Mi se intampla frecvent sa fac doua sau mai multe lucruri in acelasi timp. Si la munca, si acasa. Asta inseamna atentie distributiva si atentie impartita in procente inegale, in functie de actiune. Asta nu e tocmai bine, pentru ca cica resurse neinvestite 100% dau un rezultat final satisfacator doar in procentul care a fost investit (nu stiu, n-am calculat, n-am descoperit formule, n-am reinventat eu roata acum…). Dar frecvent mananc in fata calculatorului, timp in care mai canta cineva de prin winamp, iar eu citesc vreun ziar, vreun blog, sau printre picaturi, mai vorbesc si cu cineva pe mess. Nu bun! La fel cum la birou am zile cand e nebunie si ma ocup si de facturi si de biletele de avion, si de hartogaraia aferenta, si de mailuri si mai raspund si la telefon si alte chestii, le incep pe toate odata si merg cu mai multe in paralel.

Pana acum m-am descurcat, daca nu e agitatie si presiune, parca e prea liniste… asa sunt si in rest, de multe ori aveam laptopul pornit, fierul de calcat in priza si calcam si dadusem drumul si la apa sa se incalzeasca sa ma bag in dus. Nu inteleg unde ma grabesc asa de tare, dar timpul asta se comprima ceva de nedescris.

Bineinteles ca am o motivatie pentru care trebuie s-o iau mai usor… multitasking-ul dauneaza si creaza situatii penibile. Ma rugase mama aseara sa gugalesc dupa ceva. Eu „da, da” si m-am luat cu vorbitul pe mess, scris si raspuns la comentarii, sortat poze etc si uit. Si vine la mine si-mi zice „ai gasit?”. Eu „nuuuuuuuu, nu sunt… n-am gasit mai nimic, hai ca mai caut inca o data!”. Si pesemne Murphy statea la panda. Am gugalit eu, am gasit cam ce cautam, am notat… mama relativ multumita. Si se duce ea linistita la teveu, stinge lumina si ma lasa intr-ale mele.

Eu am zis ca trebuie sa fac o cautare si mai amanuntita. Si am mai gasit. Si vreau sa notez… lumina stinsa, intrerupatorul cam la un brat si un pic distanta daca ma intindeam. Asa ca o strig pe mama sa vina sa vada ce am mai gasit, si eram cu drepata pe mouse sa dau click, cu stanga intinsa sa aprind lumina, fundul meu asezat pe un scaun cu „rotile” (aha, cu rotile 😆 ), pe jos gresie. In secunda urmatoare degetele stangii au trecut la milimetru de intrerupator, mana dreapta s-a incapatanat sa ramana pe mouse, scaunul a fugit de sub mine si m-am trezit pe jos.

M-am adunat de acolo hohotind… mama se hlizea intr-un mare fel, ca a prins jumatate de faza iar frati-miu, nedumerit apare si el si ma intreaba ce-am patit. Dupa ce mi-am potolit rasul am putut, printre alte hlizeli, sa-i spun cum am cazut.

Deci clar, trebuie sa fac lucrurile pe rand, incepute mai multe deodata nu ies cum trebuie, ma cred Napoleon degeaba. 😆 Trebuia filmata faza, a fost ca in filmele cu prosti. Am mai adaugat o cazatura la colectia mea de cazaturi artistice. Yeeeeeeeey! 😛