Uof, Duamne!

In momentele cand ma plang spunand ca am de-a face numai cu prosti, mama imi spune ca sunt o rautacioasa si ca foarte urat din partea mea sa cataloghez oamenii, si ca nu e ok eu sa ma cred superioara tuturor. Da, corect, are dreptate… dar cateodata imi ies din tatani… ca parca sunt un magnet pentru astfel de oameni! Din pacate, pe unii n-am cum sa-i evit. Damn!

Urmatoarele 3 sunt exemple de femei tute care degeaba au o functie importanta, ca-mi fac mie zile negre. Sper sa nu se mai repete. Prima nebunie am avut-o cu o tanti care reprezenta pe cineva cu care lucram. I-am trimis un mare dosar la semnat, apoi trebuia preluat si dus in alta parte si de acolo la noi, sa se intoarca. S-a semnat ce trebuia semnat si ne anunta sa trimitem DHL-ul la ei. Era intr-o marti cand au ajuns cei de la DHL acolo. Bineinteles ca nu stia nimeni nimic. M-au sunat pe mine, nu eram la birou, intrucat eram toata firma la restaurant la ziua lu’ sefu’. Au anulat tot. Peste doua zile, vazand ca nu vine dosarul cu contracte, am sunat la DHL. M-au lamurit si-am refacut comanda. Lunea, dupa calculele mele, dosarul trebuia sa fie ajuns la cea de-a doua destinatie si semnat. Cand colo, pauza. Si din telefon in telefon, ajung la tanti prima care avea dosarul. Era speriata de bombe, cum sa duca ea dosarul la secretariat sa fie trimis asa? Ca ea nu-l da din mana. Pfffffff… i-am desenat procedura si i-am zis cu incredere sa duca dosarul la receptie, sa-i zica si fetei de acolo sa nu mai spuna la DHL ca n-are nimic de trimis, ca o tund… si a treia oara a avut curierul ce sa ridice. Pfuai!

A doua faza a fost cu prietena mea din Slovenia. M-am trezit cu instiintare din vama cum ca sunt vreo 5 colete, 70 kg in total, habar n-aveam cine le ceruse, de la cine erau, pentru cine erau si tot asa. Lasand la o parte documentatia, pe care am trimis-o fara probleme, nu stiam nimic. Si da-i si sapa, tot asa cu mail-uri worldwide, ca sa aflu… surpriza, ca mandra coana din Slovenia trimisese mail cu comanda clara, cu instructiuni de livrare pentru tot, in Romania. Si de aici, toate coletele trebuiesc desfacute si continutul lor impartit, pe baza unei liste in toata regiunea Europei de Est. Ea n-a avut de zis decat ca a stabilit ea si cu inca un destept chestia asta si gata. Pai, bine, bai frate… nici nu ma intrebi daca se poate, ca poate avem si noi dificultati, nici nu ma anunti, ma trezesc cu beleaua pe cap?! Basca nu stiu ce sa fac cu-cutiile! Din cate am inteles, se asteapta ca eu sa-i dau mail sa o intreb despre pasii urmatori. Da, da, vezi sa nu! Asa cum mi-a dat si ea mie sa ma anunte despre tot si sa-mi dea instructiuni, cu tot cu „te rog frumos”-ul de rigoare! Muhahahaha, hard-ul meu e decedat de-o saptamana, deci nici daca vroiam nu se putea! 😈

Cea de-a treia faza s-a intamplat azi. Zilele astea o avem pe o tanti mare sefa din Bulgaria pe la noi in vizita. Si primesc azi telefon de la agentia care i-a rezervat hotelul. Vesti proaste: bulgaroaica reclamase la receptie cum ca s-a inundat, s-a verificat ce si cum, se pare ca nu e de la ei (nicio teava sparta, nicio scurgere etc) si este vina exclusiva a oaspetelui, care se pare ca a lasat dusul deschis. 😯 Si s-a inundat serios, astfel ca toata mocheta e compromisa si mobila facuta praf, iar paguba trebuie platita de cineva… si se ridica la valoarea de 900 de euro. 😯 😯 😯 Say what? Si ma intrebam cat de tuta sa fii sa faci asa???… adica sa lasi dusul aiurea sa curga si sa nu te deranjeze cand face pic-pic. Pfuai… si eu ce fac acum? Cum ii spunem asteia ca are de plata 900 de euro? Dar suntem siguri ca de la ea e greseala? Si tot asa m-am framantat… S-a rezolvat, suntem clienti vechi si seriosi, isi vor recupera paguba din viitoarele colaborari.

Deci… ultima e blonda, se intelege, mai e si pitzipoanca, iar se intelege, are vreo 60+ de ani si e botoxata in buze… deci n-ai ce-i cere. Pe celelalte doua nu le cunosc, dar tare-s curioasa! Uneia a trebuit sa-i explic cu scheme sa lase naibii din mana dosarul ala cu contracte sa vina la mine… hai, hai, let it go! Alta s-a trezit ca eu trebuie sa ghicesc in stele si sa visez intentiile ei, sa-i anticipez miscarile si s-o si perii un pic, facand-o sa se simta mai sefa. Iar cea din urma… 😆

Numai eu am specimene de-astea pe la munci? Am mai auzit eu si de altii, am vazut multe la viata mea, dar cred ca tot n-am intalnit toate stilurile de colegi de munca / sefi. Uof!