Jocuri

De cand lumea si pamantul, se spune ca barbatul e vanatorul si femeia vanatul. Ca s-au tot schimbat rolurile asta e clar, dar principiul de baza a ramas. Femeia da de inteles ca e disponibila si barbatul face primul pas. Intr-adevar, manifestarile astea s-au tot cizelat, de la omul pesterii care-si taraste femeia de par, o culca pe o blana si vaneaza pentru ea;  la pergamentele pecetluite cu ceara duse destinatarului de catre sclavi ce le asigurau confidentialitatea cu pretul vietii; la mesajele din sticla aruncate pe mari; pana la invitatii la cofetarie, la o plimbare in parc, un telefon, o scrisoare, o floare, un sms, un mail, o floare virtuala etc. si uite asa ne gandim ca lucrurile s-au simplificat. Oare? Oare pe drum nu s-a pierdut un anume farmec? Oare femeile nu sunt prea disponibile? Si barbatii prea vanatori? Mai e placerea vanatorii aceeasi? Nu cred. Daca prada nu se lasa repede, vanatorul se orienteaza catre o alta „caprioara”.

Poate ca si jocul asta al vanatorii are regulile lui, poate regulile incalcate, duc la alt rezultat decat cel scontat. Ce intentii se ascund in spatele vanatorului? Ce gandeste vanatul? In goana asta, se cam uita de sentimente, de acel al sasesela simt care poate uneori zice „fugi” alteori „stai”, intentiile reale sunt poleite cu vorbe frumoase si cu talc, timpul se scurge altfel, mai incet…

Si atunci cand un vanator si un vanat se intalnesc, vanatul s-ar da prins si da asta de inteles, vanatorul ar acapara si el prada si face pasi inspre asta… de ce intervin jocurile? Da, jocurile psihologice, psihologia inversa… Atunci cand vanatorul crede ca prada e in mainile lui, brusc, nu-i asa!… Atunci cand vanatul se da batut si e gata sa cada in ghearele vanatorului, deodata nu mai e interesant… Da, sunt interesante jocurile, vorbele cu subinteles, discutiile interminabile despre cate-n luna si-n stele, aluziile sexuale, glumele, replicile spirituale, totul in stilul „lasa-ma imi place”, dar pana la un punct. Toate astea sunt facute pentru a tatona terenul, pentru ca prada si vanatorul sa se cunoasca reciproc, pentru a vedea daca se pot tolera reciproc (desi asta ar trebui sa se simta din prima, la primele vorbe schimbate).

Si totul pare bine, si frumos, numai ca iar incep jocurile. De ce? De ce dupa ce trece perioada de tatonare se revine la jocuri? De ce trebuie sa ne comportam ca soarecele cu pisica? De ce dupa ce oarecum „oficial” s-a creat ceva, se continua cu psihologia inversa? De ce se lasa unii pe altii sa fiarba la foc mic in suc propriu? E oare mai interesant asa? Asa s-o pastra focul pasiunii? Trebuie sa existe mereu provocari, mereu noi culmi de atins, mereu altceva, mereu schimbari, mereu sa existe noutate? Nu se pot pune cartile (de joc) pe fata si sa se discute clar ce-si doresc unul de la celalalt? Daca e sex, atunci sex sa fie! Daca e iubire, cu atat mai bine! Si daca unul vrea ceva si celalalt altceva, ok, bun, se va gasi alt tandem vanator-vanat.

E oare mai interesanata vanatoarea in sine decat prinderea prazii? Jocurile dau mai mult farmec a ceea ce va urma? E bine sa spui lucrurilor pe nume din prima si sa fie lucrurile clare? E oare mai bine sa stim in sinea noastra ceva e putred si sa invaluim totul intr-o lumina frumoasa? E mai provocator sa fii defensiv desi te topesti de dragul persoanei cu care te „razboiesti”? Probabil fiecare are abordarea lui… si cheia e ca abordarea asta sa se muleze si pe celalalt…

Tu cum preferi? Sa te joci, sa pui pe jar, sa lasi niste zile sa treaca pana sa dai un semn… toate astea ca o strategie de cuceri? Sau spui lucrurilor pe nume?

PS: La multi ani DONO, Carol si Vali! 🙂

Anunțuri

18 gânduri despre &8222;Jocuri&8221;

  1. imi place sa ma joc si cred ca jocurile aduc mult farmec intr-o relatie, dar in acelasi timp e foarte important sa spun si lucrurilor pe nume dupa ce a trecut faza jocului, pentru a fi siguri ca fiecare a inteles ce trebuie!
    o zi frumoasa 🙂

  2. am avut onoarea sa fiu prima 😀 YAY 😀

  3. cred ca e iubeste sau joaca-te, stii si tu cat de definitiva e dragostea…. grav si trist devine cand un jucator intalneste dragostea….

  4. e frumos sa te joci, e incitant… dar pana la un punct 🙂

  5. Lasa-ma dar nu-mi da pace, du-te-n-colo…vino’ncoace!
    Cred ca jocurile au un farmec aparte, daca au o limita. Ceea ce trece de limita denota lipsa unui interes intr-o relatie mai serioasa. E doar o scapare de moment dintr-o alta insingurare…

  6. Yo o sa ma abtin de la comentarii ;))

  7. Wicked games…era o melodie care-mi placea mult in tineretile mele.Cam asa as defini si jocurile dragostei atunci cand pierzi masura si totul se rezuma la cine pierde si cine castiga.
    Nu-mi mai plac jocurile…am jucat si am pierdut cand ma asteptam mai putin.O seara minunata !

  8. Ciudat, dar eu vad problema pusa pe dos. O fi de la monitor?…

  9. @Buratina: De acord!

    @Ocserver: Stiam eu o vorba… don’t play aplayer cause you might get played

    @Calau: Welcome! Au farmec, nu zic nu.

  10. Neata. 🙂

    jocurile de inceput sunt faine. cele de dupa perioada de tatonare intervin ca urmare a fricii, zic io,: pt ca fiecare vrea ca celalalt sa ii simta mai mult lipsa, sa il/o doreasca mai mult, sa se implice mai mult. pt ca el/ea care inca se joaca, sa nu sufere in cazul unui final nefericit.

  11. jocurile de inceput sunt tare simpatice (ma refer la ce ai spus tu mai sus – aluzii, etc) – te ajuta sa il cunosti, sa vezi cum reactioneaza la anumite chestii, daca pricepe o gluma, s.a.
    dupa ce e „oficial”… (depinde ce intelegi prin acele jocuri.) parerea mea e ca nu strica sa fie pastrate. asta nu inseamna minciuni si nesinguranta.
    insa dupa ce se leaga relatia este extraordinar faptul ca iti permiti sa spui cu mai mare usurinta exact ce vrei. poti „juca” alte jocuri, mult mai interesante.
    daca perechea e reusita, fiecare pas al relatiei are farmecul ei.

  12. Si totusi…

    Daca prada nu se lasa repede, vanatorul se orienteaza catre o alta “caprioara”.

    Un mare adevar!

  13. @Parmalat: Nu stii ca eu zic numai adevaruri?! 😛 😉

  14. P unde umbli nu te-am vazut deloc azi am crezut k esti plecata prin vreo calatorie de weekend 😛

  15. no way ….nu`i de cand lumea si pamantul asa ! sa nu uitam ca acuma suntem in patriarhat dar odata ….demult a fost si matriarhat

  16. […] suntem amrionete pentru persoane care nu dau pe noi nicio ceapa degerata? De ce unora le place sa se joace, uneori pana la limite greu suportabile sau de inteles? De ce lucrurile nu sunt simple? De ce, pe […]

  17. Bai, adevarat spus. Se poate in ambele feluri. Daca vrei de-astea obiective, no problem, ca la olandezi (unde traiesc de 14 ani): salut, uite dealu’, vrei sau nu vrei, fii atent ca am deadline in 20 minute si dimineata am program sa ma spal, alerg, si citesc mailu de la sefu. Vrei subiectiv? Se poate si asa. Dar evident devine mai ambiguu. Ceea ce la globalizati nu le place pentru ca ei nu intelege. Dar choice-ul e al nostru macar. Cheers.

  18. Melkquelk, bine ai venit! Da se poate si cu jocuri si fara, ideea e sa fie ambii pe aceeasi lungime de unda, ca altfel iese cu dureri de cap, nopti nedormite, bocete si tragedii. 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s