Luna februarie a fost o nebunie pentru mine, pentru ca, pe langa stresul cu farmacovigilenta, organizarea adunarii cu gunoierii, scrisul la HotCity si altele mai marunte, am avut de pregatit/gazduit doua traininguri… ceea ce a implicat destule, de la facut si trimis scrisori de invitatie (pt viza, bineinteles ca au fost o gramada de belele datorita birocratiei superbe din Romania, dar nu detaliez, ca nu despre asta e postul), pana la furnizat o parte din materialele de training etc.

Toata nebunia s-a incheiat apoteotic sambata seara cu o petrecere… la Banbu! 😆 Cred ca are ceva cu mine clubul asta, ca vreau-nu vreau tot pe acolo ajung. Daca a fost eveniment de firma si am fost invitata, trebuia! Mentiune: firma unde lucrez se afla aproximativ pe aceeasi strada cu Banbu si am vazut ce si cum si ziua si noaptea. Cate gropi sunt… nu ma mira ca jmecherii vin cu gipanu’ iar pisi au incaltarile murdare de noroi cand intra-n club. Sa revenim, Banbu e horror ziua… si toata zona dimprejur!

Si cine-a mai pomenit sa mergi la Banbu la 9 seara? Ei bine, am facut-o si pe asta! Cum arata clubul cu lumina cat de cat normala si gol? Sclichicios!!! Rau!!! Dar facut sa fure ochii si, impreuna cu fumul, galagia, muzica, aburii de alcool si vanzoleala aferenta… sa fie ZA SHIT! Intr-adevar, a furat ochii strainezilor veniti la training, pentru ca tot fugeau unul cate unul din sala in care eram… sa se duca in mijlocul multimii sa simta pulsul clubului. Nici eu nu stiam, daaaaaaaaar… Bamboo mai are inca o camera, destul de spatioasa, unde se dau petreceri private. Noi acolo am fost, viaipiuri dom’le, nu gluma! 😆 Intrebare: De ce oare cei care intr-adevar au bani, vor party la Banbu, nu aleg sa inchirieze camera aia? Raspuns: Pentru ca nu-i vede nimeni. Asa ca aleg zona vip din buricul clubului, sa-i vada lumea ca au cu ce.

Acestea fiind mentionate, pot spune ca ne-am distrat copios, am avut un bufet foarte bun, muzica la fel, oamenii au fost draguti si fara fitze, deci foarte dragut! Si mai dragut a fost ca am primit un buchet mare de flori (trandafiri, liliac, bambus si nu mai stiu) in semn de multumire pentru tot suportul administrativ oferit celor doua training-uri. Plus ca am discutat cu cativa oameni pe care-i stiam doar din mailuri, au fost foarte deschisi, zambitori, ba chiar am primit si o invitatie in Dubai (vizita, nu va ganditi la prostii, ca nu amestec ciorbele!). 😛

Au fost cateva faze tari pe parcursul serii. O colega de-a mea a ajuns mai tarziu si, nestiind exact, l-a intrebat pe baiatul de la poarta „Nu va suparati, aici este Bamboo?” si cica ala s-a uitat la ea ca la ultima nebuna cu privirea gen „cum adica sa nu stii unde e Bamboo?”. A doua a fost ca un coleg sarb m-a intrebat „Are these people stupid?” Si eu eram nedumerita. Se referea la cei de „dincolo”, lumea buna, care venise in club si afisase atitudinea tipica, a celui care sta si priveste in jur dispretuitor. Mi-a mai zis ca si-a dat seama in 5 minute ce si cum cu oamenii de acolo si ca e trist ce se intampla. E na, pe bune?! Cand am plecat, cu buchetul in mana, am trecut prin marea de oameni ca sa ajungem la iesire… si trece un printisor de Banbu pe langa mine… „La multi ani!”. Eu… „Merci!” (ghinion, nu-s disponibila!). In drum spre masina, ii intreb pe doi colegi „So, did you like Bamboo?” sa vad si alte impresii. „No, we like you!” 😆 Si oricum, are dreptate fiica-mea cu ce spune despre flora si fauna din cluburi!

Si-am scapat si de nebunia de sambata, iar ieri am stat si-am lenevit. Bine, am facut si putina curatenie. Si am fost cuminte se pare, pentru ca am primit de la mama o bratarica si am mai primit un buchet frumos de irisi (thanks baby!). Sa vina floricelele si azi, ca martisoare am primit!

Martisorul pentru cetitori/oare vine diseara, sub forma de poze de la gunoiereala + bonus, am o idee stralucita despre urmatoarea adunare! 😀