Zuza bezmetica

Daca recunosc fara nicio problema si ma autointitulez zuza nebuna in numeroase ocazii, cred ca ma pot numi si zuza bezmetica lejer!

De cate ori nu mi s-a intamplat sa pun un lucru intr-un loc, si sa-l pun atat de bine, incat sa uit de el, apoi dupa un timp sa am nevoie de acel ceva si ia-l de unde nu-i… mor de dragul situatiei asteia… mi se intampla frecvent! Bineinteles, cand nu mai am nevoie, cautand cu totul altceva, dau peste lucrul vital atunci demult! Mda, merci, I don’t need you anymore!

De cele mai multe ori sunt foarte organizata si nu pierd nimic, n-am patit niciodata chestii naspa, poate am mai pierdut bani, sume mici, dar in rest, nu mi-am pierdut telefon, chei, portofel sau, Doamne fereste, sa-mi fie furate. Sper asa sa fie si de acum inainte. In schimb, am eu talentul nativ de a le rataci, le pun atat de bine, incat le caut de ma apuca toti dracaneii (si fereasca sfantul sa fii pe acolo sa faci vreo remarca deplasata!). Uneori, ma consolez cu gandul ca un obiect este si va ramane pierdut, n-a fost sa fie al meu si gata.

Cel mai frecvent imi ratacesc cheile de la casa. Si le caut, si ma crizez si intreb care cum a umblat pe unde imi amintesc eu sa le fi lasat, incerc sa refac trasee, am intrat in casa, eram imbracata cu…, aveam geanta aia…, parca… si tot asa. Intr-un final le gasesc! Mai nasol a fost cand mi-am ratacit vreo doua zile portofelul cu toate actele. A fost tragedie mare, am scotocit toata casa, deja ma gandeam cu groaza cat voi umbla sa refac actele alea. Si portofelul… era asa de frumos! 😦 L-am gasit, era in ochii mei, pe birou, numai ca aveam hartoage peste el si nu mi-a dat prin cap sa le dau la o parte.

Am cautat un maieu un an de zile. 1 an!!! De mai multe ori, cand imi aduceam aminte ca eu am un maieu negru si, mama lui, nu-l gasesc, eu pe ALA il vreau! Si asa ma apucau mai rau bazdacii cand o auzeam pe mama „sigur nu l-ai dat cuiva?” sau „cine stie pe unde ai fost si l-ai lasat pe acolo”. Grrrrrrrrrrrrr… „NU imprumut haine si nu, NU ma dezbrac aiurea la lume acasa sa-mi pierd hainele!” „Eh, lasa ca il gasesti cand n-o sa ai nevoie de el”… L-am cautat in toate dulapurile, in toate sertarele, la hainele de calcat, in masina de spalat, nicaieri!!! L-am gasit acum ceva timp, pe un umeras, sub niste camasi… 😀

Daaaaaaaaaaaaar azi, victorieeeeeeeee! Daca de la inceputul anului, contabilizand, credeam ca am reusit sa pierd doua gloss-uri, tadaaaaaaa, doar unul e pierdut! Celalalt a fost gasit, azi la birou, in timpul unei discutii cu contabilul, despre Michael Jackson, cand aiurea ma cotrobaiam prin buzunare si l-am gasit. 😆 Bucurie mare, chiar eram ofticata ca am reusit sa-l pierd dupa doar cateva saptamani de la achizitionare, imi si placea, il declarasem pierdut de cand am fost la mare. Si, cum mai pierdusem unul, eram bosumflata, asa ca, daca tot am trecut pe la vestitul Tomis Mall, am cumparat, nu unul, ci doua gloss-uri! Ajunsa acasa de la mare, constat disparitia glossului gasit azi… a fost cautat in baie, in tot ce inseamna cosmetice, in toate gentile. Ma impacasem cu ideea pierderii lui. Dar l-am gasit, deci nu-s chiar atat de tuta sa-mi pierd lucrurile, sunt doar bezmetica si le ratacesc (ce usurare)!

Deci, gloss-ul pierdut l-am recumparat, plus unul in plus, pe cel crezut pierdut l-am regasit.. acum am gloss-uri sa-mi pun si-n cap, vorba vara-mii. Si pot considera ca n-am pierdut nimic, nu?! 😉 Deci da, eu sunt zuza bezmetica… nice to meet you!