Partea I

Partea a IIa

Partea aIIIa

Numai ca aproape intotdeauna aparentele inseala. Se vorbea foarte serios de viitor, se faceau planuri, erau discutii, ce ar trebui sa fie, cum ar trebui etc. Si, din discutiile astea si din timpul petrecut impreuna, plus atmosfera din familie si semnalele deloc imbucuratoare primite din partea alor lui, barbatelul nostru si-a dat seama ca nici ea nu era femeia vietii lui. El avea nevoie de o femeie de casa, care sa stie cum sa aiba grija de barbatul ei si sa stie sa-l faca fericit, sa-l puna-n valoare si sa-l multumeasca mereu, sa-l astepte mereu acasa, exact asa acum vazuse el in propria familie. Vroia o femeie ca mama lui. Numai ca ea nu era asa, deci nu era ceea ce avea el nevoie!

Dar trebuia sa fie destept, smecher, sa intuiasca ce va urma, pentru a-si putea calcula miscarile. Maestru al subtilitatilor, si-a exprimat dorinta ca ea sa fie conform standardelor. S-a lovit de ceva reticenta, ceea ce pentru el a fost o surpriza, dar totodata a vazut si o sansa in reactia ei. Si a pus presiune… i-a spus ca ea e cea mai norocoasa sa-l aiba si ca toate prietenele ei o invidiaza, ca se afla intr-un adevarat paradis, ca el vede familia ca pe ceva sfant, ca el e pregatit sa conduca o familie si ca isi dorea ca ea sa se lase condusa si indrumata de el pentru a-si cladi impreuna un viitor frumos, ca isi doreste sa fie alintat si adorat, cerea dovezi de iubire, se impunea in diverse situatii. Peste cateva zile, cu mare scandal, renunta la cea careia ii spunea cu cateva clipe inainte ca vrea sa-si petreaca restul vietii. Si nu renunta oricum, ci umilind-o, acuzand-o ca s-a culcat cu cel mai bun prieten al lui, spunandu-i ca fara el ea nu reprezinta nimic, ca nu e gospodina si nu face nimic si ca va imbatrani singura regretandu-l.

Si viata a continuat. Barbatelul nostru isi vedea de zilele lui fericite, in tara insorita si plina de oportunitati, unde viata era frumoasa si linistita. Din cand in cand, le mai trimitea vesti prietenilor lui. Astfel, a inceput sa corespondeze cu mai multe prietene de pe retelele de socializare. Si cu cateva a ajuns si la confidente. Le spunea despre el si despre paradoxul lui: are tot ce-si doreste, mai putin pe cineva care sa-l iubeasca. Bineinteles, asta se datora nenorocului lui in dragoste, pentru ca a dat numai peste femei de proasta calitate, care i-au frant inima. Si usor, usor, tot corespondand, ajungea cu cateva sa se vada si fata-n fata.

Si si-a mai gasit femeia vietii lui de cateva ori. Femeia care il adora ca pe un zeu, care-l punea mai presus de orice, care-i era loiala neconditionat si care se simtea speciala pentru ca se afla alaturi de el… Pana intr-un punct cand familia ii deschidea ochii si-l facea sa vada obiectiv, el avea o revelatie si isi dadea seama ca nu e ceea ce-i trebuie. Si ce faci cu ce nu-ti mai trebuie? Arunci, normal! Numai ca trebuia s-o faca cu tactica, diplomatie si stil. Astfel ca, intorcand mereu situatia in favoarea lui, doar de-aia studiase atat psihologie si era deosebit, stia cand sa fie vulpe si cand sa fie leu, el era un invingator, scapa de problema: una s-a dovedit a fi materislista, alta s-a dovedit a fi dintr-o familie de proasta calitate, una nu vroia sa faca sex atat de des pe cat si-ar fi dorit el, alta i-a furat din casa, alta s-a dovedit a fi de moravuri usoare, alta nu-l iubea suficient… innaceptabil asa ceva pentru el!

Dar nu s-a dat batut, internetul avea oferta bogata si, oricum, el nu ducea lipsa de conversatie. Doar intuia tot, fusese pregatit pentru viata, trebuia sa fie cu un pas inaintea tuturor, pregatit pentru orice. Si chiar era, avea solutii de rezerva, pentru ca poate cea cu care se vedea nu era femeia vietii lui si, pentru a castiga timp (care oricum era de partea lui), pregatea terenul unei potentiale urmatoare: povestea vietii lui, sfaturile si invataturile din propria experienta vasta, calitatile pe care le pretuia la oameni – sinceritatea, loialitatea si, mai ales, fara jocuri psihologice, exprimarea convingerii ca discuta cu o persoana deosebita, dorinta de a o cunoaste, invitatia la Paris, planuri marete de viitor etc.

Si anii au trecut, se apropia de 40 de ani, parintii s-au dus unul dupa altul… El n-a renuntat la visul lui, femeia aceea exista, simtea el asta, si trebuia s-o gaseasca! Si cand o va gasi, va fi cea mai fericita sa aiba langa ea un barbat adevarat, chipes, gentleman, familist wannabe, situatie materiala excelenta, ce si-ar fi putut dori mai mult?! Numai ca femeia aceea speciala intarzia sa apara, probabil era pierduta prin multitudinea de femei care s-au perindat prin viata lui si i-au perturbat linistea…

Demult nu mai gasea ceva satisfacator, se gandea sa-si dezactiveze toate conturile de socializare, deja a va o varsta onorabila si vazuse tot, incercase tot, se gandea ca poate femeia ideala pentru el nu se nascuse inca. A mai facut o ultima incercare cu o femeie care-i atrasese atentia si vroia s-o testeze. S-a dovedit a fi un loz norocos, deoarece indeplinea toate standardele lui. Cu toate sperantele in suflet, dorindu-si o familie si mostenitori si, nemaivrand sa piarda timpul, o ceru in casatorie. Ea accepta si au inceput pregatirile pentru fericitul eveniment.

Totul era pregatit si gata cu o saptamana inainte, toate detaliile puse la punct. Barbatelul nostru se duse la birou sa-si lase lucrurile si afacerile in ordine. Se aseza la birou sa-si verifice mailul. Deodata, ochii i se bulbucara, respiratia se accelera, simtea ca se sufoca si o durere imensa ii cuprinse pieptul. Cateva ore mai tarziu, un grup de angajati, ingrijorati ca seful nu raspundea la telefon, au intrat la el in birou. Ramasese cu o mana inclestata pe manerul scaunului, cu una pe mouse si cu ochii bulbucati. Verdictul: atac de cord. Pe ecranul monitorului se putea citi foarte clar:

„Ai cazut in propria capcana. Nu m-as marita cu tine nici daca ai fi ultimul om de pe pamant, desi judecand dupa caracter, esti! Eu sunt fiica uneia dintre femeile de care ti-ai batut joc! What goes around comes around! Adio”

– sfarsit –