Si se facu luni. Zi in care se stabilise ca daca e cald si frumos, mergem intr-un traseu usor si frumos pe munte, iar daca e mai rece si innorat, mergem la Verona. Ne-am trezit frumos si am intrebat care-i miscarea. Stiam eu de ce intreb, pt ca intr-un fel ma imbracam pe munte, in alt fel pt Verona. Desi era innorat, s-a hotarat munte. Ok. Ni s-au dat 45 de minute sa fim gata. Suficient, deja cand se facusera 40 de minute, imi beam cafeaua, ma imbracasem lejer, pusesem adidasii, luasem hanorac pt vreme mai rece, eram gigea, deci hai! Numai ca am mai stat inca vreo ora dupa „matusa”, care jur ca nu stiu ce-a facut tot timpul asta… doar a reusit sa ma scoata din minti, pt ca nu suport sa astept si mai ales asa, sa pierd aiurea timpul. Intr-un final, cand ne-am hotarat ca plecam, cerul era din ce in ce mai plumburiu, iar temperatura nu era una prietenoasa. Ah, ce mi-as fi dorit sa fiu la mare… Ne-am urcat in masini si tot „matusa” deschide portiera, ne face semn, iese din masina si zice: „Hai la Verona, ca asta nu e vreme de urcat pe munte!”

Pfuai, m-am nervozat clar!!! Pai dezbraca-te ca te, imbraca-te ca nu te mai…!!! Da, clar, m-am schimbat, mi-am luat haine mai pt sud asa, unde stiam eu ca e cald si undeva in jurul pranzului eram la Verona. Pe autostrada foarte misto… autostrazi nenica, nu gluma. In functie de distanta parcursa, platesti o anumita suma, din banii astia se intretine autostrada respectiva… stateam si meditam oare la noi cand va fi asa. La intrare in oras ochii mei s-au facut cat cepele cand am vazut un mare mall. Da, da, stiu, sunt o superficiala! 😆 Dar acolo ne-am oprit. Speranta mea mare era sa ma pierd intr-un H&M si sa ma destrabalez. N-a fost sa fie, nu aveau H&M. 😯 Cum? Nu stiu, dar am fost tare trista. Ca design, nu m-a impresionat nimic, mall-urile arata toate la fel. Si m-am fatait, m-am benoclat la vitrine, am mancat o inghetata uriasa (v-am spus ca inghetata e de senzatie acolo? da? Si ce daca! mai spun inca o data!!!) si am ajuns la Bata, de unde mi-am luat neshte sandale care mi-au picat cu tronc, am trecut peste parerile (neavizate normal) ale mamei din dotare si da, sunt ale mele!!! Am o obsesie mare cu incaltamintea, na! 😀 Pe langa asta, s-au mai adaugat o fusta, un costum de baie si un cantar haios… cu o vacutza si niste prajituri, plus un scris don’t eat too much… Clar am zis ca e cu dedicatie si trebuie sa-l iau, sa ma motiveze, am interpretat eu „nu manca prea mult, ca daca mananci praji si inghe… o sa te faci cat o vaca”! 😆

Am ajuns si in oras si am inceput sa umblam pe strazi. Am facut poze si, dupa cum vazusem eu in mall niste afise, am zis ca vreau sa vad Lago di Garda, Castelvechhio si mai ales balconul Julietei. Eu sunt de-aia care umbla de nebuna cu harta-n mana, dar nu m-au lasat sa iau harta, ca nu stam mult si e scumpa si n-avem nevoie. Bineeeeeeeee. Asa ca am mers cu poporul, pe unde era mai aglomerat. „Matusa” a vazut iar un mare magazin si a intrat. Uof, o sa fie super, am venit la Verona sa vizitez magazine… 😦 Intr-adevar, m-am imbolnavit de la niste genti din piele de sarpe… dar sa trecem peste. Am iesit relativ repede de acolo si am mers pe stradute pitoresti, am facut o multime de poze, deja incepeam sa ma simt in elementul meu. Frumos oras! Intamplarea a facut ca eram exact pe strada cu casa Julietei, unde este vestitul balcon. Am intrat, am facut poze, era un balamuc de nedescris, exact genul de aglomeratie de ma streseaza pe mine. Am vrut sa ma urc in balcon sa am poza de acolo. Yeah right! Astia n-aveau chef sa stea dupa mine si, cand au vazut ca mai trebuia sa dau si 6 euro sa ma urc in balcon au zis hai. Grrrrrrrrrrr! Bine, atunci macar vreau poza cu statuia Julietei. Da’ de unde, erau englezii si alte natii calare pe statuia aia, se bagau unii peste pozele altora, de m-am lipsit.

Am ajuns intr-o piata mare si frumoasa, Piazza delle Erbe, cu o fantana arteziana in mijloc, case frumoase in jur, pereti pictati, tarabe cu suveniruri, porumbei si multa lume, again. Am mancat o pizza dementiala cu ton, m-am delectat cu o Lemon Soda, da, am descoperit o noua pasiune la capitolul bauturi racoritoare, si mi-am luat magnetel si am facut pozeeeeeee. Mi-am exprimat dorinta de a vedea lacul si castelul, nu era foarte departe si eram cu masinile. Ntz, sunt departe, e tarziu (nesuferita nu mai avea chef, stiu eu), nu mai mergem! Asta nemaipunand la socoteala ca n-am vazut Arena. Asa ca mai facuram neshte poze si ne-am indreptat spre masini. Lacul si castelul, nu stiu, next time! Dar m-am „razbunat” … in drum spre masina am gasit deschis magazinul de pantofi si mi-am mai luat o pereche de sandale, uite-asa, de-a naibii! 😆

Mda, ei vara au program de lauze, inchid tot la 12-12:30 si mai deschid la 15:30-16… viata nene! Si sunt atat de nestresati si relaxati, senini, joviali, au alt stil de viata, incat zici ca nu-i adevarat! Ele foarte elegante si ingrijite, desi am vazut si exceptii sleampete, iar ei, cei trecuti de 30 de ani sunt foarte pedanti, m-am bucurat ca nu mi-a zgariat nimic retina, ba dimpotriva! Si m-am hotarat ca-mi fac programul meu, nemaitinand cont de ei, cine vrea sa vina cu mine, bine, cine nu, n-are decat, singura si tot fac ce mi-am propus. Ghici… Despre aventurile prin alte locuri vizitate, in episodul urmator, iar poze de la Verona, diseara cand ajung acasa. 🙂