Situatie, situatiune, incurcatura, telenovea, amor ghebos cu inca doua variante pe aceeasi tema!!! Vreau pareri!

Sa le luam pe rand: esti undeva in oras, la o terasa, in club, in mall etc. cu un grup de prieteni. Si, deodata, in raza ta vizuala apare un el, el fiind iubitul unei prietene de-a ta, insotit, nu cum te asteptai, de prietena ta, ci de o alta domnisoara. Ce faci? Pui mama pe telefon si-o suni „fata, n-o sa-ti vina sa crezi ce-mi vad ochii”? Te gandesti ca poate aparentele inseala si incepi o urmarire ca-n filme sa te lamuresti? Culegi dovezi? Sau nu te bagi, iti vezi de treaba ta si tragi concluziile pentru tine?

A doua situatiune: acelasi cadru, numai ca el iti e prieten bun / amic si o cunosti bine si pe oficiala. Ce faci? Il suni si-i zici „bueiiii, te-am vazut, nebunaticule”!? O suni pe ea si vezi cam in ce ape se scalda si ii spui subtil cum ca ar trebui sa-si faca probleme? Sau il certi pe el „nu e ok, nu se face asa, nu mai fii porc”?

Cea de-a treia si cea mai savuroasa: esti cu grupul de prieteni, iubi ti-a zis ca e bizi, dar supriza, il vezi cu alta! Ce faci? Il suni sa vezi ce minciunele iti toarna si iti strici seara? Il lasi in pace si rezolvi problema acasa, intre voi doi… unde bineinteles ca se va lasa cu „nu e ceea ce pare”? Nu-i zici nimic si incetezi brusc orice, la modul nu mai raspunzi la telefoane, tacere totala? Te duci la ei si faci o scena demna de „Tradati in dragoste”? Te duci sa-i saluti si sa le urezi o seara buna (sta-le-ar in gat) si le intorci fundul si pleci?

O sa incerc sa scriu cam ce as face eu in fiecare dintre situatiile date, ce am facut si cum s-a reactionat, apoi voi trage concluziile finale. Deci, daca l-as vedea pe izbitul prietenei mele cu alta, in primul rand as zice, uite ce nesimtit. Apoi m-as convinge ca am de ce sa afirm unele lucruri, pornind de la premisa ca aparentele inseala. Daca este fix ceea ce pare, (si de cele mai multe ori este, instinctul meu simte) ii voi spune prietenei mele. Decizia ii partine pe mai departe, vina lui ca nu stie sa fie discret, vina ei ca accepta… Eu una mi-am apreciat prietena care mi-a deschis ochii, nelasandu-ma sa fiu ultima proasta care afla.

Daca-mi vad un amic in oras cu o alta ea fata de cea pe care-o stiu de obicei, il las in pace, imi va spune cam ce si cum dupa aceea. De obicei ii cert si incep cu morala si principii, „frate, daca n-o iubesti, las-o si fa ce vrei, dar n-o chinui!”, povestim, schimbam impresii, avem discutii constructive, din care eu trag invataminte. Si nu-i spun nimic ei. Daca si ea mi-e draga, e mai greu, pentru ca sunt oarecum la mijloc si, daca ea afla ca eu stiam ceva si nu i-am zis, iar e aiurea! La fazele astea mai iau in considerare si ordinea cronologica a prieteniei… dar prefer sa nu zic nimic, nu stiu, n-am vazut…

In ultima situatie… oho… aici e super tare! Bineinteles ca mi-ar fi placut sa fac o scena de-aia de telenovea, cu scandal, cu paruieli, sa-mi apar teritoriul, numai ca „teritoriul” nu merita, merita doar o lectie, drept urmare „Buna seara, am trecut sa va salut, distractie placuta! Fata mea, ti-l fac-cado’… cu funda rosie!”. M-am uimit si pe mine, fierbeam, dar eram tare mandra de atitudinea mea, rangul ramasese sus, el era ala cu ochii-n pamant.

Oricum, e complicat cu amorurile astea si de obicei e recomandabil sa nu te bagi, no matter what. Mi-a zis mie cineva o vorba urata, ca exprimare, dar atat de adevarata: „daca te bagi intre o p*** si o p****, tu vei fi ala f****!” Cam asa e, dar bineinteles, ca exista si exceptii, depinde de perceptia receptorului mesajului tau de atentionare.

Oare cand e invers cum e? Barbatii cred ca fac lucrurile mai simplu. Cand o vad pe mandra vreunui prieten de-al lor cu altul, il suna instant pe ala si-i zic „gagica-ta e o curva”. Cand o amica de-a lor e cu altul, nu cu oficialul, o suna si fac misto si apoi stau la o sueta si povestesc, schimband impresii. Cand sunt incornorati, pun punct fara niciun regret, tacere totala.

Oare chiar asa o fi? Oare e asa de greu cand simti ca o relatie te apasa sa iesi din ea? Atarna in balanta chiar atat de mult obisnuinta, mai greu decat sentimentele? E lasitate, e doar fun si atat? Prietenii au aceeasi valoare daca se baga-n viata ta (intr-un mod pozitiv „a se baga”)? Tu cum ai proceda? Ti-ai lasa prietenul/a sa sufere si nu i-ai spune nimic, doar pentru a nu da impresia ca te bagi sau ai alt interes sau ai risca sa-l/o pierzi spunandu-i cum stau lucrurile?