Ca multi alti oameni, am in dotare o armata de pitici care tropaie pe creier. Nu pot spune neaparat ca piticii mei sunt mai cu mot, am intalnit oameni pe langa care paream de pus in camasa cu maneci luuuungi si dusa la stilisti, dar am intalnit si altii pe langa care eram un ingeras. Mai demult am mai povestit despre obsesiile mele. A se nota ca nu sunt singurele. 😛

Ei bine, una din acele obsesii… am gasit-o la mai multi si ma bucur foarte! Aia cu scrisul corect! Din toate punctele de vedere! Apreciez maxim cand cineva imi scrie corect, cu toate cratimele de rigoare, cu litere nemancate si cuvinte scrise corect. E normal sa mai gresesti, dar, atata timp cat stii regulile de baza si eventual te corectezi, esti safe! Si nu, nu te voi ierta! Te voi corecta de cate ori voi avea ocazia! Si-ti explic, cu reguli de formare, cu pluraluri, cu pronume, cu articole… daca te-am invatat ceva, ma declar multumita! A, si-mi mai place sa tii minte ce te invat, nu sa repet ca papagalul!

Si apreciez si-am apreciat criticile. Asterix m-a certat ca ziceam „mah”, „bah”, „breh”  si-l irita foarte tare „h”-ul de la sfarsit. Mi-am insusit critica si am renuntat la „h”. Sburlea m-a certat ca-i scriam pe mess cu „k” in loc de „ca”. Nu mai scriu! Sau cel putin cand vorbesc cu el, in rest, recunosc, imi mai scapa. Lucrez la asta! 😀

Hubba Bubba a scris si ea un articol despre cum se vorbeste/scrie corect, Croco si cu mine facem meditatii pe mess la scris cu niste oameni care chiar vor sa-si corecteze carentele gramaticale, iar Aia cu Paru’ mi-a dat si-un premiu pentru asta. Deci… obsesia nu-i chiar asa obsesie, ci un principiu de bun simt, zic eu! Si vad ca lucrul asta conteaza!

And the award goes to… in afara de fetili enumerate de Aia cu Paru’ … Semafor, Hubba Bubba si Marmotica!