Povestea povestilor – Egoistul

Partea I

Partea a IIa

Partea aIIIa

Numai ca aproape intotdeauna aparentele inseala. Se vorbea foarte serios de viitor, se faceau planuri, erau discutii, ce ar trebui sa fie, cum ar trebui etc. Si, din discutiile astea si din timpul petrecut impreuna, plus atmosfera din familie si semnalele deloc imbucuratoare primite din partea alor lui, barbatelul nostru si-a dat seama ca nici ea nu era femeia vietii lui. El avea nevoie de o femeie de casa, care sa stie cum sa aiba grija de barbatul ei si sa stie sa-l faca fericit, sa-l puna-n valoare si sa-l multumeasca mereu, sa-l astepte mereu acasa, exact asa acum vazuse el in propria familie. Vroia o femeie ca mama lui. Numai ca ea nu era asa, deci nu era ceea ce avea el nevoie!

Dar trebuia sa fie destept, smecher, sa intuiasca ce va urma, pentru a-si putea calcula miscarile. Maestru al subtilitatilor, si-a exprimat dorinta ca ea sa fie conform standardelor. S-a lovit de ceva reticenta, ceea ce pentru el a fost o surpriza, dar totodata a vazut si o sansa in reactia ei. Si a pus presiune… i-a spus ca ea e cea mai norocoasa sa-l aiba si ca toate prietenele ei o invidiaza, ca se afla intr-un adevarat paradis, ca el vede familia ca pe ceva sfant, ca el e pregatit sa conduca o familie si ca isi dorea ca ea sa se lase condusa si indrumata de el pentru a-si cladi impreuna un viitor frumos, ca isi doreste sa fie alintat si adorat, cerea dovezi de iubire, se impunea in diverse situatii. Peste cateva zile, cu mare scandal, renunta la cea careia ii spunea cu cateva clipe inainte ca vrea sa-si petreaca restul vietii. Si nu renunta oricum, ci umilind-o, acuzand-o ca s-a culcat cu cel mai bun prieten al lui, spunandu-i ca fara el ea nu reprezinta nimic, ca nu e gospodina si nu face nimic si ca va imbatrani singura regretandu-l.

Si viata a continuat. Barbatelul nostru isi vedea de zilele lui fericite, in tara insorita si plina de oportunitati, unde viata era frumoasa si linistita. Din cand in cand, le mai trimitea vesti prietenilor lui. Astfel, a inceput sa corespondeze cu mai multe prietene de pe retelele de socializare. Si cu cateva a ajuns si la confidente. Le spunea despre el si despre paradoxul lui: are tot ce-si doreste, mai putin pe cineva care sa-l iubeasca. Bineinteles, asta se datora nenorocului lui in dragoste, pentru ca a dat numai peste femei de proasta calitate, care i-au frant inima. Si usor, usor, tot corespondand, ajungea cu cateva sa se vada si fata-n fata.

Si si-a mai gasit femeia vietii lui de cateva ori. Femeia care il adora ca pe un zeu, care-l punea mai presus de orice, care-i era loiala neconditionat si care se simtea speciala pentru ca se afla alaturi de el… Pana intr-un punct cand familia ii deschidea ochii si-l facea sa vada obiectiv, el avea o revelatie si isi dadea seama ca nu e ceea ce-i trebuie. Si ce faci cu ce nu-ti mai trebuie? Arunci, normal! Numai ca trebuia s-o faca cu tactica, diplomatie si stil. Astfel ca, intorcand mereu situatia in favoarea lui, doar de-aia studiase atat psihologie si era deosebit, stia cand sa fie vulpe si cand sa fie leu, el era un invingator, scapa de problema: una s-a dovedit a fi materislista, alta s-a dovedit a fi dintr-o familie de proasta calitate, una nu vroia sa faca sex atat de des pe cat si-ar fi dorit el, alta i-a furat din casa, alta s-a dovedit a fi de moravuri usoare, alta nu-l iubea suficient… innaceptabil asa ceva pentru el!

Dar nu s-a dat batut, internetul avea oferta bogata si, oricum, el nu ducea lipsa de conversatie. Doar intuia tot, fusese pregatit pentru viata, trebuia sa fie cu un pas inaintea tuturor, pregatit pentru orice. Si chiar era, avea solutii de rezerva, pentru ca poate cea cu care se vedea nu era femeia vietii lui si, pentru a castiga timp (care oricum era de partea lui), pregatea terenul unei potentiale urmatoare: povestea vietii lui, sfaturile si invataturile din propria experienta vasta, calitatile pe care le pretuia la oameni – sinceritatea, loialitatea si, mai ales, fara jocuri psihologice, exprimarea convingerii ca discuta cu o persoana deosebita, dorinta de a o cunoaste, invitatia la Paris, planuri marete de viitor etc.

Si anii au trecut, se apropia de 40 de ani, parintii s-au dus unul dupa altul… El n-a renuntat la visul lui, femeia aceea exista, simtea el asta, si trebuia s-o gaseasca! Si cand o va gasi, va fi cea mai fericita sa aiba langa ea un barbat adevarat, chipes, gentleman, familist wannabe, situatie materiala excelenta, ce si-ar fi putut dori mai mult?! Numai ca femeia aceea speciala intarzia sa apara, probabil era pierduta prin multitudinea de femei care s-au perindat prin viata lui si i-au perturbat linistea…

Demult nu mai gasea ceva satisfacator, se gandea sa-si dezactiveze toate conturile de socializare, deja a va o varsta onorabila si vazuse tot, incercase tot, se gandea ca poate femeia ideala pentru el nu se nascuse inca. A mai facut o ultima incercare cu o femeie care-i atrasese atentia si vroia s-o testeze. S-a dovedit a fi un loz norocos, deoarece indeplinea toate standardele lui. Cu toate sperantele in suflet, dorindu-si o familie si mostenitori si, nemaivrand sa piarda timpul, o ceru in casatorie. Ea accepta si au inceput pregatirile pentru fericitul eveniment.

Totul era pregatit si gata cu o saptamana inainte, toate detaliile puse la punct. Barbatelul nostru se duse la birou sa-si lase lucrurile si afacerile in ordine. Se aseza la birou sa-si verifice mailul. Deodata, ochii i se bulbucara, respiratia se accelera, simtea ca se sufoca si o durere imensa ii cuprinse pieptul. Cateva ore mai tarziu, un grup de angajati, ingrijorati ca seful nu raspundea la telefon, au intrat la el in birou. Ramasese cu o mana inclestata pe manerul scaunului, cu una pe mouse si cu ochii bulbucati. Verdictul: atac de cord. Pe ecranul monitorului se putea citi foarte clar:

„Ai cazut in propria capcana. Nu m-as marita cu tine nici daca ai fi ultimul om de pe pamant, desi judecand dupa caracter, esti! Eu sunt fiica uneia dintre femeile de care ti-ai batut joc! What goes around comes around! Adio”

– sfarsit –

Anunțuri

31 de gânduri despre &8222;Povestea povestilor – Egoistul&8221;

  1. primaaaaaaaaaaaaaa 🙂

  2. oaaaaaaaaaaai…. nu ma asteptam!

  3. Muhahahahahaaaaa 😈

  4. sunt dezamagita…. o moarte atat de placuta pentru un monstru atat de dizgratios. dar poate e mai bine asa. oricum asemnarea cu barbatii de doi lei ai zilelor noastre care nu-si pot intemeia o familie din diverse motive il arunca intr-o categorie din care sigur nu-si doreste sa faca parte….dar este un exemplar de seama al lor.

    PS: puteai sa-l torturezi putin….MAI MUUUUULT

  5. ana, hai ca deja esti sadica 🙂

    oricum si-a luat tzeapa vietii lui, urmata de tzeapa de la inima…. e suficient

  6. pfuoaiii…..
    da , tare….neasteptat 😉

  7. nu sunt sadica…..e tot din vina astrelor. cred ca sunt pozitionate foarte prost astazi.

  8. Ana are dreptate. Putea sa-l mai tortureze avand in vedere ca era o razbunare personala.

    O alta variana: putea sa se marite cu el, iar din prima zi de casnicie sa-i faca viata un calvar. Vrea barbatelul nostru asteptata acasa cu masa pusa, il asteapta fata cu capsa pusa, vrea omul sex, ii da fata cu flit, samd.
    Iar ca razbunarea sa fie completa, sa-i umble si nitel prin conturi si cand asta da semne ca nu mai poate si baga divort sa se trezeasca ca e si falit. Asta cred ca ar fi fost cel mai rau lucru care i se putea intampla.

    Sun rea stiu… 😉

  9. ok….sunt eu si mai rea: putea sa aiba un accident in urma caruia sa fie desfigurat pe viata….si din mutrita lui frumoasa sa nu mai ramana nimic. sa nu mai atraga pe nimeni in afara de o asistenta care sa-l duca la ruina….nu cred ca vreau sa ajunga boschetar, poate sa moara inainte de a ajunge pe strazi.

  10. fetelor, fetelor..intamplarea face ca personajul central sa fie purtator de cojones..dar…sunt curios ce ati mai fi spus daca era vorba de o „ea”.. :emoticon care se scarpina in barba:

  11. eeee….a scapat mult prea ieftin.N-a cunoscut suferinta,umilirea si tot ce mai merita…

  12. @ horea: e valabil si vice-versa. nu sunt de parere ca barbatii sunt nenorociti iar femeile niste ingerasi. pot fi si ele la fel de nenororcite, doar ca fiecare caz tb tratat separat.

  13. asa ana7298….ca era cat pe ce sa te acuz de sexism… da m-am linistit 😉

  14. Pfuai, ce scenarii! 😆

  15. Bravo, Ada! Bine scrisa povestea ta:)

  16. si dreptate se facu….

  17. @Mihaela: Merci frumos!

    @Ocserver: Mare adevar graisi.

  18. sorry ca ma bag,dar cred ,dupa parerea mea ca toti au o vina…de ce…ptr ca toti au acceptat sa-l venereze,toti au fost pupincuristi,toti au fost nesinceri cu el…eu cred ca daca i se spunea adevarul in fata,altfel gandea…in plus familia a stricat f mult,iar el s-a impaunat cu succese de 2 lei.aici cred ca anturajul l-a stricat f mult mai ales ca a fost inconjurat de profitori,nu de prieteni sinceri…ma rog eu am alta conceptie despre prieteni…sa spui adevarul in fata chiar daca doare sau nu…iar el a fost o victima a propiei vanitati…imi pare rau daca deranjez cu opinia mea,dar prietenia adevarat a trebuie privita cu multa realism si cu opinii personale…de exemplu eu i-asi fi spus in fata ce greseste chiar daca se supara sau nu…ok fiecare cu parerea lui….

  19. Am aterizat si eu pe aci… asa ca musca. Am citit si mi-a placut. Sper sa reusesc sa-mi fac timp sa revin. 🙂

    Numai bine!

    P.S. He he! Avea dreptate cineva care scria ceva mai sus ca ai fost cam blanda cu „mister”. 😀

  20. Ada, cateva mici observatzii 🙂
    1. Baietzelu care devine barbatzel etc nu are nici nume, daca nu ma insel, si tu-l condamni la moarte…
    2. Si-a meritat atacul de cord? dupa ce cod moral il judecam? Adica dupa cele scrise de tine in nuvela, nu stiu in ce masura merita sa fie pedepsit „de viatza”. El doar si-a trait-o cum a stiut el mai bine, urmand standardele lui personale, ca fiecare om in parte dealtfel. Deci de ce anume e vinovat?
    3. Daca e sa continuam intr-o maniera subiectiva, cine este de fapt adevaratul monstru? Din moment ce nu este precizat in scris, cititorul poate trage concluzia ca mama acelei fete a impins-o pe aceasta impotriva vointei ei, sa-l seduca pe respectivul, doar ca sa se razbune pe „nemernic”.
    4. Mi-e foarte greu sa inghit ca un om educat atat de bine si cu un auto-control atat de bun, sa faca atac de cord doar in urma unui mail… doar daca avea probleme grave cu inima, ceea ce ar insemna ca sfarsitul reprezinta o crima cu premeditare pana la urma, pentru care se poate lua inchisoare pe viata :D.
    5. Tot acest complot de final este putin cam irealist; intr-adevar nu imposibil, dar ilegal in multe aspecte cum ar fi fals si uz de fals :D, si situatia devine iar total discutabila…

    Mi-a placut totul pana la final, unde consider ca e totul mult prea fortat. Ca sa-l omori iti trebuie justificare puternica, si trebuie sa ma faci sa-l urasc. Personal ajunsesem chiar sa-mi placa de el 🙂

  21. am uitat sa precizez:
    Punct subiectiv din partea scriitoarei; inainte de a-l omori, nu merita si el o sansa de a se schimba / oportunitate de a realiza si corecta proprile greseli / drept la replica?

  22. 😆 😆 😆
    Astept deconstiparea de care vorbeam!

  23. Hahahahahaha, mey, tu până la un punct vorbeşti de Răposatul meu? :)))) Nu intru acum în detalii, dar intuieşti tu ce şi cum 😀 Oricum, mi-a plăcut happy-end-ul :)))

  24. Neata!

    @Clara: Mandra fata, nu-ti doresc vreodata sa intalnesti genul descris aici. Prietenii care-i spun adevarul sunt niste invidiosi si niste ratati, el e un geniu in viata za best of za best… N-ai cu cine!

    @Oanaboncu: Bine-ai venit@ Te mai astept pe aici. Stiu, trebuia sa fiu mai rea, problema e ca nu pot, nu vezi ce mare scrie aici la mine „toanta” ?! 😛

    @Soundmans: Mihneaaaaaaaaaaaaaa! (plus privirea aia de „e de rau”)
    1. Are nume, nu l-am dat eu.
    2. Am fost chiar blanda doar cu un atac de cord, l-am mai lasat sa traiasca si vreo 50 de ani.
    3. El e monstrul.
    4. Bine, ma duc sa ma predau!
    5. Esti prea carcotas!

    Si da, am fost subiectiva si nu, nu merita sanse!!!

    @Metalshrine: Nu pot sa deconstip 😛 , se leaga de un post vechi, atat pot spune.

    @LiaLia: Aoleu, mai exista de-astia? Si eu care credeam ca numai subsemnata are onoarea sa cunoasca asa ceva. Da, chiar ca happy-end! 😆

  25. :)) ada, nu esti singura toanta… :)) ete, vulpea ti-e alaturi.. 🙂

  26. mai da’ ce de dezbateri a ridicat povestea…parca suntem la cenaclul flacara

  27. Ada nu mi-ai dat nici o justificare sau raspuns satisfacator pentru dilemele mele, asa ca nu pot decat sa trag concluzia ca esti prea subiectiva, iar nuvela este scrisa intr-o nota radical sexista. Nu stiu carui baiat i-ar placea sa citeasca asa ceva…

  28. @Ocserver: Da, ma simt mai bine acum 😆

    @Quintenn: Polemici…

    @Soundmans: Daca vreun barbat se simte ofensat, f bine! 😈 si sa nu citeasca! Da, sunt subiectiva, si rea si scorpie! Dar tu tot o sa vb cu mine si tot o sa-mi fii prieten 😛

  29. Ada io n-am judecat si condamnat pe nimeni.. Si in nici un caz nu te-as face rea si scorpie… doar subiectiva. Te cunosc si stiu ca nu ai fi capabila de asa ceva nici daca ai vrea 🙂

  30. Mie mi-a placut finalul.
    Ca puteamisa il omori in nspe mii de feluri,care mai de care mai sadice,asta e partea a doua.In final a murit cum merita:singur(inclusiv fara mamica si taticu’ din dotare)!!!

  31. Anachen, asta si era ideea! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s