august 31, 2009

Sfarsitul verii

Azi e ultima zi a verii, in mod oficial. Eu una sper sa mai fie ceva soare, sa ma mai pot bucura de razele lui, de o iesire in aer liber, de un gratar cu prietenii, de-o plaja pe la vreo piscina, de o atentie, o maslina, o scobitoare straina… in ciuda ploii de dimineata.

Stateam si ma gandeam mai devreme, ca acum fix 2 ani, plecam intr-una din vacantele preferate, la Barcelona. Cred ca mi se trage de la discutia de aseara din masina despre Barcelona si despre calatorii, despre bananaitul pe strazi cu harta-n mana si despre ideile venite din mai multe parti de a vizita Venetia pe timp de carnaval. Da, clar, voi face ceva in sensul asta!

Dar, ca sa inchei bine vara, plus luna august cea foarte agitata, am plecat la mare… unde am avut o vreme superba, o mare curata si calda, o plaja linistita si muzica de fundal pe sufletul meu. Am fost cu prieteni din facultate (Cip si Plutto), ne-am mai intalnit acolo cu alta gasca, plus cu vecinii mei. Vineri am ajuns seara si-am fost la terasa, am stat la suete, apoi ne-am cazat si ne-am facut comozi, ne-am facut mai frumosi decat eram deja si am fost la Office. Alta viata, nu mai era aglomeratia de data trecuta, era cald, dar n-am mai facut sauna aia de atunci, plus ca le-am gasit pe fete afara pe terasa si-am stat acolo. A iesit de pomina, vorba unui vecin, ne-am rupt dresul 😆 ! Ajungand in camera cand se lumina de ziua, bine-am facut ca am cerut sa fiu trezita, ca cine stie cat dormeam. Mahmureala a trecut dupa niste ore bune, intorcandu-ma de pe o parte pe alta pe plaja. L-am tot sunat pe colegu’ Razvan (ala cu moastele), trebuia sa vina si el, dar n-a mai venit, dar stiam ca era ziua lui, asa ca din LMA nu l-am scos, plus ii faceam in ciuda, doar, doar s-o hotari si vine. Asfintitul ne-a prins la Scoica inspre Navodari, un restaurant mare, cu o bucatarie mica, mi s-au lungit urechile de foame… si am cerut salata de fructe de mare (o fitoasa si eu… stiu!) si mi-au adus o mana de salata, cu niste scoici si 2-3 mini-mili-nano-pico creveti si o urma de calamar. Nu tu caracatita, nu tu alte alea… Eram trista rau, deci nu-l recomand la de-astea. Portiile celorlalti au fost mari. Problema e ca dureaza foarte mult pana vine mancarea.

Sambata a fost tot Office, gasca s-a marit, asa ca se anunta o seara incendiara. Numai ca n-a fost, sau cel putin pentru mine n-a fost, cred ca trebuia sa se echilibreze balanta cu seara precedenta. M-am dantuit, muzica ok, oamenii cam multi fata de vineri, dar totusi acceptabil, m-am intalnit cu niste colege de liceu, asta mi-a placut, ca nu le-am vazut de secole, am mai aflat vesti despre cativa colegi, una din ele se marita si faceau petrecerea burlacitelor, asta nu mi-a placut. 😛 Am plecat devreme, m-am dus la Mania sa-mi vad vecinii. Proasta miscare, dupa ce ca am dat 40 lei pe intrare, am intrat si apoi am iesit, era muzica extrem de tare, imi bubuia rau bass-ul in stomac, intuneric de abia te vedeai om cu persoana, numai pastilati… brrrrrrrr, am fugit. Din motive de tocuri de 12 cm si de no fun m-am hotarat ca in camera la somn mi-e cel mai bine, asa ca am purces.

Ieri a fost zi de leneveala la plaja, cu limonada, baie in mare, papa bun, bronzat uniform, ultima balaceala pe anul asta… am ajuns aseara tarziu, cu o mare restanta la somn, bineinteles si cu regretul ca parca s-a terminat cam repede vara asta! Si eu mai vreau!

august 27, 2009

Show, controverse, piele de gaina… intr-un mix nebun

Madonna… una din marile dive pe care merita sa le vezi in concert macar o data-n viata! Cu o cariera cat varsta mea, femeia asta n-a incetat niciodata sa ma uimeasca, sa se reinventeze, sa se dedice total cand e pe scena, sa fie buricul pamantului atunci cand canta, e adorata, hulita, invidiata, apreciata, mereu in centrul atentiei!

Si ne-a facut onoarea de a include pe lista turneului ei si Bucharest, the capital of Romania, the land of choice. Si cand spun onoarea, nu manac castane, eu de mica visam s-o vad in concert, mereu am admirat-o si sunt fan de cand m-am prins cam ce si cum cu muzica si am inceput sa am preferinte. Si-a venit ziua cea mare! Hell yeah! 😀

Aseara pe la 7 eram cu varutza, Simona vecina si Adi, inca un vecin, in parcul Izvor. Cu chiu cu vai am intrat, bineinteles ca unii sunt tarani si smecheri si ei nu stie sa stea la coada, asa ca am inaintat greu. N-am inteles de ce pisicii mamii ma-sii trebuia sa iei jetoane ca sa-ti iei de baut; la fel cum n-am inteles de ce desteptii lu’ peste n-au udat un pic iarba, sa nu se mai ridice colbul ala de nu puteai respira si vedea bine, parca jucasera caii in arie; cea mai mare nelamurire a mea erau aia care clar erau din alt film, dar care probabil isi luasera bilet sa fie cool, sa nu rateze evenimentul anului, sa dea bine, ca doar venea lumea buna.

Dupa asteptari indelungi si-a facut aparitia si Madonna. Sexoasa, ca de obicei, a fost o incantare! Nu stiu exact cate piese a cantat, si-a schimbat tinuta cam o data la 3-4 piese, in total vreo 4-5-6 tinute. Mi-a placut foarte mult ca si-a cantat piesele in ordine cronologica, aproximativ. Sincer, n-a contat ca am stat in spate, ca am vazut-o doar pe ecrane, ca ma ridicam pe varfuri sa vad tot ecranul si ca am vazut-o undeva departe si mica pe scena, eram acolo si traiam intens muzica! Auzeam totul foarte clar, simteam fiecare acord, dansam si cantam toate versurile, nemaicontand nimic in jur. Madonna e Madonna si face show no matter what! A facut si aici, mi-a placut tot ce-am vazut, ea arata si se misca senzational si canta bine. Da, intr-adevar a avut un backing serios, urechea mea a perceput foarte clar ce si cum. La inceput am avut impresia ca face playback, dar nu, era backing-ul si vocea ei se distingea bine. Deci, pentru carcotasii care spun ca sonorizarea a fost proasta, va anunt cu regret ca n-a fost asa si… urechile se spala, nu se aerisesc!

Facusem ieri un playlist cam ce as vrea sa aud… am bifat destule de pe lista, normal, nu se putea sa ne coincida gusturile… si sunt eu fan, dar nu-mi plac toate piesele la fel de mult. Oricum, a avut niste remixuri foarte tari la piese, si daca eu care nu suport remixurile in general spun asta, inseamna ca au fost! Mi-a cantat “La isla bonita”, “Holiday”, “Into the groove”, “Like a prayer”, “Vogue”, “You must love me”, “Music”, “Die another day”, “Give it 2 me”, “Miles away”, “4 Minutes”, “She’s not me”, si altele… nu le mai tin minte exact. Pai cand canta „get into the groove, boy u got to prove your love to me…” mi se facuse pielea de gaina… M-am zbantuit pe „Vogue”, cantam cu varutza, Simona stia partea aia vorbita, pe „Like a prayer” a fost o super atmosfera, piele de gaina again, ca mai tot concertul de altfel, cantam si-mi spuneam cat de tare trebuie sa fie sa fii backing-ul Madonnei, si cat de bine trebuie sa canti… vrabia Mihai Viteazu’; pe „She’s not me” a sarutat o dansatoare, noi faceam misto ca sigur le saruta pe rand, nu pe aceeasi in mai multe concerte, ca se plictiseste; pe „La isla bonita” a avut un remix frumos de salsa cu muzica tiganeasca, si-a adaptat concertul pentru zona Balcani, ceea ce spune multe, moment reusit din punctul meu de vedere; a incercat sa creeze awareness in privinta discriminarii, si si-a luat huiduilei, desi mesajul a fost spus foarte ok (taranii nostri); a terminat apoteotic cu „Give it 2 me”, piesa cantata de toata lumea… apoi GAME OVER a aparut pe ecrane si cam asta a fost concertul.

Carcotasii au aparut din timpul concertului, normal, era de asteptat. Multi au plecat inainte de terminarea lui. Cum frate, sa pleci??? Pai ai dat bani pe bilet, Madonna nu vine every fuckin’ day in Romania, iar tu ai pretentia s-o vezi la 5 metri sa te uiti sub fusta ei… altfel pleci?! WTF??? Ma rog… Altii au ramas paf la faza cu sarutul si-au uitat sa mai aplaude. Pai in alta parte, un astfel de gest isteriza pe toata lumea si atmosfera ar fi fost mai mult decat incendiara! Au fost nemultumiti sau, dimpotriva le-a placut numai partea aia… cand a cantat Madonna cu tiganii. Atunci sa vezi fete lungi sau cocalari carora li se luminau fetele auzind. Mi s-a facut scarba! Bomboana de pe coliva, vai dom’le de ce n-a facut Madonna bis??? Iete de-aia, pentru ca poate!!! Madonna NU face bis!!! Poate… dar… poooooooooaaaaaaaaaate daca multimea e isterizata suficient cat sa-i strige numele vreo juma’ de ora s-o cheme inapoi se indura de ei! Chestia asta cu bis-ul mi se pare ca si cu orele suplimentare prestate la munca… Ne-am obisnuit noi prost cu bis-urile, la fel cum stam peste program fara sa ne cerem drepturile.

Una peste alta, mie mi-a placut enorm concertul, e o chestie poate once in a lifetime, Madonna e un simbol si o respect pentru asta, ca artist este valoroasa si stie sa se adapteze si la conditii de lipsa stadion si public ignorant. Eu am vibrat la piesele ei, imi va placea in continuare, poate voi mai ajunge la vreun concert de-al ei, dar asta sigur nu va mai fi aici. Public slab calitativ… frate, daca nu esti fan, de ce pana mea iti iei bilet in fata? Cred ca mai mult de jumatate din oamenii aia nu stiau mai mult de versurile catorva refrene (si aici am fost indulgenta)! La un concert te duci sa simti ceva, te duci pt ca apreciezi artistul respectiv, pt ca atmosfera de concert nu se compara cu nimic si pt ca merita sa-l vezi live macar o data-n viata! La noi a fost mult show off, mult praf, multa atmosfera de festivalul berii, ipocrizie… sincer o spun, publicul din Romania n-o merita pe Madonna! Ma indoiesc de o revenire… cine e fan, o va urmari!

I’m still a fan! Apreciez artistul si muzica sa, nu viata personala a acestuia (viata personala, de-aia e personala…)!!!

august 26, 2009

Diseara cantam

Diseara e un eveniment pe care-l astept de ceva timp, nu cred ca mai trebuie sa spun exact ce si cum, e mai mult decat evident ca voi fi la concertul Madonnei! Ce e ciudat, e ca n-am emotii, n-am chestii de-alea cu „abia astept”… nada de nada. Ori sunt pe Prozac, vorba Marmoticii, ori nu stiu. Dar Simona vecina m-a zapacit de cap, varutza m-a sunat dis-de dimineata sa vada cum ne organizam… deci mda! Cred ca e doar linistea de dinaintea furtunii…

Da, dom’le, da, vreau sa cante odata Madoona!!! Sa treaca repede orele alea de stat cu multa lume la un loc in asteptarea lui Paul Oakenfold, apoi a divei! Si atunci sa vezi distractie, dantuieli si cantari din toti rarunchii. Sunt curioasa ce repertoriu va aborda, mi-ar placea sa cante mai mult din piesele ei vechi, desi probabil n-o va face. As vrea sa aud „Lucky star”, „Material girl”, „Like a virgin”, „Papa don’t preach”, „La isla bonita”, „True blue”, „Holiday”, „Into the groove”, „Who’s that girl”, „Like a prayer”, „Cherish”, „Oh father”, „Something to remember”, „Vogue”, „Rain”, „Take a bow”, „Bedtime stories”, „You must love me”, „Nothing really matters”, „The power of goodbye”, „Music”, „Die another day”, „Hung up”, „Give it 2 me”, „Miles away”, „4 Minutes”… deja i-am facut ditamai playlist-ul! 😀

SA VINA MADONNAAAAAAAA!!! Zic! Si sa canteeeeeee!!!!! Zic! Sa fie shooooooooow!!!!! Zic! Si noi sa cantam cu eaaaaaaaaaaa! Zic! Si apoi sa spunem „foarte tare, frate”!!! Presimt ca voi fi ragusita. Dar va trebui sa-mi revin, ca „cealalta diseara”, adicatelea joi, e deja multiubitul karaoke! Si trebuie sa fiu in forma! 😀 Dar pana atunci, in seara asta imi fac temele si I’ll learn from the best!

august 24, 2009

Aglomeratie mare, mon cher!

Am zis demult ca luna august nu e luna de dormit ca lumea, cel putin pt mine, dar nu ma plang, imi place agitatia! Weekend-ul asta a fost unul din week-endurile nebune prevazute in program. A avut si niste chestii neprevazute (grrrrrrrrr), dar a iesit bine.

Vineri seara mi s-au scos ochii de catre o prietena ca n-am avut cand sa ma vad cu ea, i-am explicat, sper sa fi inteles. Mai eram si obosita dupa karaokele de joi, asa ca tot ce-mi doream era sa dorm.

Sambata am inceput-o cu o vizita la Mobexpert, si bineinteles ca timpul de pregatiri pentru cele doua evenimente din seara respectiva, s-a comprimat. Eu am un intreg ritual pt a arata intr-un fel cand merg la evenimente importante, nu-mi strica feng shui-ul, ca nu-i de bine! Mi-am dorit foarte mult sa nu ma sune nimeni sa ma grabeasca, ceea ce s-a si intamplat, multumescu-ti tie Doamne! Dar, cum Murphy e cu mine, mi s-au stricat unghiile cand m-am incaltat, reparabil, neobservabil, dar eu stiam si era suficient. Evenimentele erau doua, o nunta si-un botez, in the same time, asa ca m-am impartit cat de cat sa fie ok. Am ajuns intai la nunta. S-a casatorit un prieten din copilarie si am fost gasca mare, prieteni de familie si vechi prieteni, mi-a parut bine sa-i revad. Desi unul din ei m-a lovit rau zicandu-mi crudul adevar …”nimic nu va mai fi cum a fost”… am stabilit ca organizam o adunare, de dragul vremurilor trecute. Cine va organiza? Ada, era de asteptat, nu?! Atmosfera misto, mai nonconformista, el s-a schimbat inainte de 12 noaptea, muzica buna, persoane dragi…

Am schimbat registrul si-am fugit la botez. Am luat-o pe varutza cu mine si-am ajuns in toiul petrecerii. Luiza, prietena mea, a botezat-o pe pitica (prin mai ziceam eu ceva… cand eram agitata ca naste) si a facut o petrecere frumoasa in cinstea evenimentului. Fetita frumoasa, nume pe masura: Sonia Andrada. Bineinteles ca mi-am revazut colegii, imi sunt toti foarte dragi si ne-am amuzat copios, am petrecut doua ore intr-un mod placut. Momentul ursitoarelor a fost foarte frumos, i-au urat Soniei de sanatate, iubire, fericire, realizari, suflet frumos, bani, apreciere… dar si un fratior/surioara. Bine, au zis alt copil, motiv pt noi sa facem misto care cum mai urmeaza, la care se lipeste.

M-am reintos la nunta, de unde am plecat printre ultimii, cu un trofeu, florile de pe masa, intr-un aranjament foarte frumos. Ma dureau talpile (azi sunt fara tocuri) dar a meritat. Jumatate de duminica am petrecut-o la gratar, pe malul lacului, unde am prins un asfintit superb.

Ce ar mai fi de adaugat este ca trebuie sa le mai urez inca o data lui Cosma si Iuliei „Casa de piatra”, iar pentru ziua de azi trebuie sa-i urez Luizei la multi ani! Lizuca, sa fii sanatoasa si fericita, sa fie totul asa cum a fost pana acum, ba chiar mai bine!

Poze:

august 24, 2009

Sunt premianta

Am primit un premiu! Nu stiu cat de relevant este pentru blogosfera, dar pentru mine este! Ma bucur ca micile mele scriituri au fost apreciate, interpretate, luate aminte, hulite, comentate… si NU ignorate! Nominalizarea si premiul le-am primit de la oameni de la care nu ma asteptam: Naicu, Ocserver si Lia. Dragii mei, va foarte multumesc, ma simt onorata ca articolele mele va ating si va inspira ceva, ma simt implinita sa stiu ca scriind aici, ma cititi cu placere!

blog-de-oro

Premiul se numeste BLOG DE ORO si eu, la randul meu, trebuie sa nominalizez niste oameni deosebiti, pe care-i citesc cu placere si care inseamna ceva pentru mine. Unii dintre ei deja au primit acest premiu, dar eu ii voi mai nominaliza inca o data:

Dono – pentru ca datorita lui am intalnit niste oameni cu adevarat speciali si care mi-au devenit adevarati prieteni.

Dragos – pentru poeziile lui pline de feeling.

Teiucul – aka Sburlea, un suflet mare, plin de haz si de surprize, care scrie demential… Pentru o portie zdravana de ras!

Crocoditza – prima mea fiica adoptata, care e super fata, un izvor de buna dispozitie, nu inceteaza sa ma uimeasca in fiecare zi.

Marmotica – pentru ca este scorpiutza de-a mea, pentru ca are posturi in care ma impresioneaza si pentru ca este o fata deosebita.

Naicu – pentru puterea / taria pe care o are si pentru discutiile pe care le avem.

Mihnea – un compozitor genial dupa parerea mea, uit cum trece vremea cand ajung pe la studio si-mi arata ultimele creatii.

LiaLia – o renominalizez, pentru campania ei cu Oameni Darnici, pentru daruire si simtul umorului.

Lia din Tara lui Aiurea – pentru posturile in care le spune mai bine decat le-as spune eu (lucrurilor pe nume) si pentru posturile in care imi trezeste stari amortite.

Marul perfect rotund – pentru siropul administrat in fiecare zi si pentru ca ei mi-au confirmat ca dragostea adevarata exista, in cele mai frumoase forme si culori.

Nasa – pentru nebunia de zi cu zi, pentru spiritul tanar si sturlubatic, pentru rezolvarea inedita a problemelor, pentru firea razboinica, replicile haioase si unghiile colorate. Am zis ca de cand am cunoscut-o live o iubesc si mai rau?! 😀

Anachen – pentru ca, desi necunoscandu-ma, mi-a ascultat belelele, pentru ca e o luptatoare, pentru ca scrie frumos si divers, pentru ca a venit la gunoiareala si e o dulce.

Suficiente nominalizari. Si daca nu mai fac altele, nu inseamna ca pe restul nu-i apreciez, ba dimpotriva! Am mai zis, ai lav gunoierii si, din pacate sunt destui care n-au blog, asa ca n-am cum sa-i link-uiesc. Oricum, norocoasa sunt eu, ca ii cunosc, ca-mi sunt aproape si mi-au devenit prieteni. Si pentru asta, tin a le multumi in mod special! 🙂

august 19, 2009

Poveste de spus mai departe partea a 17-a

Se pare ca nu numai parintii dau teme copiilor, ci si invers. Asa ca, fiica mea adoptata (una din ele), Marmotica, mi-a pasat o poveste pe care eu trebuie s-o continui, apoi s-o dau mai departe. Mi-a placut initiativa de cand am citit de ea, am urmarit firul povestii si ma intrebam cand imi va veni randul. Mai repede decat ma asteptam. Voi continua ce-a scris Marmo, dar, pentru a urmari firul Ariadnei, mergeti aici.

„Descoperi ca pivnita aceea avea mai multe incaperi si privirea i se duse catre o usa mare de fier. Incerca sa o deschida, insa era prea firava pentru monstruozitatea aceea de usa. Dupa mai multe incercari reusise in sfarsit. Era atat de curioasa sa afle ce ascunde acea incapere. Pasi incet si la nici o secunda dupa ce intrase un mare lemn ii cazu in cap. Cazu si usa se inchise dupa ea. Intuneric, liniste, parea ca totul s-ar fi putut …”

…termina asa, aici, intr-un mod banal, ea sa putrezeasca acolo si sa fie gasita dupa ani. Biata Orfelia, ce destin alambicat si trist! Fata sleampata si cam prostuta, fara noroc, cu o familie nu prea inchegata, sfarseste intr-un accident stupid.

Nu stie cat a zacut acolo, dar, la un moment dat… ceva o zgaltaia si ea se simtea din ce in ce mai ametita.

„Orfelioooo, fai fata, trezeste-te!!! Bai baiatule, asa de beat am fost, de i-am dat si fetii sa bea si s-a imbatat???” se intreba bunicul speriat ca Orfelia nu reactioneaza. „Si bine fa, ca stinsesi lumina, greu mi-am gasit bricheta si te-am vazut cand m-am trezit”.

Orfelia ii auzea vocea bunicului ca prin vis… apoi din ce in ce mai clar. O durea cam tare capul, dar macar era linistita ca bunicul e bine. Deschise usor ochii si, la lumina brichetei vazu chipul bunicului.

„Cat e ceasul? Unde sunt?” intreba ea.

„Da cine dracu’ stie, Orfelio, io am coborat aici si am degustat vinul asta, ca nu stiam ce sa aleg pentru masa. Si cred ca m-am imbatat, bine c-ai venit tu dupa mine.”

„Pai cum, bunicule, nu trebuia sa stam toti la masa, sa ne dam cadourile, sa ciocnim???”

„Haida, tu vorbesti, haimana mica, ai plecat dupa cadouri si dusa ai fost. Sa vezi ce ne cearta ma-ta si bunica-ta ca am intarziat la masa!”

„Bunicule, cand am venit eu, era casa goala.”

„Ei dracie, unde or umbla parasutele astea? Te pomenesti ca am ratat Revelionul si astea s-au dus la biserica la Sfantu’ Vasile!!!” zise bunicul cu ciuda-n glas.

Dupa ce o ajuta pe Orfelia sa se ridice, bunicul deschise usa cea mare si grea de la pivnita si incepu sa urce scarile. Orfelia il urma. Nici n-au ajuns bine in casa, ca se auzi usa de la intrare. Cand colo, mama si bunica.

„Hai ma Stane, unde te-ai bagat? Te-am strigat in toata casa sa mergi cu mine la cumparaturi si tu nicaieri?! A trebuit sa-i iau pe Lila si Gheorghe!” zise bunica analizandu-l pe bunic.

„Pai si unde-i Gheorghe?” intreaba bunicul.

„Vine si el acu’, a ramas la o citirica la bar cu baietii de pe santier. Ia du-te dupa el! Da’ sa nu va uite Dumnezeu p-acolo, da?!” ii zise bunicului. „Orfelio, hai, treci cu noi la bucatarie, sa pregatim masa!”

Orfelia se indrepta spre bucatarie sa ajute la pregatitul mesei, dar parca n-avea spor, gandurile ii fugeau departe, parca totul in mintea ei era un vis… minister, gunoieri, Mercedes, Nelu, Dora, Nelly, iarba, romul, lumanarile, Gigel… ah, da, Gigel! Ce frumusel s-a facut Gigel, ce bine-i pare ca l-a vazut, ce bine a ajuns, om ocupat si totusi s-a oprit s-o salute. Ce bine i-ar sta langa el, ar fi cucoana, nu ar sta ca sclava sa le ajute pe alea doua sa pregateasca masa, ar fi o doamna, ar fi servita… Ce bine-ar fi ca Gigel s-o sune, asa cum i-a promis! 🙂 Da, da, sigur o s-o sune. „Aoleu, stai asa! Cum sa ma sune Gigel? Orfelio, tare proasta esti, nu i-ai lasat numarul de telefon!!! Ce sa fac? Cum sa dau de el? Poate il gasesc la…”

Si de aici, stafeta o va prelua altcineva, respectiv Jane, care sper sa si accepte!

LE: Jane imi spune ca n-are inspiratie si daca pot sa deviez leapsa… o sa incerc… sper sa accepte Naicu sa continue povestea! Vrei? 🙂

august 17, 2009

Ai lav „gunoierii”

Marea gunoiareala, asa zisa Insula a gunoierilor – de vara, s-a produs in cele mai bune conditii si, ca orice lucru frumos, a tinut putin. Au fost 3 zile (aproximativ) pe care nu le-am simtit cum au trecut si mai ales cand au trecut. Parca abia ajunsesem si-i cunoscusem pe toti se imbina cu sentimentul ca parca suntem prieteni de-o viata si suntem acolo impreuna in vacanta de cel putin cateva saptamani.

S-a pus la cale cu ceva timp in urma aceasta nebunie, la initiativa lui Sburlea, dupa ce a vazut ca ambitia mea, de-a face luna si intalnirea, a dat roade. Asa ca, ziua mare a venit, organizarile fiind facute, au raspuns prezent chemarii parsului de munte (merci pt inspiratie, Vulpele) urmatorii: Alex Eu, Asterix insotit de Bulgaroaica, Nasa (nashica noastra) Anestisia venita din tarile calde, din Cipru, impreuna cu minunea ei, Diana; Erminusa, cu aia micii; Honey, cu care am impartit camera, dar fara .avi; Horea, dom’ doctor care nu ia spaga, impreuna cu surioara, Ioana si cumnatul, Mircea; Anachen impreuna cu sotul, Andy, care sunt convinsa ca a inteles majoritatea prostiilor debitate de noi; Greg, impreuna cu Jag-ul, care a avut amabilitatea sa le ia de la gara pe aA si pe fiica ei, Iulia, dar si pe Carmen, pt o scurta vizita; Sburlea, impreuna cu a lui jumatate mai buna, Nico; Bineconstruitu’ cu iubita, alaturi de inca un cuplu de prieteni; Pisica, mai turbata ca oricand… ulterior alaturandu-ni-se si Motanul Ucigas impreuna cu Vulpele; intr-o vizita scurta a mai trecut si Chitzy; si subsemnata.

Ce-a iesit? Pfuai, dar ce n-a iesit! Pai dis de dimineata, dupa karaokele de joi seara, unde le-am cantat Erminusei si Pisicii, la ora 7 o pescuiam pe matza, apoi pe una bucata miere… Si uite asa, masina de 4 gagici, fugi pe urmele lui Asterix spre munte. Cum am promis de acum mai multe luni ca la marea adunare aduc tort „televizor”, am anuntat-o pe mamitz ca are treaba, dar le-am chinuit si pe fete, ca au fost copilot cu tava-n brate pe rand. Si-am ajuns, ne-am cazat, aveam misiune importanta de la organizator sa fie toata lumea ok, apoi ne-am asezat la masa afara la suete. Si am papat, ne-am hlizit, ne-a povestit dom’ doctor chestii reale si scarboase intalnite in cariera de rezident, Mircea ne-a nenorocit stomacele cu un banc cu rosii, ne-am pozat, am povestit si dupa-amiaza eram cam toti adunati. N-a contat ploaia, a fost un amanunt mult prea insignifiant pentru a strica atmosfera. Voi lasa pozele sa vorbeasca.

A doua zi am hotarat ca ne plimbam si ca ne concentram sa alungam norii ce ne stateau dasupra capetelor. Am vrut sa mergem la Pestera, dar a in ceput ploaia rau, asa ca am deviat traseul si am fost la cetate la Rasnov. Frumos, poze, chestii, s-a mai renovat, suveniruri – 2 magneti si un ametist de pus la gat (la zodia mea e pt sanatate si dragoste, il port sa vedem daca-si face efectul), hlizeli. I-am trimis lui Dono mail prin intermediul lui Sburlea, cu cateva cuvinte din partea fiecarui gunoier, concediu placut in continuare, si noi multumim pentru salutarile trimise si pentru faptul ca ne-ai primit in casuta ta si am reusit sa ne cunoastem. Seara am bagat gratar, dar ni s-au cam lungit urechile pana a fost gata, dar n-a contat, faptul ca eram impreuna si vorbeam, schimbam impresii, ne cunosteam si petreceam impreuna timp… priceless! 🙂 Si Pisica a facut misto de mine ca nu beau, ca mie-mi trebuie niste Bailey’s si gata. Si ghici, Motanul si Vulpele, care fusesera la o nunta, s-au intors cu o sticla de Bailey’s. Eu tot o banuiesc pe turbata ca i-a sunat sa-mi aduca si mie ceva de baut, dar ea a zis ca n-ar fi cerut sticla, ci doar un pahar… 😆

In cea de-a treia zi ne-am reorganizat, regrupat si am tras concluzii, am descarcat poze, am stat la suete si am pornit spre case. In zilele astea am primit ganduri bune si de la Crocoditza, Marmotica si Marius Z… care ne-au sunat si ne-au urat distractie mare! Cum am ajuns acasa, si ce mai urmeaza, a mai povestit si Sburlici. In rest, pot spune ca a fost supercalifragislitic si ca n-are rost sa povestesc aici toate fazele, vor vorbi unele poze de la sine. Dar da, mai vrem gunoiareala! Si da, ai lav gunoierii!!!

august 17, 2009

Cuvinte cheie de gugaleala XIII

Mi-era dor de cuvintele gugalite si gasite. Dupa ce m-am hlizit singura, dar m-am si ingrozit de cata prostie poate exista, am facut o selectie si mai jos sunt perlele perlelor. Enjoy!

poze cu mine topless – n-am, nu fac topless, imi pare rau sa te dezamagesc

exemple de cuvinte perverse, sexi – zi-mi tu ca mie mi-a pierit inspiratia! iuuuuuuuuuubiiiiiiiiiiiiiii 😆

vreau un weekend cu balaceala – da, si eu, la mare!

vreau sa mi vb ca la o curva – da de ce, pisi, vrei tu asa?!

cand familia lui nu ma place – e cam nasol… iti urez bafta

versuri pt vecini rai si barfitori – nu te mai chinui cu versuri, zi-le in proza… uite aici strategie!

cand ceva ia foc in casa ce e de facut? – pai in primul rand ia repede telefonul si filmeaza, sa te vezi seara la stiri, abia apeste vreo ora, doua suna la pompieri, ca sa aiba oamenii de lucru, nu asa un fleac

esti si te mai vreau – pe cuvantul tau, ma!

baza de cuvinte cheie porcoase – da, cred ca trebuie sa-mi alcatuiesc una!

vreau sa vad interiorul avionului – nu vreau sa-ti pun pile, na, sic!

oameni super dezbracati de tot – au si shantzuletze? daca da, vreau sa vaz si eu 😆 (Nasa, sa nu razi, ca stiu ca ai facut misto de mine in weekend pe tema asta)

cum trebuie sa te comporti cum un scorpion – frumos, altfel ai imbulinat-o 😛

ceti trebuie pentru o nunta – pai in primul rand… sa te ia cineva

ochi superbi – stiu, multumesc!

manual pentru studierea acordeonului – m-am facut si scoala de muzica acu’ … macar daca ziceai d eun pian ceva, asa, imi suna a manea chestia asta de nu se poate

tu esti ada? – da! tu cine esti?

despre stomac vomit cu sange – bleah! esti intre bulimie si anorexie, super! (hai ca m-am facut si doctor)

e adevarat ca vine valuri mari in constanta – nu, bre, nu e adevarat, nu „vine” valuri, vorbeste lumea, „e” invidiosi

croco poze croatia – fata, tu ai fost in Croatia si mie nu mi-ai zis??? 😯

ma omoara mama de nu ma insor…. – saracutzu’ de tine… baiatu’ lu’ mama … mars, ca-ti meriti soarta!

cum sa racesti laptopu – ca pe bere, il bagi la frigider

cum sa fac sa ma marit la 43 ani – auci… pai nu cred ca mai are rost sa iei tot porcul pt un carnat 😆

cum sa traiesti cu femeia scorpion – ete na… mai citeste si aici si vezi daca mai vrei sa mai traiesti cu ea

aid de fete sa fie intrate pa mess – n-am, da’ tu esti un picut cam disperat, vad eu

y by forti muzica – deci cum frate sa pocesti asa numele formatiei??? 😆

prezervative la bax – nesatulule!!!

cum sa cuceresti un barbat destept – ehe… ai gasit tu asa ceva? norocoaso!

am spart geamul de la cabina de dus – si eu!

ce fantezie te face fericit? – sa nu mai fie prosti cu calculator in dotare!!!

jocuri de tuns fete dulci chele – nu vreau sa stiu cum se joaca, pe cuvant!

este bine sa reluam relatia – zici tu? eu iti zic doar faza aia cu ciorba reincalzita… o stii tu! 😉

cum]sa]faci]baie]cu]o]gagica – cu apa si sapun

barbatii se intorc mereu la femeia care – care ce? care e fraiera? stiam!

In speranta ca nelamuritii care cauta cu ardoare toate balariile pe net si-au aflat raspunsurile la intrebarile existentiale, va mai asteptam si in episodul urmator!

PS: LA MULTI ANI, TATA!!!

august 16, 2009

Ratacind prin Padova

Joi sa fie Padova! Odata hotararea luata, drumul era deja stiut, pana la un punct coincidea cu cel spre Venetia, asa ca, hai in lume… s-o cucerim! 🙂 Ne-am ratacit, dupa vreo ora am ajuns in centru, unde am parcat, apoi am bantuit pe strazi. A iesit cam asa:

Cam asta fu vacanta!!!!!

PS: Gunoiareala a iesit de pomina, despre asta alta data! 🙂

august 12, 2009

Printre munti si printre creste

„…sub aripa norilooooooor / In poiana minunata / Se afla o cabana / Cabana schiorilor. „ Era candva un cantec de oameni muntomani, posibil ca o mare parte sa-l stie. Pfuai, ce vremuri! Ce dor imi e de un foc de tabara, de o adunare in jurul lui si de cantat la chitara, la rand, toate cantecele de drumetii…!!!

Dar sa nu devenim nostalgici, nu e zi de butoi cu melancolie, e ziua de miercuri, miercurea trecuta, cand am urcat pe niste munti, pe niste coclauri, am fost intr-un traseu „usor” in rezervatia naturala a Dolomitilor. Cum am fost carcotasa de la bun inceput si am spus ca eu nu urc pe munti, eu ma duc sa vizitez orase, nu mi-am luat bocancii la mine, asa ca adidasii au fost baza. Asa ca, imbracata de scandal, restul si mai de scandal, am purces spre locul bataliei. Dupa niste serpentine ametitoare, pe care tatal din dotare avea grija sa le ia ca la raliu, mai taiate, mai cu viteza, dreapta 5, stanga 3, 100 m drept, stanga 2, dreapta 4… stomac in gat, ajungem la locul de pornire.

De acolo se vedea o priveliste superba. Nu voi descrie foarte mult ce mi-au vazut ochii, voi lasa pozele sa vorbeasca, eu voi scrie de carcotelile mele si observatiile personale, pt ca asta a fost una din zilele in care m-am cam nervozat. Multa lume, foarte multa, de la copilasi care nici nu mergeau in picioare, pana la batrani de peste 70 de ani, unii chiar in baston. N-am vazut niciodata atata lume pe un traseu montan, si, slava Domnului, in generala si liceu eram muntomana inraita, si toata lumea iesise la aer curat, sa se bucure de soare si de maretia muntilor. Si am tot mers, am mai urcat, am mai coborat… am avut unele zone unde aveam panta-n gat, lipsa de miscare se simtea… dar cand le vedeam pe babutele alea de 70 de ani ca mergeau si n-aveau niciun stres, ma ambitionam. Am ajuns la destinatie, doar atat puteam merge cu ce eram incaltata, mai mult devenea periculos, ne-am odihnit si grupurile s-au despartit, respectiv mama din dotare si je am ramas sa lenevim si restul au plecat la catarari pe munti. Stabilim ca ne vedem intr-o ora jumate’, stabilim punct de intalnire si gata. Dupa 2 ore cine suna disperata pe toate telefoanele??? Exact, eu! „Pai bai, veniti sau nu veniti? sunteti ok…” etc… Mi-era si cam rece, deja era dupa-amiaza, se strangeau nori, se facuse racoare, iar eu strangeam din dinti cu hanoracul pe mine, boscorodindu-i pe aia de se lafaie pe sezlonguri la mare. „Venim intr-o ora juma!” „Pai asa ati zis si acu doo ore!”… intr-un final stabilim ca ne vedem la masina. Au venit dupa doua ore si jumatate de cand au zis. Pai normal ca m-am nervozat!!! Zi-mi frate de la bun inceput 5-6 ore, nu ma duce cu zaharelul, cate-o ora, cate-o ora, ca nu reusesti decat sa ma scoti din tzatzani!

Cand am vazut din poze pe unde s-au dus si pe unde au urcat, m-a luat cu tremurici. Oricum, privelistea e geniala, natura insasi intrecandu-se in frumusetea creatiei. Si, dupa cum ziceam, nu prea-s poiata si nu ma pricep sa descriu in cuvinte frumusetile naturii, asa ca vizionati poz(n)ele realizate: