Noaptea ies demonii din noi
Ne gasesc slabi si goi,
Ne chinuie sufletul,
Ne schimonosesc gandul
Ca va fi bine intr-o zi,
Ca poate mai fericiti vom fi…
Cu sufletul schingiuit,
Cu zambetul amortit
Oare putem continua?
Putem, cand viata e asa grea?
Chinuiti de demoni si de amintiri
Tot nu uitam magia primei priviri,
Amarul primei despartiri
Speranta unei noi iubiri…
Si somnul nu mai vine!
Esti doar tu cu tine
Te gandesti la ziua ce-a trecut,
La ce vroiai sa faci si n-ai facut.
Gandul iti fuge spre cineva
Caruia poate nu-i va pasa
Ca ti s-a strecurat in vise
Si-ti face ordine in ideile omise…
Si demonii iar vin…
Si-ti mai stirbesc putin
Din speranta,
Din cheful de viata…
Si o noua zi vine
Fara nimic bun si nu mai poti tine
In tine atata durere…
Prea multa frustrare
Zi de zi o parte din tine moare
Si asta doare…
Si doar demonii sunt de vina!
Nu-i nimeni in frau sa-i tina?
Atunci cand noaptea vine
Somnul sa-l aline…?

Poezie din 2006… dar care se cam potriveste… ca iar am inceput sa visez tampenii… si tare-mi doresc un somn profund si fara vise!