Lună: martie 2010

martie 31, 2010

Patimi

Ca tot e Saptamana Patimilor, se pare ca trebuie fiecare sa patimeasca un pic. Sa speram ca merita efortul. Si nu, nu ma refer la post, aia-i floare la ureche.

Adicatelea imi povestea ieri contabilul nostru ca a dat-o afara pe bona fiului lui. Copilul are aproape 3 ani si i-a cumparat patut normal. Nemaiavand gratii, asta mic se dadea jos din patut si nu vroia sa doarma. Inteligenta lu’ peste l-a incuiat in camera cu cheia si l-a lasat acolo sa planga. Saracu’ copil! Si el speriat, si ai lui cu grija ca trebuie sa-i gaseasca alta bona…

Va spuneam ca trebuie sa mi se nasca nepoata. Ei bine, s-a nascut ieri, e sanatoasa, o cheama Natalia Maria, are 3,6 kg si 51 cm. Sa-mi traiasca! 😀 Dar… sambata s-au dus la spital ca ar fi trebuit atunci sa-i provoace nasterea. Spitalul era inchis, control de la Sanepid, nu se mai faceau internari pana ieri. Si erau mamici care trebuiau sa nasca, da?! Si tuturor li s-a zis sa vina marti si, daca e vreo urgenta, sa mearga in alta parte. Adica, hai mai strange din col vreo cateva zile, ca n-o fi foc! Doamne fereastra, numai al noi se poate intampla asa ceva! Bine ca ieri Livia a nascut destul de repede si totul s-a terminat cu bine!

Abia astept s-o vad pe pitica! Dar nu pot! Pentru ca patimesc si eu. Adicatelea behai intr-un mare fel. Tuse de-aia seaca, gatul meu e praf, tusesc pana imi ies ochii ca la melc… azi ma duc la medic, cred ca voi trece pe antibiotice. Deja sunt farmacie ambulanta. Si abia apoi, dupa ce ma fac bine, merg s-o vad pe mica printesa. 😀

Voi ce patimiti saptamana asta? Cu ce incurcaturi va indeletniciti? Ce piedici au aparut? Ce situatii aiurea se contureaza? Stay out of trouble, ok?! 🙂

martie 29, 2010

Al doilea RoBlogFest

La primul RoBlogFest eram doua stinghere, Crocoditza si eu, care nu cunosteam pe nimeni si care am mers de nebune sa-l sustinem pe Dono. Pe unii ii mai stiam din poze. Basca pe atunci nu aveam treaba cu twitter-ul, eram picate din luna. Dar ne-am dus! Si a iesit misto!

Anul asta a fost si mai! Pe langa locul desfasurarii, care a fost mai mare si mai aerisit, cunosteam mult mai multa lume. Plus, s-au adunat si alti gunoieri: pe langa Crocoditza, au mai fost prezenti Buratina, Schnitzel si Fustangiul. Gasca s-a completat cu Oliwer si un prieten de-al lui.

Este foarte tare sa faci asocierea dintre nume, poza si persoana. Si mai tare e sa te recunoasca si sa ai ce discuta cu persoana respectiva. Ei bine, m-am bucurat ca am mai cunoscut oameni din online pe care-i urmaream / care ma urmareau si am si socializat. De asemenea, am salutat si-am stat la o poveste, o barfa si-un zambet si cu oameni pe care-i cunosteam deja.

M-am salutat cu Andrei Rosca, pe care-l cunosc de prin 2006, i-am multumit pentru carticica de la Teacup si-am mai schimbat impresii. Am reperat-o usor pe Misaki, o stiam din iarna de cand cu oamenii darnici, cred ca am speriat-o un pic, dar a fost o draguta si ne-am conversat. L-am revazut si pe Cristian, care venise cu sotia, mai lipsea omul de legatura, LiaLia.

Dand o mica tura prin club, m-am intalnit cu Anca. Ne-am pupat, am vorbit de prietenii comuni si mi-am continuat drumul. Aveam sa aflu ca jumatate de calendar este prezenta la RBF, respectiv Pyuric, Marie Jeanne, Ileana, Diana si subsemnata. Basca, l-am reperat si pe fotograful nostru simpatic, Matei, cu care am cam barfit. 😳 Si cand barfeam eu mai abitir cu Matei, pac, apare TiBi!  Strangeri de maini, pupaturi, impresii. Auzi dom’le, cica ma recunoaste lumea dupa ochi!

Bai za uei, vroiam sa-mi strang parul, inclusiv bretonul, sa nu mai seman cu poza, dar am zis ca nu-i frumos sa induc lumea in eroare, dar o voi face cu prima ocazie. 😛 Si bine am facut, pentru ca m-a recunoscut si Teleleu. Si cica tot dupa ochi! Oricum, un dragut! 🙂 Mi-a facut cunostinta cu prietena lui si cu Pandutzu, apoi impreuna cu ea am mers sa le salutam pe Raluxa si pe Minxieee. Niste fete foarte deschise si zambitoare, ma bucur ca le-am vazut si face to face si ma bucur ca Raluxa a intrebat de Dono. De asemenea de Dono au mai intrebat si doua prietene de-ale lui Marius Tudor, pe care l-am salutat si informat cand e ziua lui Naicu. 😛

Si… l-am mai cunoscut pe Catalin, i-am spus ca l-am votat si chiar e un tip foarte misto. Imi place si vocea! 😀 Blogatu’ mi-a facut vreo doo poze (le vreau si eu, pliz!), iar pe Cabral l-am prins la bar si ne-am tras in poza, cu scuzele de rigoare ca-l stresam, el deja probabil inspumat din cauza lipsei de nicotina. A reactionat foarte frumos, cum ca nu-i problema, ne-am zambit si ne-am continuat dixtractia.

Au fost si cateva momente care ne-au stricat distractia. Unul a fost mai aiurea, celalte doua mai personale asa. Adicatelea, ma gandeam sa ma iau un pic de Zoso si VisUrat pentru criticile deloc constructive la adresa calendarului. M-am razgandit, cand l-am vazut pe Zoso asa pricajit, mi s-a explicat ca el traieste din scandal, oricum, urate scriituri poate sa scoata! Iar de VisUrat nu m-am putut apropia… sincer, imi pare rau s-o spun si imi pare rau ca nu i-a zis-o nimeni, dar mirosea a transpiratie in ultimul hal! Cah, caca, bleah!

Iar problemuta din urma a fost cu un chelner/ospatar. Am gasit noi o masa pe acolo si ne-am instalat. si ne dantuiam, petreceam etc. Printre altele, faceam si poze. Si, cum abia ma intorsesem eu de la bar, cu un Long Island la purtator, am sorbit o gura si l-am pus pe masa, ducandu-ma la poza. Peste putin timp, m-am intors si masa era goala, curatata adica. Putin timp a insemnat mai putin de 2 minute, iar distanta la care eram, era la mai putin de 3 metri. M-am dus la desteptii lu’ peste, le-am facut scandal si… explicatie „pai daca ai plecat la 10 metri de masa sa faci poze, de unde sa stiu eu ca e masa ta?” … si au curatat tot, inclusiv berile celorlalti, desi, toate erau aproape pline. Ne-au adus altele, cum de fapt si trebuia!!!

Nu stiu exact cine ce a castigat, am si uitat, stiu doar ca le-am aclamat pe fetele de la HotCity, au luat premii speciale si m-am bucurat ca am facut internship-ul la ele, sunt foarte tari. Pentru celelalte premii click aici. Si pentru cateva poze cu noi, click aici.

Ne vedem la anul!

martie 25, 2010

Cuvinte cheie de gugaleala XXIII

Gugalitorii navalitorii revin. Astazi cu un episod mai scurt. Sa vedem ce mai cauta:

ca sa nu ragusesti dupa ce canti – bei un ou? iei un Strepsils? bei ceai cald? zi, dom’le ca ma omoara curiozitatea!

m-am razgandit cu o luna inaite de nunta – mai bine acum decat sa regreti dupa nunta!

o urmaresc pe vecina cand se dezbraca – mai cunosc eu de-astia,aveam vecini curiosi tare in adolescenta 😛

n-am cercei – tu si fii-mea, ca si ea are talent la pierdut cercei

barbatul perfect e amuzant sentimental – combinatia asta n-am mai intalnit-o

vrau in rai acolo nu-s curve – esti tu sigur(a)? si cine e „vrau” asta si ce vrea el?

ce bolero luam la o rochie mov – negru ruleaza!

gigel se uita pe sub fusta masii – trist… reconfigurati traseul!

si pisicile ajung in rai? – Pisico, tu ce crezi? lamureste-mi cautatorii!

ce haine sa-mi iau la sauna – la sauna te duci despuiat(a), nu cu toale de mol! ia-ti un prosop!

www pantofi de striptiz.com – o, daaaaaaaaaa, numai site-ul asta nu mai exista! 😆

ce iti place la femeia scorpion? – mie? TOT! 😀 tie?

rochii de nasa ale manelistelor – n-avem, ati gresit adresa, daca aud manele, imi ies bube

a facut pipi pe camasa – ce fetisuri au unii, dom’le…

poveste de dragoste cu seful meu – no way, jose! nu amestecam biznisu’ cu plejaru’!

motanu cu palarie –  pe vremea mea era motanul incaltat, dar trendurile se schimba

2010 totul s-a sucit , suntem altii poate – poate ca da, poate ca nu…

am un fetish pt fetele imbracate cu colanti – bine ca recunosti, ca m-am saturat de cautarea asta cu-colantii!

Eh, cam atat pentru azi. Dezamagitor, nu?! Sa vedem ce ne pregatesc in viitor neobositii exploratori.

Vroiam sa mai spun ceva. Mananc pe paine seria „Vampirii sudului„. Ieri am terminat volumul al treilea, „Clubul Mortilor” si acum il citesc pe cel de-al patrulea, „Moarta pentru toti„. Muhahahaha, dupa ce voi termina de citit, voi fi o intreaga enciclopedie despre vampiri. 😛

Ieri a fost ziua unui gunoier. L-am felicitat pe mess, dar il mai felicit si azi aici. La multi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani, Luciaaaaaaaaaaaaaaaaan!!!

De asemenea, azi e ziua vulpitei mele preferate, LiaLia! La multi aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaani si, vorba ta, iti doresc ce-mi doresc si pentru mine! 😉 Abia astept sa ne vizionam la cico-ul ala!

Si, si, siiiiiiiiiii… abia astept maine seara RoBlogFest-ul!

martie 23, 2010

Ciclul vietii

Doua liniute albastre pe un bat alb de plastic. Apoi un telefon. Si am aflat, am zambit si-am urat „felicitari, sa fie intr-un ceas bun!”. O noua viata se va naste. Si m-am bucurat mult pentru ea!

Tot ieri o viata s-a stins. Prea devreme! Pacat!

Spre seara am mers sa sarbatorim ca Sonia va avea un surior sau o fratioara. 🙂 Atunci am aflat alta veste trista, care m-a revoltat, m-a rascolit si mi-a dat de gandit: acum o luna si ceva a murit o fosta colega de facultate. Leucemie. Mult prea nedrept si mult prea devreme! Dupa ce am terminat facultatea in 2005, n-am mai vazut-o, dar am mai pastrat legatura prin alti colegi. In 2008 se casatorise, isi luasera casa, faceau planuri de copii… si acum nu mai e. Inca mai am in telefon numarul ei… nu-mi vine sa cred, nu realizez si mi-e greu sa accept!

Si tot ieri am aflat ca in cateva zile mi se naste nepotica. Abia astept!

Viata si moartea… lucruri obisnuite, prin care trecem toti la un moment dat. Cu bune si cu rele, cu zambete sau lacrimi, cu realizari sau lipsuri, fiecare dupa cum i-a fost soarta, norocul si dupa cum isi croieste drumul in viata. Nu conteaza cat traiesti, ci CUM traiesti!

Azi esti, maine nu mai esti… incredibil cat de usor iti poate fi curmata viata. Cel mai important in viata e sa-ti pastrezi sanatatea! Banii nu conteaza, alte posesiuni materiale nici atat! SANATATEA! Si sa stii sa fii OM!

Ma uit in jur si, cand vad atata suferinta, ma intoarce pe dos, mi-e mila de oamenii care sufera, in special de copii… chiar si fara sa-i cunosc! Si-mi doresc sa-i ajut. Daca as putea, i-as ajuta pe toti, dar si puterile si resursele mele sunt limitate, din pacate. Poate voi fi ipocrita cu ce voi spune, dar simt nevoia s-o fac. Asa cum am invatat ca nimic in viata nu e gratis, ca totul se rasplateste, ca legea compensatiei functioneaza… la fel ma gandesc si in cazuri de-astea, ca daca incerc sa ajut, sa fac bine, poate, candva cand voi avea nevoie (Doamne fereste!) voi primi si eu ajutor.

Imi place sa ajut oamenii, sa-i fac sa zambeasca, sa ma simt utila si sa simt ca nu fac umbra pamantului degeaba. Imi doresc in schimb, sa fiu sanatoasa, ai mei toti sa fie sanatosi si ei si, mai important, copiii mei sa fie sanatosi si voiosi, sa nu fiu nevoita sa trec vreodata prin ce trec alti parinti! E TOT ce-mi doresc!

Si de-asta, nu pot fi insensibila la apelul Liei. O admir pe fata asta, sunt mandra ca o cunosc si-i multumesc pentru primirea generoasa in cercul oamenidarnici. Voi reda din articolul ei detaliile oamenilor carora nu le-ar strica putin ajutor. Daca stim sa fim oameni, si altii vor fi cu noi… e convingerea mea (naiva sau nu, tot a mea e, si n-o schimb!).

„Familiile care au nevoie de ajutor:

Velichea Maria – Bianca de 16 ani jumate şi Vicky de 12 ani. Str. Credinţei nr. 9, localitatea Valu lui Traian, jud. Constanţa, tel. 0727.275.667.

Vasilache Rodica – 3 fete-cucuiete de 11, 13 şi 15 ani şi un băieţel de 2 ani jumătate. Sat Zorleni, comuna Zorleni, jud. Vaslui.

Geambaşu Elena Cristina – 2 fetiţe de 5 şi 10 ani. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 88, Lupeni, jud. Hunedoara, cod 335600. Tel. 0734.946.753.

Nicoleta Borcan – victimă a violenţei conjugale, îşi creşte singură cei 4 copii (un băiat paralizat). Str. Becaţei nr. 6, bl. R4, sc. B, sector 3, Bucureşti. Tel. 0727.754.193

Moldovan Cornelia – 3 fetiţe de 11, 9 şi 3 ani jumătate. Str. Tineretului nr. 19, bl. B11, sc. 3, ap. 85, Lupeni, jud. Hunedoara. Tel. 0725.362.743.

Florea Nicuşor – 2 băieţi de 12 şi 14 ani, orfani de mamă. Sat Găgeşti, comuna Boloteşti, jud. Vrancea.

Aur Daniela – 2 băieţi de 5 şi 15 ani. Str. Porţile de Fier nr. 7, ap. 89, Orşova, Jud. Mehedinţi.

Buzdea Maria – un băieţel de 6 ani şi 8 luni, o fetiţă de aproape 3 ani şi una 2 ani. Str. Ştefan cel Mare, bl. M2, sc. A, ap. 9, Târgu Neamţ, jud. Neamţ.

Marcu Luciana – 2 fetiţe de 12 şi 7 ani. Str. 8 martie nr. 40, Râmnicu Sărat, jud. Buzău, cod 125300. Tel. 0760956509.

Boicu Constantin – fată 7 ani, băiat 4 ani (cu probleme medicale, are nevoie de pampers nr. 5). Str. Dacia nr. 2, bl. 8, sc. B, ap. 12, municipiul Codlea, Jud. Braşov. Tel 0727.321.754.

Muszka Daniela Carla – 4 copii (3-10 ani), dintre care Bianca, o fetiţă de 10 ani care este olimpică la pian, elevă la şcoala de muzică. Str. Ion Vidu nr. 7, Lugoj, jud. Timiş. Tel. 0761624618.

Ungureanu Alina – o fetiţă de 2 ani jumătate. Str. Grigore T. Popa nr. 32, ap. 53, Timişoara, jud. Timiş. Tel. 0757.621.570.

Radu Crenguţa – 2 fete de 3 şi 14 ani, 3 băieţi de 4 ani (cu o malformaţie a intestinului, are anus contra naturii), 8 ani şi 16 ani. Nu am adresa exactă, dar am fost la ei acasă, la capătului Giuleştiului (Bucureşti) şi pot veni şi în oraş să vă întâlnească. Tel. 0765.850.802.”

Daca altii si-au pierdut sansele, sa-i ajutam pe cei care putem sa si le recupereze si sa le redam speranta!

martie 19, 2010

Scurte de vineri

  • M-am lamurit cu o persoana care ma dezamagise. Nici macar nu stia asta, nicio secunda nu si-a inchipuit ca ar fi gresit cu ceva si chiar ma considera cam sarita de pe fix pentru ca incetasem sa mai dau semne de viata. Deci tot eu sunt nebuna… pfuai, frate! MENNNNNNNNNN… damn!
  • Am terminat in sfarsit de citit „Simbolul pierdut„. Greu de citit, mai ales ca dupa ce nenea ala rau a murit… m-am plictisit si ma asteptam al altfel de final… ma rog. Acum citesc „Moartea la Dallas„.
  • Ma gandesc foarte serios sa renunt la messenger, ma dispera!
  • Vreau sa vina odata vara! Corpul meu nu stie sa se adapteze temperaturilor astora, drept urmare mi-e cand frig, cand cald, cand am bufe(t)uri si transpir… grrrrrrrr!
  • Am planuri mari in legatura cu mine, sa vedem cum stau cu timpul, rabdarea, determinarea, motivatia si resursele.
  • N-am trecut de prima runda a votarii pentru RoBlogFest. Nici nu ma asteptam, asa ca nu plang. Dar sigur voi fi acolo la party. Ocazie cu care, stimabili GUNOIERI, v-am spus ca ne vedem acolo, ca eu altceva nu mai organizez. Si tare mi-ar placea sa va vad, ca mi-e cam dor de voi! Deci, vinerea aviatoare, 26 martie, la RoBlogFest, da?! 😉
  • In dreapta a mai aparut un banner, o noua cauza, daca doriti, puteti s-o ajutati pe Ioana. De asemenea, pe site-ul lui Daniel Raduta va fi postat un mesaj pentru Mile Carpenisan, internat in stare grava la Timisoara. Twitter-ul vuieste deja!
  • Weekendul va fi frumos. Diseara dam drumul la distractie, cu petrecerea „100% Romaneste„, abia astept! In rest, va fi si cu odihna, si cu-curatenie, poate un film, vedem…
  • Acestea fiind spuse si raportul incheiat, va doresc la revedere si weekend placut!
martie 18, 2010

Asa-mi trebuie, daca sunt toanta!!!

Ca toantele nu merg in rai, se stie. Ca facerea de bine, futere de mama, iar se stie. Ca Mama Dolores si-o ia in barba din nou… ei bine, se stie! Oare cand m-oi invata minte???

Uof! Dar, sa incepem cu inceputul. Ieri dimineata trezirea la 7 fara. Fulgii de nea m-au inspirat maxim (NOT!!!). La 8 eram la consultanta noastra s-o aduc la birou, incepea auditul pe farmacovigilenta. Seful meu a venit cu colegul din Germania, auditorul, si am inceput ostilitatile. Nici pe departe! Neamtul un tip super, foarte deschis, calm, rand pe rand a inceput sa puna intrebari.

Pauza de lamuriri: tanti asta e farmacist de meserie, e „angajata” cu contract de colaborare la noi, e cam fixista, vorbeste mult si prost, e obositoare si incoerenta. Nu stie ca lumea engleza, vorbeste jumi-juma (deci, we are training the sales force bla bla bla; draga, we must to do the agreements, da?! ) dar hai sa zicem ca asta ar fi de trecut cu vederea.

Totusi, cred ca de aici a pornit buba. Nenea auditorul cu mine avea treaba pe arhivarea electronica, in rest nu prea, dar a vrut sa fiu prezenta la tot auditul. Si o intreba pe asta, ea nu pricepea mare lucru, ii spunea balarii, asta nu intelegea nici el mare lucru si tot asa. La un moment dat a inceput sa se uite intrebator la mine, la modul  sa-i traduc si sa-i explic. Ei bine, in momentul in care am fost intermediar intre ei si am incercat sa-i lamuresc, madam a facut o criza de nervi, a batut cu pumnu-n masa ca eu trec peste ea, care e sefa mea (ba bine ca nu!)  si ca ea s-a enervat… si cum imi permit asa ceva??? Neamtul a sarit in sus, speriat de sunet, eu eram cu ochii cat cepele… apoi el saracul a incercat sa-i explice ca e totul ok, ca nu trebuie sa ne enervam si ca eu il lamuream. Te pomenesti ca s-a oprit si a inteles?! Da’ de unde?

A venit sefu’ si a lamurit-o ca nu e ok sa se agite, ca se poate rezolva totul cu calm. Ah, ce-as fi plecat de acolo… sa n-o mai vad! Si ce i-as fi zis eu asa… dar sunt o draguta si mi-a fost aiurea de auditor, care n-avea nicio vina si nu era obligat sa suporte asa ceva. Dar nu uit eu asa usor! Ah, abia astept!

Iesind de acolo, fierbeam… tremuram de nervi, dar am zis ca nu-i momentul sa pun la punct pe nimeni. Ma suna si fii-mea, ca si ea a avut o ziiiii… speciala, as putea spune. Doamne, de ce ii pui la incercare pe oamenii draguti si normali, facandu-i sa dea numai peste retardati? Nu trebuie sa-mi raspunzi, ma intrebam si eu asa…

Dupa amiaza a fost cam ostila… atitudinea ei fata de mine si a culminat cu o alta faza simpatica foc. Am deschis geamul si l-am lasat rabatat sa avem aer sa respiram. Mi-a facut scandal ca nu trebuie sa deschid niciun geam, ca ea raceste, ii e frig si mi-a mai zis asta si eu, stiind asta, tot l-am deschis. A concluzionat cu „asta e nesimtire”. Am simtit ca iau foc, dar am avut taria sa-i zambesc fortat si sa spun „da, sunt nesimtita”.

Seara am facut pe ospitalierii si l-am dus pe auditor la restaurant, impreuna cu seful si cu tanti belea. Si, culmea, tanti a venit cu mine cu masina, m-a si laudat ca-i place cum conduc. Si a mai stat si langa mine la masa. Si chiar a fost o seara draguta. Dar si cand mi-a zis „Sper ca nu te-ai suparat pe mine prea tare, sa stii ca eu nu-ti vreau decat binele!” asa-mi venea sa-i zic „Sa mori tu?! Numai ai mei imi vor binele, asa ca scuteste-ma cu bullshit-ul!”, dar iar am fost draguta si i-am zis ca mi-a trecut supararea.

Si… din nou culmea, am mai dus-o si acasa. Iar pe auditor l-am dus la hotel, nu inainte de a-i face un tur al centrului orasului si a-i explica un pic din fiecare: stil de viata, despre cladiri, despre strazi, despre oameni, cu bune si cu rele. S-a aratat impresionat ca stiu atat de multe despre Bucuresti (mie nu mi se pare), a zis ca sunt un ghid super, ca el nu stie atat de multe despre Koln… I-a placut… iar eu m-am simtit multumita pentru ca inca un strain nu pleaca acasa cu impresia de oroare si scarba generala creata artificial sau nu, de altii… multumita ca i-am aratat unui strain ca nu toti romanii sunt rai, parsivi, hoti, needucati si, poate, candva, cand va auzi ceva rau despre romani, va spune ca a cunoscut pe cineva care nu se incadreaza in tipar…

Da, poate sunt naiva si traiesc in lumea mea de poveste, cu norisori pufosi si roz, unde toata lumea e buna si draguta si unde se impart zambete gratis… dar fac asa cum simt! Iar omul asta a plecat zambind.

Oare ma voi vindeca? Nu stiu de ce insist sa fiu amabila cu oamenii care nu merita (tanti)… si radarul meu nu se prinde la timp. Cu oameni ca auditorul e o placere sa fii amabil, chiar daca asta iti mananca o seara din timpul liber. Dar acum… oare cine a fost sunata de sef sa-i spuna ca-si poate lua restul zilei liber?! 😀

martie 16, 2010

Ma urmaresc lepsele

Si eu fug de ele, dar mai incet, astfel ca unele ma mai prind. Dar lepsele astea, parsivele, in loc sa ma prinda pe rand, se inghesuie cate doua, cate trei. Le suspectez de perverse… cum ca le-ar placea gang bang-ul. Hmmmm…

Asa se face ca am o leapsa de la domnul Fustangiu si una de la Crocoditza. Fustangiul… ehei, ce fel de leapsa putea sa-mi dea?! Cu prostii, evident! Sau nu chiar. cica trebuie sa-mi gasesc horoscopul erotic si sa spun cat de mult/putin mi se potriveste. Piece of cake! Tu chiar crezi ca o sa-mi expun aici negru pe alb fanteziile? De ce sa existe probe la proces? 😛 Pe langa asta, n-as sti sa zugravesc cu-cuvinte frumoase, stil Sandra Brown, si as strica momentul. Deci… check this out:

„Femeia din Zodia Scorpion

Te asteapta o noapte grea, imparte-ti bine puterile. Ar putea incepe sa-ti spuna lucruru obscene in ureche. Chiar si discutii despre sex o pot duce la orgasm. Ii plac paturile mari, in care poti sta in orice pozitie. Va face totul ca aceasta noapte sa devina de neuitat. Are un puternic spirit de cercetare si experimentare. Indiferent de experienta partenerului, ea ii va face o surpriza.

Ea doreste ca si partenerul sa simta actul la fel ca si ea. Nici o zodie nu este mai erotica decat a scorpionului. Pentru ca este atat de pretentioasa, pentru desfasurare si terminare, are nevoie de un partener asemenea ei. N-o domolesti cu tehnica, la ea totul este instinct. Nu o va convinge nici o carte ca actul sexual este un exercitiu yoga. Mai bine ar merge cu un amant rau in pat decat cu o carte buna.

Stie sa-i struneasca eul unui barbat. Daca este excitata, arata acest lucru. Ii plac jocurile de dragoste si poate domina chiar si un partener impulsiv. Stie ca actul sexual este mai putin important decat erotica. Chiar daca arata ca o doamna, in pat va fi alta si va savura totul. Daca un barbat o intereseaza, il va seduce si nu va admite un nu! Controlul asupra terminarii este foarte important si ea va folodi toate metodele spre a mentine potenta barbatului. Nu este mofturoasa, vrea sa-si atinga scopul, este insa placerea ei in primul rand.

Focul aprins in ea se stinge greu. Iar ea il va face sa dea si mai mult. Este nefericita daca crede ca barbatul nu-i face jocul. Doreste sa-l domine si de aceea va face chiar jocuri lesbiene cu el. Doreste un partener ascultator. Uneori devin lesbiene si vor indeplini functia barbateasca nu numai in privinta sexuala dar si in alte domenii ale vietii indiferent cum. Ea dicteaza partenerului dorintele ei sexuale si de obicei acestea intrec masura.

Zone erogene: organele genitale.”  (sursa aici)

 Eu nu mai adaug nimic, a spus totul descrierea de mai sus.

Leapsa de la fiica-mea e despre lucrurile la care n-as renunta niciodata. Pai ar fi atatea… multe… si totusi putine. Te referila material sau spiritual? Sau si si? Uof, nu puteai sa ma suni sa ma intrebi direct, trebuie sa scrie la ziar despre?!

Pai, nu as renunta la: familie si prietenii dragi, principii, ciudateniile care ma scot din turma, ideea de a fi fericita pe deplin (cu tot ce implica asta, nu detaliez), muzica, beauty session-ul care ma face sa ma simt eu, internet (blog, joculete si alte nebunii… desi pot sta linistita fara conexiune cam o saptamana), a fi informata cu ce se intampla in jurul meu, pasiunile mele, ciocolata si inghetata.  In rest… dust in the wind, vin si pleaca, se fac si se refac. La unele lucruri din lista, se poate renunta, cu vointa. Eu nu renunt ca nu vreau si ca nu m-a determinat nimic pana acum s-o fac. Dar niciodata sa nu spui niciodata!

Leapsa n-o dau mai departe, o preia cine doreste!

martie 15, 2010

Tara mea, esti frumoasa…

… pacat ca esti locuita!!!

Nici nu stiu cum sa incep. N-are rost sa incep sa pomenesc despre bogatiile si frumusetile patriei, pentru ca fiecare din noi suntem constienti ca avem cu ce, vorba ceea, dar lipsesc alte elemente din puzzle. La noi se prabusesc cetati, se darama monumentele de arhitectura pentru a face loc colosilor de otel si sticla, se lasa in paragina colturi de natura, se neglijeaza mostenirea culturala, se adancesc gropile din asfalt etc. In schimb, se alearga non stop dupa bani, in luna februarie, pe timp de criza, s-au comandat 19 Ferrarri, toate fufele (a se vedea Iulia Tabacaru, o ilustra pitzi) sunt bombe sexy (macar daca ar fi aratat bine), romanii au bodyguarzi, o ardem monden, facem turism de mall si ne dam jmecheri. Asta e sprotul preferat al romanului, sa se dea jmecher!

„Jmecheria” se impamanteneste din frageda pruncie, odata cu laptele supt de la sanul mamei. Se insufla spiritul de invingator, luptator, deasupra tuturor. Conteaza sa te descurci, nu conteaza sa stii sa dai „buna ziua”. Conteaza sa primesti, niciodata ce dai in schimb. Conteaza ce zice lumea (sa moara dujmanii), nu ce simti. Si lista poate continua.

Pai normal ca strainii spun ca romancele arata ca niste curve, cand majoritatea sunt asa! Normal ca bulgarii au castig de cauza cand vin cu oferta de Paste de 60 de euro, in care te trateaza frumos, basca ai si drumuri ca-n palma si atitudine civilizata! Normal ca grecii iti prezinta niste pietre pe Acropole si traiesc doar din turism! Normal ca ungurii isi permit sa inchida circulatia din cateva orase din Ardeal, doar pentru ca e zi nationala (in Ungaria, nu aici) 😦 ! De ce toate astea? De ce altii pot si noi nu? Pentru ca suntem batuti in cap, de-aia! Pentru ca-i lasam pe niste dobitoci iresponsabili sa ne conduca, pentru ca in goana dupa bani, promovam non-valori, pentru ca nu ne intereseaza decat propria persoana si atat si, mai ales pentru ca oamenii s-au invatat sa fie lasi, sa nu strige de durere atunci cand sunt loviti, sa stea sa sufere-n tacere!

Innebunesc cand vad atitudinea asta, din ce in ce mai raspandita! Lamentare si resemnare sunt doua cuvinte care nu ma caracterizeaza si refuz sa se gaseasca in vocabularul meu!

De ce suntem atata de inraiti? De ce e mai usor sa faci rau decat bine? De ce romanii plecati peste hotare rup prietenii durabile? De ce oamenii care ajung la un anumit statut uita de unde au plecat? De ce unii cred ca au drepturi de stapani si ii trateaza pe ceilalti ca pe sclavi? De ce trebuie sa fie unii smecheri si altii fraieri? Oare legea compensatiei functioneaza la fel pentru toti? Eu sper ca da!

De ce spun toate astea? Pentru ca ma ingrijorez. Rau! Iubesc bebeii si abia astept sa am si eu! Daaaaaaaar, m-am mai uitat in jur si m-a cam luat panica. Ieri am fost la mall. Acolo, puzderie de copii, aia micii cu parintii, aia mai marisori, in carduri. Extrem de multi, extrem de galagiosi si necivilizati. M-a speriat atitudinea pustoaicelor, care nu aveau mai mult de 14-15 ani. Am fost cu o pitica super dulcica la bilute. Locul ala de joaca unde piticii sunt ca maimutele in cusca, se cocoata si se joaca, pe jos fiind mingi colorate de burete. La un moment dat tipete, urlete, chiraieli. Doi baietei se luasera la bataie. Unul n-avea mai mult de 4 ani si celalalt vreo 2 juma’. Au sarit mamicile sa-i desparta… „fa, ia-ti copilu’, nu vezi ca-l bate pe al meu?!”, „fa, lasa ca ma bag io dupa el, ca astia se bat rau”. M-a luat capul! Am vazut exact ce stil de mame erau, la fel si progeniturile in ce stil au fost crescuti. Pai normal, ca daca acasa ala mic face prostii si e incurajat, continua! Normal ca atunci cand parintele instiga „da-i tata/mama, da-i… hehe, ai vazut ce pusti jmecher am? asta o sa ajunga mare bastan!”, e clar ca asta va face si in spiritul asta va creste. Ce-mi venea sa le zic sa isi educe copiii intai si abia apoi sa-i aduca intre alti copii, dar mi-a fost ca imi luam injuraturi si, Doamne fereste, mai rau, vreo bucata in gura.

Asa ca m-a luat groaza. Pai cum frate, eu sa fac un copil, sa-l invat sa se poarte frumos, fara violenta etc. si cand il duc intr-un loc de joaca, sa mi-l cotonogeasca un zbanghiu de-asta?! Pai nu mor cu el de gat?! Hai, nu cu el, ca e mic si bleg, cu ma-sa! Ce e grav e ca din ce in ce mai multi de-astia fac copii. Si la un moment dat, ne vor coplesi. Si, la un alt moment dat, astia vor fi noile generatii, generatii care ne vor asigura noua pensia. Oare?

Brrrrrrrr! De-aia zic! Desteptarea cat inca mai e timp! Ca romanu-i descurcaret se stie, ca inca exista OAMENI, asta-i extrem de clar, ca inca putem, se simte, depinde numai de noi!

De exemplu, putem incepe cu propagarea semnalului de alarma tras de Nea Costache la el pe blog! N-am fost niciodata la Targu Jiu, dar mi-am pus in gand sa ajung cat de curand. N-ar fi pacat sa nu mai am ce vizita?

martie 11, 2010

Principiile si iubirea de sine

Am ramas iar datoare cu lepse! Doua bucati! Una de la LiaLia si cealalta de la Dana de la HotCity, ca tot am fost ucenica. Si… cele doua subiecte zic eu ca se imbina foarte bine, asa ca voi face din nou o leapsa 2 in 1. Leapsa de la LiaLia e o mica introspectie in urma careia sa astern aici vreo 10 principii de viata ale mele, iar leapsa de la Dana este despre cat de mult (nu) ma iubesc. Au legatura si, pe masura ce voi scrie, se vor lega lucrurile. Sper…

Principiile care te ghideaza in viata… spun atatea despre un om… despre calitatile si defectele lui, despre increderea pe care poti sa i-o acorzi, daca se poate crea o relatie win-win cu acesta etc. Daca stau sa ma gandesc, n-as putea sa le enumar pe toate, poate nici eu nu stiu sa le nominalizez desi le urmez zilnic, poate unele mi-au fost transmise genetic, poate pe unele mi le-am impus, altele au venit pe parcurs, niciodata n-am facut o lista, dar cred ca as putea extrage 10 din multitudinea de principii care ma ghideaza.

 Un principiu ar fi sa nu ma mai mire nimic. Adica sa ma astept la orice din partea oricui. Stiind chestia asta, poate ca socurile sunt mai usor de incasat si, desi poate nu-mi vine sa cred… sa bag la cap ca nu toata lumea-i fraiera ca mine, vorba mamei. Dintr-un principiu deriva altele, asa va fi scris si aici. Am invatat ca familia este singura care-ti vrea cu adevarat binele pe tot parcursul vietii, in rest, rar sa mai fie si altii.

Un alt principiu ar fi ca mai bine ajut pe cineva strain si complet necunoscut decat pe cineva apropiat, strainul va aprecia sincer, ceilalti nu.

Daca nu gasesc cel putin un motiv sa zambesc si sa lupt in fiecare zi, inseamna ca sunt o trista si ziua a trecut degeaba. Si nu vreau sa am zile din viata irosite!

Cand apuc sa promit ceva, apai, moarta, coapta, ma tin de cuvant si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Bineinteles ca nu-i asa. De mica eram convinsa ca eu sunt altfel, mi se tot confirma. Nu-i vorba, am intalnit si oameni frumosi, deosebiti, speciali, fiecare cu avantajele lui, nu contest asta! Am vrut mereu sa fiu celebra, pentru ceva anume, ideal ar fi fost in domeniul artistic, dar… mai bine ca nu a fost asa! Dar tot imi place sa cunosc cat mai multa lume, sa socializez. Dar n-am putut sa-mi calc principiul a nu amesteca distractia si munca. Clar nu fac asta, no way!

Fac lucrurile in felul meu si in ordinea in care vreau eu, nu suport sa ma „ordoneze” cineva, principiul ar fi, nu porvoca scorpia, doar atunci reactioneaza. Nu m-am lasat niciodata subestimata si calcata in picioare, cand am simtit asta, am ripostat, n-a contat „rangul” persoanei. Poate ar trebui sa povestesc intr-un post cum l-am executat pe it-istul de la Bratislava cand am avut probleme cu calculatorul si cum le-am educat pe alea de la contabilitate, de ma stiu de babau.

Pun cartile pe fata si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Urasc sa fiu ultima proasta care afla, mai bine spune-mi indiferent de consecinte!

Nu ma bag in relatiile altora, nici cu sfaturi si nici sa fur barbatul alteia. Ala e cu interzis in frunte! Nu voi tese niciodata intrigi si nu ma voi baga, daca e vreo problema, e ca nu era ceva ok de dinainte, omul multumit nu cauta in alta parte. Si nu judec o persoana fara s-o fi cunoscut. Am invatat ca numai Dumnezeu judeca. Exceptie: daca persoana respectiva ma jigneste si-mi face viata amara gratuit, imi pare rau, dar i se va plati cu aceeasi moneda!

Nu-mi plac intretinutele si nici intretinutii! Deloc! De-aia nu voi accepta prea multe din partea unui barbat. Nu se stie niciodata cand imi va scoate ochii, sa prefer sa nu. Am tendinte feministe gen „anything boys can do, girls can do better”. 😆

Nimic nu e intamplator, totul se intampla dintr-un anume motiv, cu un anume scop, si fiecare om are o misiune pe pamantul asta. Traditiile, superstitiile sitoate lucrurile astea au un sambure de adevar.

Si as putea-o tine langa asa… ohoooooo… dar iar imi sar carcotasii in cap ca ma repet. Nici n-am numarat daca sunt 10, dar, cine m-a citit pe aici, s-a cam lamurit cu ce fel de om are de-a face, e foarte clar ca stiu sa fiu si buna si nebuna, ca am si toane, dar si rabdare pan’ la cer cand trebuie, sunt si sucita, dar si docila… dar am principii de la care nu am de gand sa ma abat.

Cat despre iubirea de sine… nu stiu ce sa zic… si din randurile de mai sus se vede asa, prin invaluire ca e un sentiment puternic. Sti ca se zice ca daca te iubesti si te respecti tu, asta se va oglindi si in relatiile cu cei din jur si vei fi iubit/a! Depinde… foarte mult de alti factori.

Ma iubesc pentru ca tin foarte mult la linistea din jurul meu, la tabieturile mele, la beauty session-urile de juma de zi. Imi vorbesc in oglinda, mi-e prietena buna, imi arata obiectiv defecte si calitati. Si am invatat sa ma iubesc si sa am accept asa cum sunt. Unde nu mi-a placut, am facut schimbari, inca fac, inca lucrez la asta. Ce pitici de pe creier, care creeau complexe, am putut sa omor, i-am omorat!

Si totusi ma iubesc si nu ma iubesc! Ma iubesc suficient cat sa stiu ce vreau, dar nu suficient cat sa stiu sa accept ce primesc. Suficient cat sa am standarde inalte, insuficient pentru a le adapta realitatii. Ma iubesc suficient cat sa stau jumatate de zi la beauty session, dar nu suficient cat sa-mi spun ca pot iesi oricand sa cuceresc lumea doar cu un zambet. Ma rasfat cu delicatese, dar n-am timp si chef de sala (astept caldura sa iau rolele la rodat!). Imi iau tot felul de creme si pomezi, dar nu m-am dus la un masaj relaxant de nu mai stiu cand. Ma iubesc astfel incat sa-mi iau tot felul de minuni, dar nu atata de mult cat sa-mi cheltui toti banii numai pentru asta. Imi plac genele false (hihi, alea rosii de le-am avut la sedinta foto), dar nu mi-as pune zilnic. As vrea sa fiu glamorous mereu, dar nu sunt dispusa sa fac sacrificii prea mari pentru asta.

Nu stiu daca tot ce-am insirat inseamna ca ma iubesc sau nu… eu cred ca da. Totusi nu ma iubesc la modul egoist. Uneori sunt atat de fraiera si am las pe mine deoparte pentru altii, incat, de ciuda, nu ma mai iubesc pentru asta! Daaaaaaar, daca as fi pusa intr-o situatie de viata si de moarte, si ar trebui sa aleg, gen faza cu gagica din Saw, prima parte… clar m-as alege pe mine… indiferent de cat de egoist ar suna asta!

Voi cum stati cu iubirea de sine si cu principiile ce-o insotesc (sau nu)?

martie 9, 2010

Wassup, doc?!

In ultimul timp am lasat-o mai usor cu mess-ul, ma scoate din minti pur si simplu! Pentru ca… daca n-ai nimic interesant/urgent sa-mi comunici, mai bine taci, nu ma intreba din 5 in 5 minute ce mai fac, ce mai zic, cu ce ma mai laud, ca ma apuca bazdacii. Drept urmare, lipsa! Si tot ma intreaba lumea ce fac desi, culmea, i-am cam expediat pe toti „admiratorii” care imi intrerup strangerea recoltei pe feisbuc. Prefer un telefon eficient si gata! Totusi inca ma suporta cineva, sarumana multumesc pentru intelegere!

Sa ne lamurim, zic.  Incep prin a spune ca n-am apucat sa bifez tot ce-am scris ca vreau sa fac, mereu intervin alte chestii. Teiucul zice bine, sunt la fel de calma ca intotdeauna. 😆 😆 😆

Dar cand vine weekendul, chiar ca ma calmez. Ma baricadez in casa si nici ca mai am chef sa ies. E atat de bine la caldurica, sa lenevesc in pat cu laptopul in brate, sa ma uit la teveu… am avut o stare de-aia de sa nu vad pe nimeni, sa nu aud nimic, nu vroiam nimic, sa nu sune telefonul etc. Deci da, colerica sefa… lovita de astenie! Dar m-am mobilizat si-am facut curatenie, exceptand bineinteles sertarul ala cu bonuri/chitante.

Seara am fost rasfatata cu paste. Bune, bune (pun poza diseara)! Deci… se iau niste tortellinni, se fierb, apoi se pun in putin ulei de masline la calit intr-o tigaie mai adanca. Se ia sos de rosii cu masline Cirio, de la Nordic (Cip, ti-am facut reclama, deci ai grija sa nu ma superi in urmatoarea luna!!!), se pune peste tortellinni, se amesteca si se lasa putin pe foc. Apoi se pune toata „compozitia” pe farfurii si se presara parmezan peste. E o nebunie! Pofta buna! Am avut si desert, tiramisu… mmmmmmmmmmm! 😀

Am urmarit Eurovisionul cu laptopul in brate pentru ca urmaream live si pe Monden.info si mai si twitteream. Ma declar multumita de castigatori. Despre restul nu comentez, ca mi-ar trebui post separat. Spun doar ca ultima tinuta la Valentinei Pelinel era praf. Nu pui crem/bej pe o blonda! Nu face decat s-o „prafuiasca” si mai tare, astfel neexistand contrast. I-ar fi stat fabulos cu verde smarald!

Duminica am lenevit pana tarziu, apoi am facut oaresce cumparaturi. De data asta i-am luat mamei flori in ghiveci, s-a declarat multumita. Am primit si eu ceva pentru bucatarie, si nu, nu e nicio ustensila de gatit! Ieri n-am primit cadou de la tata sau frati-miu, le-am facut eu lor cadou, tricouri cu logo. 😀 Dar am primit flori, trandafiri, un buchet frumos, am primit inca un „buchet” in ghiveci, iar azi am primit de la sefu’ o begonie rosie. Sunt o rasfatata! Basca ieri am fugit mai devreme de la birou si am fost cu fetele la un cico. 😀

Am o saptamana incarcata. In weekend a fost liniste si pace, chiar daca am primit vesti, una de despartire si alta de bebel nou (yesssssss… inca unul!). Azi merg cu Ana la Hard Rock Cafe sa ne delectam cu bunatatea aia de inghetata si sa-i dau in sfarsit calendarul. Maine merg cu Simona la teatru. 😛 Joi as vrea sa ma vad cu Alina, s-o mangai pe burtica si sa barfim. Vineri am de planificat weekend-ul, trebuie sa ma vad cu niste prieteni vechi. Iuhuuuuu… e de bine! Trebuie sa dorm bine si suficient, ca sa am energie si entuziasm pentru toate, in rest… daca mai aud pe cineva ca ciripelele pasaresc, copacii infloresc si oamenii se iubesc pentru ca e primavara… o sa-mi iasa bube! Sa-mi ziceti balarii de-astea siropoase la vara, cand o sa simt si eu intr-adevar caldura!

Bafta la ingurgitat mucenici! Ca la 44 de pahare de vin nu m-as baga, nu ma tine! Saptamana cu soare va doresc!