Poveste de spus mai departe partea a 17-a

Se pare ca nu numai parintii dau teme copiilor, ci si invers. Asa ca, fiica mea adoptata (una din ele), Marmotica, mi-a pasat o poveste pe care eu trebuie s-o continui, apoi s-o dau mai departe. Mi-a placut initiativa de cand am citit de ea, am urmarit firul povestii si ma intrebam cand imi va veni randul. Mai repede decat ma asteptam. Voi continua ce-a scris Marmo, dar, pentru a urmari firul Ariadnei, mergeti aici.

„Descoperi ca pivnita aceea avea mai multe incaperi si privirea i se duse catre o usa mare de fier. Incerca sa o deschida, insa era prea firava pentru monstruozitatea aceea de usa. Dupa mai multe incercari reusise in sfarsit. Era atat de curioasa sa afle ce ascunde acea incapere.  Pasi incet si la nici o secunda dupa ce intrase un mare lemn ii cazu in cap. Cazu si usa se inchise dupa ea.  Intuneric, liniste, parea ca totul s-ar fi putut …”

…termina asa, aici, intr-un mod banal, ea sa putrezeasca acolo si sa fie gasita dupa ani. Biata Orfelia, ce destin alambicat si trist! Fata sleampata si cam prostuta, fara noroc, cu o familie nu prea inchegata, sfarseste intr-un accident stupid.

Nu stie cat a zacut acolo, dar, la un moment dat… ceva o zgaltaia si ea se simtea din ce in ce mai ametita.

„Orfelioooo, fai fata, trezeste-te!!! Bai baiatule, asa de beat am fost, de i-am dat si fetii sa bea si s-a imbatat???” se intreba bunicul speriat ca Orfelia nu reactioneaza. „Si bine fa, ca stinsesi lumina, greu mi-am gasit bricheta si te-am vazut cand m-am trezit”.

Orfelia ii auzea vocea bunicului ca prin vis… apoi din ce in ce mai clar. O durea cam tare capul, dar macar era linistita ca bunicul e bine. Deschise usor ochii si, la lumina brichetei vazu chipul bunicului.

„Cat e ceasul? Unde sunt?” intreba ea.

„Da cine dracu’ stie, Orfelio, io am coborat aici si am degustat vinul asta, ca nu stiam ce sa aleg pentru masa. Si cred ca m-am imbatat, bine c-ai venit tu dupa mine.”

„Pai cum, bunicule, nu trebuia sa stam toti la masa, sa ne dam cadourile, sa ciocnim???”

„Haida, tu vorbesti, haimana mica, ai plecat dupa cadouri si dusa ai fost. Sa vezi ce ne cearta ma-ta si bunica-ta ca am intarziat la masa!”

„Bunicule, cand am venit eu, era casa goala.”

„Ei dracie, unde or umbla parasutele astea? Te pomenesti ca am ratat Revelionul si astea s-au dus la biserica la Sfantu’ Vasile!!!” zise bunicul cu ciuda-n glas.

Dupa ce o ajuta pe Orfelia sa se ridice, bunicul deschise usa cea mare si grea de la pivnita si incepu sa urce scarile. Orfelia il urma. Nici n-au ajuns bine in casa, ca se auzi usa de la intrare. Cand colo, mama si bunica.

„Hai ma Stane, unde te-ai bagat? Te-am strigat in toata casa sa mergi cu mine la cumparaturi si tu nicaieri?! A trebuit sa-i iau pe Lila si Gheorghe!” zise bunica analizandu-l pe bunic.

„Pai si unde-i Gheorghe?” intreaba bunicul.

„Vine si el acu’, a ramas la o citirica la bar cu baietii de pe santier. Ia du-te dupa el! Da’ sa nu va uite Dumnezeu p-acolo, da?!” ii zise bunicului. „Orfelio, hai, treci cu noi la bucatarie, sa pregatim masa!”

Orfelia se indrepta spre bucatarie sa ajute la pregatitul mesei, dar parca n-avea spor, gandurile ii fugeau departe, parca totul in mintea ei era un vis… minister, gunoieri, Mercedes, Nelu, Dora, Nelly, iarba, romul, lumanarile, Gigel… ah, da, Gigel! Ce frumusel s-a facut Gigel, ce bine-i pare ca l-a vazut, ce bine a ajuns, om ocupat si totusi s-a oprit s-o salute. Ce bine i-ar sta langa el, ar fi cucoana, nu ar sta ca sclava sa le ajute pe alea doua sa pregateasca masa, ar fi o doamna, ar fi servita… Ce bine-ar fi ca Gigel s-o sune, asa cum i-a promis! 🙂 Da, da, sigur o s-o sune. „Aoleu, stai asa! Cum sa ma sune Gigel? Orfelio, tare proasta esti, nu i-ai lasat numarul de telefon!!! Ce sa fac? Cum sa dau de el? Poate il gasesc la…”

Si de aici, stafeta o va prelua altcineva, respectiv Jane, care sper sa si accepte!

LE: Jane imi spune ca n-are inspiratie si daca pot sa deviez leapsa… o sa incerc… sper sa accepte Naicu sa continue povestea! Vrei? 🙂

 

Anunțuri

27 de gânduri despre &8222;Poveste de spus mai departe partea a 17-a&8221;

  1. primaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

  2. vai… la biserica de Sf. Vasile 🙂
    il facem vedeta pe Gigel, presimt eu 😀

  3. a douaaa!! na vezi ca ai scos-o din pivnita 😀 si chiar haios povestit 🙂

  4. Croco, poate il facem, poate va profita de biata Orfelia… nush…

    Marmo, pai trebuia s-o scot saraca din pivita, ca toti pana acum ati bagat-o in locuri stramte, ba a aiurat, ba s-a lovit… am lasat-o sa mai respire.

  5. Io va prevad tuturor un viitor foarte stralucit la studiourile Bollywood (sper ca asa se scrie)!!! 😆

  6. @Ada: bine ca ai scos-o la lumina 🙂 @Metalshrine: cui? lui Gigel sau O(r)feliei?

  7. Nu, Julianne. Ci lepsarilor care o dau cu capul de toti peretii pe biata fata 😆

  8. :))) Ce tareeee!!! Mi se pare genial cum a ajuns povestea iar la „ai casei” 🙂 Draga de Orfelia, n-a apucat să mănânce şi ea o salată de beuf, o icră., o sarma, de atâta vreme :)))

  9. @Metalshrine: Da, mi-am gresit cariera! 😛

    @Julianne: Era si cazul, dar cand am vazut ca Marmo a bagat-o la beci, m-am gandit cum s-o scot de acolo… am avut mai multe variante.

    @LiaLia: Ma bucur ca iti place turnura povestii, sa vedem cum se va continua.

  10. daca-i musai, cu placere! 😛

    mai dureaza un picut insa, povestea se plamadeste in timp 🙂 pup fata vesela!

  11. @Jane: Astept cu interes! 😉

  12. Asheaaaa …. 😆
    Am pierdut o juma de ora sa recuperez firul povestii de unde il lasasem inainte de vacanta. Saraca Orfelia, acum stie cum se simt aia de joaca in Tanar si nelinistit. 😆

  13. @KS: Facem telenovea in toata regula! 😆

  14. Da. Faina continuarea. Bine ca ai adus saraca fata acasa ca o lovisera prea multe.
    De-bia astept sa citesc continuarea. 😉

  15. M-am cam repetat eu, dar nu e vina mea, e de la caldura 😉
    Spre sa-mi revin 🙂

  16. E suuuuper continuarea!
    Asa am putut sa intru si eu la Marmotica pe blog,am sa las un comentariu si la ea.
    Sunt tot io,dar am trecut pe g.mail ,pe yahoo primesc o groza de mail’uri de pe la Pro tv,habar nu am de ce!!Am renuntat.
    PS. Daca azi mergeti la bla,bla…pui si niste poze?Sau nu se poate?

  17. Mihaela, voi pune poze de la karaoke! Trebuie! 😀

  18. si daca trebuie, ii musai
    si daca ii musai, sa ne creada pe cuvant ca poze n-avem 🙂

  19. super! no amu trebuie sa vad daca a luat iarba pe bune sau doar a visat. bine c0o ajuns acasa macar 😛

  20. Rhodos, bine-ai venit! 🙂 Si eu sunt curioasa cum va continua povestea Orfeliei, sper sa fie cu happy end. 🙂

  21. Buna dimineata, Ada! Iti doresc sa ai o saptamana minunata!

  22. Neata Lucian! Da Doamne sa nu fie toata saptamana ca dimineata asta! 😀

  23. Probleme? Nervi? Sper sa treaca repede!

  24. Speram sa rezolvam! 🙂

  25. multumesc mult, Ada, si tare rau imi pare ca am tinut-o atat de mult si degeaba. te pup dulce.

  26. […] este o poveste care la mine a ajuns la majorat. Firul ei îl citiţi aici. Iar mie mi-a pasat-o Ada. Fie-vă milă, oameni buni, şi scuzaţi întîrzierea. Ce bine-ar fi ca Gigel s-o sune, asa cum […]

  27. […] partea a 15-a, scotand in evidenta naivitatea personajului. Marmotzel a scris partea a 16-a, iar Ada partea a 17-a. Naicu a povestit noaptea Orfeliei de revelion in partea a […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s