Uof, Duamne!

In momentele cand ma plang spunand ca am de-a face numai cu prosti, mama imi spune ca sunt o rautacioasa si ca foarte urat din partea mea sa cataloghez oamenii, si ca nu e ok eu sa ma cred superioara tuturor. Da, corect, are dreptate… dar cateodata imi ies din tatani… ca parca sunt un magnet pentru astfel de oameni! Din pacate, pe unii n-am cum sa-i evit. Damn!

Urmatoarele 3 sunt exemple de femei tute care degeaba au o functie importanta, ca-mi fac mie zile negre. Sper sa nu se mai repete. Prima nebunie am avut-o cu o tanti care reprezenta pe cineva cu care lucram. I-am trimis un mare dosar la semnat, apoi trebuia preluat si dus in alta parte si de acolo la noi, sa se intoarca. S-a semnat ce trebuia semnat si ne anunta sa trimitem DHL-ul la ei. Era intr-o marti cand au ajuns cei de la DHL acolo. Bineinteles ca nu stia nimeni nimic. M-au sunat pe mine, nu eram la birou, intrucat eram toata firma la restaurant la ziua lu’ sefu’. Au anulat tot. Peste doua zile, vazand ca nu vine dosarul cu contracte, am sunat la DHL. M-au lamurit si-am refacut comanda. Lunea, dupa calculele mele, dosarul trebuia sa fie ajuns la cea de-a doua destinatie si semnat. Cand colo, pauza. Si din telefon in telefon, ajung la tanti prima care avea dosarul. Era speriata de bombe, cum sa duca ea dosarul la secretariat sa fie trimis asa? Ca ea nu-l da din mana. Pfffffff… i-am desenat procedura si i-am zis cu incredere sa duca dosarul la receptie, sa-i zica si fetei de acolo sa nu mai spuna la DHL ca n-are nimic de trimis, ca o tund… si a treia oara a avut curierul ce sa ridice. Pfuai!

A doua faza a fost cu prietena mea din Slovenia. M-am trezit cu instiintare din vama cum ca sunt vreo 5 colete, 70 kg in total, habar n-aveam cine le ceruse, de la cine erau, pentru cine erau si tot asa. Lasand la o parte documentatia, pe care am trimis-o fara probleme, nu stiam nimic. Si da-i si sapa, tot asa cu mail-uri worldwide, ca sa aflu… surpriza, ca mandra coana din Slovenia trimisese mail cu comanda clara, cu instructiuni de livrare pentru tot, in Romania. Si de aici, toate coletele trebuiesc desfacute si continutul lor impartit, pe baza unei liste in toata regiunea Europei de Est. Ea n-a avut de zis decat ca a stabilit ea si cu inca un destept chestia asta si gata. Pai, bine, bai frate… nici nu ma intrebi daca se poate, ca poate avem si noi dificultati, nici nu ma anunti, ma trezesc cu beleaua pe cap?! Basca nu stiu ce sa fac cu-cutiile! Din cate am inteles, se asteapta ca eu sa-i dau mail sa o intreb despre pasii urmatori. Da, da, vezi sa nu! Asa cum mi-a dat si ea mie sa ma anunte despre tot si sa-mi dea instructiuni, cu tot cu „te rog frumos”-ul de rigoare! Muhahahaha, hard-ul meu e decedat de-o saptamana, deci nici daca vroiam nu se putea! 😈

Cea de-a treia faza s-a intamplat azi. Zilele astea o avem pe o tanti mare sefa din Bulgaria pe la noi in vizita. Si primesc azi telefon de la agentia care i-a rezervat hotelul. Vesti proaste: bulgaroaica reclamase la receptie cum ca s-a inundat, s-a verificat ce si cum, se pare ca nu e de la ei (nicio teava sparta, nicio scurgere etc) si este vina exclusiva a oaspetelui, care se pare ca a lasat dusul deschis. 😯 Si s-a inundat serios, astfel ca toata mocheta e compromisa si mobila facuta praf, iar paguba trebuie platita de cineva… si se ridica la valoarea de 900 de euro. 😯 😯 😯 Say what? Si ma intrebam cat de tuta sa fii sa faci asa???… adica sa lasi dusul aiurea sa curga si sa nu te deranjeze cand face pic-pic. Pfuai… si eu ce fac acum? Cum ii spunem asteia ca are de plata 900 de euro? Dar suntem siguri ca de la ea e greseala? Si tot asa m-am framantat… S-a rezolvat, suntem clienti vechi si seriosi, isi vor recupera paguba din viitoarele colaborari.

Deci… ultima e blonda, se intelege, mai e si pitzipoanca, iar se intelege, are vreo 60+ de ani si e botoxata in buze… deci n-ai ce-i cere. Pe celelalte doua nu le cunosc, dar tare-s curioasa! Uneia a trebuit sa-i explic cu scheme sa lase naibii din mana dosarul ala cu contracte sa vina la mine… hai, hai, let it go! Alta s-a trezit ca eu trebuie sa ghicesc in stele si sa visez intentiile ei, sa-i anticipez miscarile si s-o si perii un pic, facand-o sa se simta mai sefa. Iar cea din urma… 😆

Numai eu am specimene de-astea pe la munci? Am mai auzit eu si de altii, am vazut multe la viata mea, dar cred ca tot n-am intalnit toate stilurile de colegi de munca / sefi. Uof!

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Uof, Duamne!&8221;

  1. stii a cui e vina?
    a lui Murphy, fir-ar al naibii.

    primaa! 😀

  2. sa inteleg c-ai avut o zi superba 🙂

  3. Sunt si prin alte parti specimene de astea…dar nu scapi de ele nicicum 🙂

  4. @Mada: Sa stii ca Murphy ma urmareste!

    @Crocoditza: A fost ok, astea sunt adunate in ultimele saptamani.

    @Sevenfloor: Stiu… 😦 am avut si mai rau! Ma adusese in asa stare de disperare incat ii facusem un „hate-poem”. 😆

  5. Ma repet, nu-mi place sa ma repet, brid in brid out! WTF, daca te lasi influentata si iti asasinezi neuronii din cauza unor specimene de genul asta…ignora, nu iti bate capul si da vina pe altii :=))
    Ohh, si d’alde de persoane pline de importanta, se gasesc pretutindeni..cred ca eu un fel de sindrom am NF-utelor :))
    Ti pup

  6. Draga mea… se zice NFDHH! 😛

  7. NFDHH? Translate, please 🙂

  8. … si eu am specimene d’astea. Multe si-n functii cheie. M-am saturat de ei. Ca daca erau ele … cred ca era jalea si mai mare. Prostia e la ea acasa, e greu sa razbesti sa iesi un pic la suprafata, sa incerci sa-ti faci treaba cum trebuie. Dupa ce ca-s prosti, iti mai pun si tie piedici.

  9. Eheeee, aici m-ai nimerit!
    Am una tuta rau de tot, e cu functie mare draga, dar imi pare rau sa o spun : e o taranca! Nu stie sa dea buna ziua, nu stie sa bata la usa cand intra la seful cel mare, ba mai mult da buzna acolo in birou si daca e cineva si nu se simte sa iasa cand se discuta o chestiune care nu o implica pe ea. Habar nu are ce-i de capul ei, dar are pretentii si culmea ea niciodata nu e trasa la raspundere pentru ca mereu sustine ca s-a facut bine inteleasa. Ieri cel putin am zis ca matur cu ea pe jos 😀 deci data viitoare va trebui sa ma tina cineva sa nu dau in ea 👿

  10. Marius, nu putem traduce asa ceva 😆

  11. @Marius: Iti zic pe mess. 😛

    @Marmotica: Fara violenta… cuvintele bine alese dor mai tare!

  12. Esti nevoasa, bea mai putina cafea 😛
    Relaaax, vine uichendu’ ! 😀

  13. Nu-i nimic, noi sa fim sanatosi. Am avut specimene si in banca (Bancpost si LIbra) si la scoala (colege) si in facultate (sefe de grupa/serie). Sufera multi de sefie. Si multe. Unele sunt cu siguranta NFDM sau NFDHH cum zici tu. In ziua de azi conteaza pe sub biroul cui stai, mai ales daca arati bine, nu ce stii.

  14. Hmmm, comentasem si eu ceva si acum nu-mi gasesc comentariul! 😆
    Ziceam sa o lasi mai usor cu cafeaua 😆 si sa te relaxezi, ca vine uichenduuuu’ 😀

  15. NeFutute De Hat-Hat 🙂

  16. Buna seara! Mersi, Croco. Dar tu nu erai in concediu? Bag de seama ca nu te-a lasat inima sa lasi leptocul 🙂 acasa.

  17. […] ca parca sunt un magnet pentru astfel de oameni! Din pacate, pe unii n-am cum sa-i evit. Damn!”

    Poate că ai menirea să conduci mase de oameni proşti şi de asta vin spre tine 🙂

  18. Mie mi-a „placut” cel mai tare Dna cu dusul………imi si imaginam eu toată inundația 😀

  19. noi la liceu avem un director taaaaaaaampit peste masura.
    daca nu i se asculta „ordinele” incepe sa tipe prin toata scoala si se si mai ia aiurea de elevii de pe hol
    sa va si povestesc: eram in clasa a 9-a, in prima saptamana de scoala. a trebuit sa ma duc la biblioteca sa-mi iau o carte de romana, si cum am apucat-o pe ultima (ceilalti ramasesera fara), am inceput sa ma laud: am carte de roamana…haha, haha (copiii astia).
    si ma vede directorul: unde ti-e sacoul?
    eu: in clasa
    directorul: MARS mai repede si pune=l pe tine
    pai bine, inteleg ca tre sa ma certi ca n-am sacoul pe mine, da’ sa-mi spui MARS???
    de atunci nici nu-l mai salut si toate chestiile (oricum nu se oboseste sa raspunda la politeturile elevilor)
    deci, eu spun sa ne razvratim 😀

  20. ^ salutul da dovada de bun simt. gen, fii tu mai presus decat el, si saluta-l. chiar daca nu se oboseste, lasa-l in durerea lui.

    asa mi-a facut si mie directoarea, cand am mers sa ma uit la avizier, la orar. [ se sunase de vreo 10 minute, aveam mate, nu-i panica!]
    „ia uite, fetele astea nici macar nu stiu pe ce lume sunt!”
    Dupa am impresia ca s-a impiedicat. :-„

  21. Vai, dragă, nu pot să cred ce povestești! Eu nu pățesc niciodată din astea, noooooo!!! Doar oameni pricepuți, rapizi, eficienți, cu zâmbetul pe buze la job, politicoși și atenți în trafic, vecini liniștiți care niciodată nu dau cu bormașina la 8 dimineața sâmbăta. Of, te compătimesc :))))

  22. Uoff Ada:(( Da, vorba aia se intampla si la case mai mari! Problema e ca astfel de oameni tin locul celor care ar face treaba in adevaratul sens al cuvantului:( Asta e partea cea mai dureroasa. Mnah…Sunt destui oameni incompetenti!

  23. toti avem astfel de colegi. o exceptie: io, ca secretara si’a luat zborul. stii cat de linistit is acum? 😆
    nu mai iti fa sange rau, vorba aia „padure fara uscaciuni si … (nu mai tin minte ce) … nu exista!”. 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s