din fericire, pentru Alexia exista speranta, speranta care… depinde de o suma de bani. Tratamentul este costisitor si de durata, dar, cu un mic efort, se poate aduna suma necesara pentru a-i reda zambetul acestui copil.

Cine vrea s-o ajute, o poate face donand aici:

RON RO88BRDE445SV63205534450
EUR RO84BRDE445SV63205614450
USD RO31BRDE445SV63205704450

Cod SWIFT BRDEROBU

BRD Groupe Societe Generale Sucursala Victoria, Calea Victoriei nr 224, Bl D5, sector 1, Bucuresti, Romania, pentru Toma Alexandra, titular Toma Andreea Ioana, imputernicit ZBIRCEA JAN CRISTIAN.

sau aici:

RON RO14INGB0000999901546063                                

EUR RO57INGB0000999901546065

Cod SWIFT INGBROBU

ING Bank N.V. Amsterdam, sucursala Bucuresti, pentru  Toma Alexia, titular Toma Andreea Ioana.

Povestea ei, cu amanunte, o puteti gasi la Dragos.

Cred ca se poate renunta la un cico la o terasa de fitze pentru a ajuta un copil! Si… Doamne ajuta! 

iulie 19, 2009

Asa nu!

Am spus ca daca urasc ceva la un om si ma streseaza foarte tare, lucrul ala este sa nu se tina de cuvant?! Ei bine, o mai spun o data, si de cate ori va fi nevoie! Am si eu un fix: frate, cand spui ca faci un lucru, fa-l indiferente de, mort, copt, tine-te de ce ai zis, indiferent daca pe parcurs iti mai convine sau nu! Astfel dovedesti ca esti un om serios si pe care se poate baza cineva la o adica!

Dar, cum mi se zice mie de mor de drag… „tu crezi ca toata lumea-i fraiera ca tine?!” … se pare ca unii n-au niciun stres sa minta si sa isi vada in continuare de treaba, nepasandu-le de consecinte. (mama ma-sii de treaba!)

In aceste minunate zile am avut nevoie de un parchetar. Un prieten mi-a recomandat un nene, nene care dupa ce a venit si a vazut cam ce are de facut, a evaluat si zona si a cerut un pret cam piperat. S-a negociat si am ajuns la o intelegere. A doua zi, surpriza, n-a venit el, a venit un alt nene, din echipa lui. Ok, hai, lucreaza impreuna, deci trebuie sa aiba acelasi stil si sa-si faca treaba la fel. Asa ca vineri a raschetat parchetul si ieri l-a lacuit. Din putinele mele cunostinte intr-ale bricolajului si renovarilor, parchetul se lacuieste de mai multe ori. Boooon. Nenea a dat de doua ori cu lac. A spus ca mai trebuie dat o data, si ca se intoarce pe seara (ieri) sau dimineata (azi) sa dea ultima mana. Ieri la pranz dupa ce a terminat i-am dat banii, ramanand sa sune sa zica exact daca vine seara sau dimineata.

A venit seara? Nu! A venit de dimineata? Nu! A sunat? Nu! Si ma apuc sa-l sun… abonatul nu poate fi contactat… super! Sun la seful lui, primul nene, cel care a cerut pretul, ii spun care-i faza. A scaldat-o si a intors-o ca la Ploiesti. Nea caisa parchetarul plecase la tara, desi aseara m-a asigurat ca vine sa dea ultima mana de lac. A urmat un mic scandal, niste tipete, niste draci varsati si niste cuvinte frumoase… Pana mea, putea sa sune, „fa, proasto, nu mai vin, vezi-ti de treaba ta!”… Iiiiiiiiiiiiiiiihhhhhhhhhhh, ce ma oftic, daca nu-i dadeam banii, de dimineata era la usa la prima ora! Asta e, paguba mea, o sa vad eu, va fi dat si al treilea rand de lac…

Deci, nenea parchetaru’, sa mai ai clienti cand te-oi chema eu, sa ti se intample si tie cum mi-ai facut tu mie si s-o crezi tu ca te va mai recomanda cineva! A, am uitat… si sa-ti moara la intrare! (ca e un exemplu pt campania veninoasa)

iulie 16, 2009

Vis

Te-am visat azi-noapte… pictandu-ne iubirea in culori!

…Te jucai pe luciul apei amestecand culorile si creand o cascada de sentimente, ma rascoleai si-mi faceai inima sa bata intr-un ritm nou, traiam emotii despre care nu stiam ca exista… atunci cand imi pictai ce simti. Eram noi doi, nimic altceva, vedeam chipurile noastre cum exprimau fara cuvinte toata iubirea ce ne-o purtam… Dupa cateva clipe imaginea devenea neclara, culorile se separau, se strangeau in bule colorate pe luciul apei… Si tu iar le spargeai si amestecai culorile pictand o noua stare, mai frumoasa si mai intensa decat cea de dinainte! …Si parca imaginile prindeau viata, chipurile noastre pictate isi zambeau. Ne vedeam ca-ntr-o oglinda, doi indragostiti, absorbiti unul de celalalt, savurandu-si dragostea…

…Si-a batut vantul si-a tulburat apa, iar fetele zambitoare s-au schimonosit. Tu de data asta n-ai mai lasat culorile sa se stranga, mi-ai redesenat zambetul pe chip si m-ai sarutat pe frunte, spunandu-mi ca totul va fi bine. Amandoi am zambit si ne-am imbratisat…

Si… m-am trezit! Zambind… pentru ca stiu ca tu, undeva acolo, existi!