Deja e o regula, seara ploua, ziua e cald si innabusitor… asa cum ploaia de vara e trecatoare, asa se schimba si ideile mele, la fel de repede ma supar si-mi trece, la fel de repede zambesc sau dau replica taios, la fel de repede indragesc oamenii sau nu. Dar ploaia tot nu reusesc sa-mi placa, nu reusesc s-o savurez asa cum o fac altii. Sau poate pana acum n-am stiut eu sa descopar farmecul ei, sa alerg desculta prin ploaie, sa ma ude pana la piele si eu, in loc sa-mi clantane dintii de frig, sa zambesc! 🙂 Prefer sa privesc perdeaua de apa cum atinge pamantul… sa fie cald si bine si eu sa fiu la adapost, in mana cu o cana de ciocolata calda, cuprinsa de o imbratisare protectoare, intr-un pat comod in fata unei ferestre mari larg deschise! Asa mi-ar placea sa ascult cantul ploii…

Dar cum visarea nu se pupa cu realitatea, se mai intampla varianta nu prea fericita de a ma prinde ploaia. Nu ma topeste, nici nu cresc, dar asa nu-mi place sa mi se ude parul de la ploaie…! Totusi am avut noroc, in seara in care m-am dus s-o vad pe buburuza Luizei se oprise ploaia cu 20 de minute inainte de a ajunge eu, iar aseara a inceput ploaia dupa ce am ajuns la ceainarie la intalnirea cu fetele.

Dupa ce mi-am manifestat sustinerea fata de campania Oameni darnici punand banner-ul pe blog, a urmat pasul doi: strangerea de lucrusoare si intalnirea cu LiaLia, initiatoarea campaniei. Asa ca, aseara la orele 7 trecute fix, eram la Serendipity, o ceainarie pe care am gasit-o nici greu, nici usor… si m-am vazut cu Jane, Marmotica si bineinteles Lia. A fost o seara foarte draguta, in care am schimbat ceva impresii, cam putine ce-i drept, a trecut timpul in zbor, as mai fi stat… asa se intampla cand te simti bine. Au acolo o turta dulce senzationala, plus niste cerculete de susan yummy, de care am mai mancat in strainezia pe la inceputul anului, plus ca atmosfera e frumoasa, au ceaiuri felurite, balansoar afara pe terasa, masute joase unde stai pe perne, rafturi cu carti de unde te poti servi sa citesti… foarte frumos.

Si din discutii, am aflat ca sunt citita incognito de ceva persoane… multumesc frumos si ma bucur daca aberatiile mele sunt interesante! 😀 Pe langa asta, ma bucur tare ca persoana care a citit la mine, a intrat pe banner si astfel a dat de LiaLia si s-au si intalnit si a pus umarul la campania asta (ma simt utila). Am auzit niste povesti de mi-au facut pielea de gaina, mi-au sporit entuziasmul de a ajuta si m-au facut inca o data sa fiu recunoscatoare ca sunt sanatoasa si ii am pe cei dragi aproape.

Lia, asta a fost doar o prima intalnire si un prim mic ajutor, am mai vorbit cu prieteni si mai adun, te poti baza pe mine si Bubu (masinutza) si pt logistica! Mi-a facut placere sa te cunosc si pe tine si pe Jane, clar mai trebuie sa ne vedem! Sper doar sa mai ai loc de depozitare, ca sigur se vor aduna de toate! 🙂

Le-am lasat pe Marmotica si pe Jane acasa si, acompaniata de ploaie, mi-am continuat drumul spre casa. N-am simit ploaia prea tare, am vorbit mai tot drumul la telefon cu oameni dragi, care ma bucur ca au incredere sa-mi spuna anumite lucruri si pt care conteaza parerea mea (va stiti voi care sunteti, ma bucur ca faceti parte din viata mea!). Deci da, aseara am mai cunoscut doi oameni frumosi si speciali, se pare ca sunt norocoasa! 🙂

Si, tot asa alergandu-mi idei prin cap, in urma discutiilor si a zilei de ieri, ma gandesc asa: ca ma afecteaza cam mult problemele altora (dar avand in vedere ce si cum, e normal, dar trebuie sa ma detasez); trebuie sa incep schimbarile si trebuie sa ma agit pt ca peste o luna sa fiu mandra; as face un cont (flickr, picasaweb…) unde as pune pozele facute cu ce a vazut ochiul meu, sunt prea frumoase pt a nu fi impartasite; capitolul „suflet anesteziat” e aproape inchis.

O piesa potrivita cu starea asta si cu vremea de afara. Enjoy!