Zuza bezmetica

Daca recunosc fara nicio problema si ma autointitulez zuza nebuna in numeroase ocazii, cred ca ma pot numi si zuza bezmetica lejer!

De cate ori nu mi s-a intamplat sa pun un lucru intr-un loc, si sa-l pun atat de bine, incat sa uit de el, apoi dupa un timp sa am nevoie de acel ceva si ia-l de unde nu-i… mor de dragul situatiei asteia… mi se intampla frecvent! Bineinteles, cand nu mai am nevoie, cautand cu totul altceva, dau peste lucrul vital atunci demult! Mda, merci, I don’t need you anymore!

De cele mai multe ori sunt foarte organizata si nu pierd nimic, n-am patit niciodata chestii naspa, poate am mai pierdut bani, sume mici, dar in rest, nu mi-am pierdut telefon, chei, portofel sau, Doamne fereste, sa-mi fie furate. Sper asa sa fie si de acum inainte. In schimb, am eu talentul nativ de a le rataci, le pun atat de bine, incat le caut de ma apuca toti dracaneii (si fereasca sfantul sa fii pe acolo sa faci vreo remarca deplasata!). Uneori, ma consolez cu gandul ca un obiect este si va ramane pierdut, n-a fost sa fie al meu si gata.

Cel mai frecvent imi ratacesc cheile de la casa. Si le caut, si ma crizez si intreb care cum a umblat pe unde imi amintesc eu sa le fi lasat, incerc sa refac trasee, am intrat in casa, eram imbracata cu…, aveam geanta aia…, parca… si tot asa. Intr-un final le gasesc! Mai nasol a fost cand mi-am ratacit vreo doua zile portofelul cu toate actele. A fost tragedie mare, am scotocit toata casa, deja ma gandeam cu groaza cat voi umbla sa refac actele alea. Si portofelul… era asa de frumos! 😦 L-am gasit, era in ochii mei, pe birou, numai ca aveam hartoage peste el si nu mi-a dat prin cap sa le dau la o parte.

Am cautat un maieu un an de zile. 1 an!!! De mai multe ori, cand imi aduceam aminte ca eu am un maieu negru si, mama lui, nu-l gasesc, eu pe ALA il vreau! Si asa ma apucau mai rau bazdacii cand o auzeam pe mama „sigur nu l-ai dat cuiva?” sau „cine stie pe unde ai fost si l-ai lasat pe acolo”. Grrrrrrrrrrrrr… „NU imprumut haine si nu, NU ma dezbrac aiurea la lume acasa sa-mi pierd hainele!” „Eh, lasa ca il gasesti cand n-o sa ai nevoie de el”… L-am cautat in toate dulapurile, in toate sertarele, la hainele de calcat, in masina de spalat, nicaieri!!! L-am gasit acum ceva timp, pe un umeras, sub niste camasi… 😀

Daaaaaaaaaaaaar azi, victorieeeeeeeee! Daca de la inceputul anului, contabilizand, credeam ca am reusit sa pierd doua gloss-uri, tadaaaaaaa, doar unul e pierdut! Celalalt a fost gasit, azi la birou, in timpul unei discutii cu contabilul, despre Michael Jackson, cand aiurea ma cotrobaiam prin buzunare si l-am gasit. 😆 Bucurie mare, chiar eram ofticata ca am reusit sa-l pierd dupa doar cateva saptamani de la achizitionare, imi si placea, il declarasem pierdut de cand am fost la mare. Si, cum mai pierdusem unul, eram bosumflata, asa ca, daca tot am trecut pe la vestitul Tomis Mall, am cumparat, nu unul, ci doua gloss-uri! Ajunsa acasa de la mare, constat disparitia glossului gasit azi… a fost cautat in baie, in tot ce inseamna cosmetice, in toate gentile. Ma impacasem cu ideea pierderii lui. Dar l-am gasit, deci nu-s chiar atat de tuta sa-mi pierd lucrurile, sunt doar bezmetica si le ratacesc (ce usurare)!

Deci, gloss-ul pierdut l-am recumparat, plus unul in plus, pe cel crezut pierdut l-am regasit.. acum am gloss-uri sa-mi pun si-n cap, vorba vara-mii. Si pot considera ca n-am pierdut nimic, nu?! 😉 Deci da, eu sunt zuza bezmetica… nice to meet you!

Anunțuri

30 de gânduri despre &8222;Zuza bezmetica&8221;

  1. Si eu patesc la fel ca tine. Si daca telefonul il mai gasesc sunand de pe altul, cu celelalte lucruri e mai greu.
    Maica-mea rade de mine cand mai pierd cate ceva si-mi spune: Da-i beep! 😉

  2. Iar am uitat … 😉
    Primaaaaaaaaaa 😀

  3. 😆 Da, Jasmin esti prima, dar la mine nu e concurenta acerba ca la Dono, mai am pana la nivelul ala! totusi imi place joculetul asta, chiar daca, stii tu, ne-au facut unii idioti ca-l jucam.

    Da, telefonul il ratacesc rar, dar vorba ta, dau beep. Imi place faza asta cu da beep pt orice lucru ratacit. 😛

  4. Adevarat post, am ras pana am iesit din silenzio stampa =))
    Baaaaai, Start -> Search -> Find -> „Gloss” cum de nu te-ai gandit =))
    Stii ce e misto la noi? K niciodata nu depindem de un anumit lucru, orice poate fi inlocuit 😀 Asa k dupa ce am pierdut ceva si ne-am resemnat cu gandul e chiar jmekerie sa-l gasim la loc :X:X:X

  5. Mama mea zuza!
    Ziceai ca nu stiu cu cine seman de sunt asa uituca… ete ca iese adevarul la lumina 😛

  6. @Parmalat: Da, chiar am fost happy ca l-am regasit!

    @Croco: Shhhhhhhhhhhhhhh!

  7. al 7-lea 😀

  8. si apropo de uitat…trebuia sa plec de la mures la satu mare cu masina, si ghici ce am uitat?! cheile de la masina :emoticon d-ala handi: noroc ca nu am putut pleca fara ele…

  9. Am revenit de la minunata petrecere a lui fiu-miu…a implinit 10 ani.Eu am imbatrinit cu 10…nu mai conteaza,important e ca el si ceilalti copii s-au simtit bine 😀
    La faza cu uitatul, sunt de vise rele…uit orice,oriunde.Ultima oara mi-am pierdut unul dintre telefoane…l-am gasit dupa trei zile la mama in balcon,cautand cu totul altceva.Se jucase fiu-miu al mic cu el si il mai daduse si pe mucles…puteam sa imi dau beep pana ma lua cu lesin 🙂

  10. Hehehe am ras de numa cat am citit pentru ca ma regasesc in intamplarile astea. Am pierdut gloss-uri pe care le-am gasit apoi in o poseta cu care nu mai umblasem de mult, mi-am pierdut o pereche de pantaloni pe care ii purtasem o singura data si abia acum i-am gasit, dupa un an!:))) Si normal de fiecare data cand nu aveam cu ce sa ma imbrac ma gandeam la ei automat. Aceleasi intrebari ale mamei: nu i-ai imprumutat cuiva? nu i-ai uitat la cineva acasa? Si coincid si raspunsurile cu ale tale. Faza cu „pierdutul” cheii sau telefonului pe sub carti si hartoage nici nu vreau sa mi-o amintesc, ca mi rusine rau :”> Ma simt ca si in bancul ala in care tipa isi cauta ochelarii si ii erau pe cap:))

  11. Hm, Ada draga, eu un maiou negru pe care stiu ca-l am pe undeva nu-l gasesc de vreo doi ani :))) Cat despre chei, le uit frecvent in broasca sertarului de la birou. Evident, ajung in fata usii de la intrare, acasa, si imi amintesc 😦 Telefonul nu-l pierd, il folosesc mult la serviciu, e a doua piele 🙂 Si nu-mi pierd prietenii, e cool asta, nu?:)

  12. Yo stii ce nu gasesc? O masinutsa cu kre ma jucam cand aveam 3 ani :-s
    Mi- aduc aminte perfect, era bleu-marin, era de plastic si era facuta k o Dacia 1300 si scria pe ea Militia :X
    Am cautat-o de multe ori, in mai multe perioade din viatsa mea dar cred k s-a pierdut definitv 😀

  13. @Horea: esti mai rau decat mine!

    @Monique: La multi ani, Roro!!! Sa-i dai un pupic din partea mea! Tu cu ai tai… pfuai, ce aventuri! 😆

    @Andrathoughts: Yeeeeeeeee, nu sunt singura!

    @Mihaela: Da, pot sa pierd orice pe lumea asta, nu ma intereseaza, important e sa nu pierd persoanele care-mi sunt dragi! 😉

  14. Ada, o iau ca si pe un compliment 😉

  15. @Parmalat: cumpara alta… numai ca o sa scrie „politia” 😆

    @Horea: compliment si era! 😉

  16. Si mai uiti sa zici ca s-a dat pagina (azi am norocul asta pare-se sa astept sa mai scrie careva ceva si…) In fine.
    Voi, femeile, nu le aveti cu hartile dom’le. Da’ deloc! Daca ati sti sa umblati pe harti nu ati mai pierde nimic. In schimb aveti multe obiecte de pierdut.
    Oricum Murphy e de vina, se stie, nu?

  17. si mie mi se intampla exact aceleiasi lucruri, cu cheile si portofelul cel putin, si am gasit solutia: de fiecare data cand ajung acasa le pun intotdeauna in aceleasi locuri iar atunci cand am nevoie de ele ma indrept direct la tinta, problema insa ramane cu lucrurile cu care le folosesc mai rar si la care nu am gasit inca un sistem de localizare foarte eficient.

  18. Saru` mana de urare si de pupicei !

  19. @Ada: stii ce am vrut sa cumpar? O uniforma de militie de pe vremea lu Ceasca. Am fost la sediul M.I. si cand am intrebat a ramas doamna de la ghiseu cu gura cascata :))
    Mi-a zis sa fac o cerere, i-a dat numar de inregistrare si peste vreo 3 saptamani mi-a venit raspuns acasa k toate uniformele si efectele de dinainte de 89 au fost distruse conform legii :((
    Oricum urmaresc licitatiile de la Romtehnica si mi-am propus cam de multisor sa-mi achizitionez un tun demilitarizat sau un tractor de artilerie scos din uz asa pentru nebunia mea =P~
    Pentru cine nu stie, un tractor de artilerie arata asa:

    si se vinde cam la pret de fier vechi deci vreo 3000$ maxim sa fie unul :X:X

  20. mai…. eu zic ca e o lume plina de bezmetici,… ufff nu pot scrie macar un comment ca se plimba un gandac prin fata mea, bafta pe el ca a gasit usa deshisa pe terasa si a plecat, inclin sa cred ca astia se petrec in absenta mea…revenind la idee, cred ca arta de a pierde, respectiv a uita anumite lucruri e sport national, iar eu se pare ca am o pasiune nenorocita de a-mi pierde ochelarii de soare: 4 perechi din aprilie pana acum, adevaru’ ca pana apune soarele prin noiembrie mai am timp sa-mi imbunatatesc „recordul”…si da de chei ce sa mai zic, zilnic pierd minute in sir sa le caut, tot am tendinta de a le suna, macar de ar avea vre-un rezultat….oricum ca tot ne legam de bezmetici, imi aduc aminte de o faza in care o mamica isi uitase copilul in taxi….sper ca l-a recuperat in final……
    Nice post Ada….like it…sara buna

  21. pai daca tinem cont ca aproape toti avem momente de dezordine…ar insemna ca intr-adevar suntem o lume de bezmetici…Se intampla Ada, nu-i nimic rau in asta, suntem oameni, nu masini…

  22. @Metalshrine: Pai unde ti-e refreshu’? 😛
    Deci… daca mai zici ca femeile sunt tute si nu le au cu hartile si cu orientarea, ne paruim, sa stii! Nu ne mai baga, bre, pe toate in aceeasi oala.
    Cu hartile ma descurc mai bine decat crezi, am avut o profa de geogra brici si ii multumesc pt asta, plus ca daca merg intr-un loc, ma uit stanga dreapta si retin drumul, stiu scurtaturi si stradute, chiar si noaptea, deci ma descurc!!!

    @ascanioro: nu-mi iese de fecare data faza cu pusul cheilor si al telefonului in locuri prestabilite.

    @Monique: Era tarliu aseara, dar te sunam si ii tipam LMA in tel lu’ fii-tu! 😀 Lasa ca te sun azi!

    @Parmalat : omg, bre, tu-ti pierdusi majoritatea tiglelor de pe casa. Ce sa faci cu uniforma si tanc? Ti-e dor de vreo perioada???

    @Quintenn: Tu ca Jasmin, da-le beep! 😆 Gandacului da-i cu flit, saluta marea din partea mea si mamica aia nu prea era mamica (cum sa uiti copilu’ in taxi??? 😯 )

    @Lorena: Si ce ordine am in dezordinea mea! 😉

  23. @Ada nu cred ca vrei sa ne paruim. Ai fi in dezavantaj total 😛
    Chestia cu hartile o zic psihologii. Eu doar o constat din ce in ce mai mult 😆 Oricum nu am spus-o cu rautate!

  24. Daca m-ar „audia” pe mine un psiholog, ar cam trebui sa dea foc la cartile din care a invatat! 😛

  25. De ce, fata? Esti zuza? 😆

  26. Da, fata, cea mai zuza! 😉

  27. Buna ,

    Si eu ratcesc diverse lucruri, sau uit de ele, dar am sa dau acum 2 exemple pe care nu cred ca le voi uita vreodata:
    1. Inelul de logodna: iulie 2007 (anul in care am avut nunta), eram in concediu undeva intr-o statiune de munte in Ro. A venit acolo si un prieten bun, cel ce urma sa ne filmeze la nunta, si, pe lacul cu barci, ne-a filmat un intro…ceva…eu intr-o barca, el-sotul intr-o barca…ne intalnim, el vine in barca mea, imi da inelul (pe care oficial il aveam de un an si ceva), omul filmeaza…toate bune si frumoase.

    A doua zi, seara, la strand, dai balaceala, sarituri, fugareala prin bazine…mai tarziu, la terasa…ma uit la mana…inelul lipsa.
    Si incep cautarile…se mobilizeaza toata lumea, plus o mare parte din localnicii din statiune (suntem ca acasa acolo). Plans, suparari, scenarii…inelul ioc.
    Am zis asta e, asa a fost sa fie…multe luni dupa ma uitam la locul lipsa cu jale.

    Si…in iulie 2008, abia ce ne mutaseram in casa noua…vin ai mei in vizita la noi…stam la masa, stam la povesti…eu, in niste pantaloni scurti…bag mana in buzunar…simt ceva rotund…incep sa procesez „o fi verigheta…nu cred, ca e mai lata verigheta…o fi vreun inel de ala de chei…da ce sa caute aici?”. Scot mana din buzunar si….inelul de logodna. Am inceput sa tip, de s-au speriat toti din casa. Acum sta cuminte langa verigheta 🙂

    2. Mai 2008 – eram in febra cumpararii unui apartament. Banii ce-i primiseram cadou la nunta stateau cuminti intr-un plic ce era de-acu plin de calcule si calculele. Printre ei, si 200 de dolari.
    Gasim casa, facem credit, acte, bani in stanga si-n dreapta. Termina, rezolvam, ne mutam. Intr-o zi, vb cu sotul…’dar oare cei 200 de dolari…i-am mai schimbat, i-am cheltuit?’. El: ‘cred ca da…parca i-am dat la nu-stiu-ce’. Eu ‘da…cred ca ai dreptate’

    Mai 2009 – sotul se apuca de scos tot de prin debara…curatenie generala. Eu ma gandesc sa-mi caut o cutiuta cu ceva pandative si cercei din aur, ca imi trebuia mie fix atunci. Si ma gandesc sa iau toate gentile mele pe care nu prea le port, sa vad daca n-o fi pe acolo. Si…intr-una din ele, gasesc plicul cel acoperit de calcule…pun mana pe el…simt ca nu e gol…ma gandesc ‘or fi ceva chitante…cine stie ce-am mai pus pe aici’. Il deschid, si, gasesc in el cei 200 de dolari 🙂

    Astea au fost cazuri fericite, dar de neuitat 🙂
    (si cam lungi…dupa cum se pare … )

    Sper totusi sa nu gasesc ce pierd tot dupa un an…

    PS: Mai e o vorba…cand nu gasesti un lucru, pune pe podea o cana cu gura in jos, ca ai sanse sa-l gasesti mai repede 🙂

  28. Roxanne, foarte tari povestile! 🙂
    Dar eu ma crizam rau daca pierdeam inelul de logodna… (deocamdata n-am, nu-i mai bine ca n-am ce sa pierd?! 😛 ) … sunt convinsa ca fericirea a fost imensa regasindu-l.
    Mi se mai intampla sa gasesc si eu bani prin te miri ce buzunare, ma bucur, e de bine! 😉

  29. Ada, iti dai seama ca si eu m-am crizat. Si am fost atat de suparata, incat mama s-a gandit sa imi ia ea unul la fel cadou de ziua mea (apropos…tot scorpion 😛 )

    Nu a fost la fel, si oricum, i-am explicat mamei ca nu mai are aceeasi semnificatie nici daca imi lua EL altul. Deci, m-am dus si l-am schimbat pe cel primit, si a ramas ca un cadou de la mama.

    Bine ca acum e si originalul la locul lui pe deget.

  30. Totul e bine cand se termina cu bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s