Am ramas iar datoare cu lepse! Doua bucati! Una de la LiaLia si cealalta de la Dana de la HotCity, ca tot am fost ucenica. Si… cele doua subiecte zic eu ca se imbina foarte bine, asa ca voi face din nou o leapsa 2 in 1. Leapsa de la LiaLia e o mica introspectie in urma careia sa astern aici vreo 10 principii de viata ale mele, iar leapsa de la Dana este despre cat de mult (nu) ma iubesc. Au legatura si, pe masura ce voi scrie, se vor lega lucrurile. Sper…

Principiile care te ghideaza in viata… spun atatea despre un om… despre calitatile si defectele lui, despre increderea pe care poti sa i-o acorzi, daca se poate crea o relatie win-win cu acesta etc. Daca stau sa ma gandesc, n-as putea sa le enumar pe toate, poate nici eu nu stiu sa le nominalizez desi le urmez zilnic, poate unele mi-au fost transmise genetic, poate pe unele mi le-am impus, altele au venit pe parcurs, niciodata n-am facut o lista, dar cred ca as putea extrage 10 din multitudinea de principii care ma ghideaza.

 Un principiu ar fi sa nu ma mai mire nimic. Adica sa ma astept la orice din partea oricui. Stiind chestia asta, poate ca socurile sunt mai usor de incasat si, desi poate nu-mi vine sa cred… sa bag la cap ca nu toata lumea-i fraiera ca mine, vorba mamei. Dintr-un principiu deriva altele, asa va fi scris si aici. Am invatat ca familia este singura care-ti vrea cu adevarat binele pe tot parcursul vietii, in rest, rar sa mai fie si altii.

Un alt principiu ar fi ca mai bine ajut pe cineva strain si complet necunoscut decat pe cineva apropiat, strainul va aprecia sincer, ceilalti nu.

Daca nu gasesc cel putin un motiv sa zambesc si sa lupt in fiecare zi, inseamna ca sunt o trista si ziua a trecut degeaba. Si nu vreau sa am zile din viata irosite!

Cand apuc sa promit ceva, apai, moarta, coapta, ma tin de cuvant si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Bineinteles ca nu-i asa. De mica eram convinsa ca eu sunt altfel, mi se tot confirma. Nu-i vorba, am intalnit si oameni frumosi, deosebiti, speciali, fiecare cu avantajele lui, nu contest asta! Am vrut mereu sa fiu celebra, pentru ceva anume, ideal ar fi fost in domeniul artistic, dar… mai bine ca nu a fost asa! Dar tot imi place sa cunosc cat mai multa lume, sa socializez. Dar n-am putut sa-mi calc principiul a nu amesteca distractia si munca. Clar nu fac asta, no way!

Fac lucrurile in felul meu si in ordinea in care vreau eu, nu suport sa ma „ordoneze” cineva, principiul ar fi, nu porvoca scorpia, doar atunci reactioneaza. Nu m-am lasat niciodata subestimata si calcata in picioare, cand am simtit asta, am ripostat, n-a contat „rangul” persoanei. Poate ar trebui sa povestesc intr-un post cum l-am executat pe it-istul de la Bratislava cand am avut probleme cu calculatorul si cum le-am educat pe alea de la contabilitate, de ma stiu de babau.

Pun cartile pe fata si am pretentia ca si cei din jur sa faca la fel. Urasc sa fiu ultima proasta care afla, mai bine spune-mi indiferent de consecinte!

Nu ma bag in relatiile altora, nici cu sfaturi si nici sa fur barbatul alteia. Ala e cu interzis in frunte! Nu voi tese niciodata intrigi si nu ma voi baga, daca e vreo problema, e ca nu era ceva ok de dinainte, omul multumit nu cauta in alta parte. Si nu judec o persoana fara s-o fi cunoscut. Am invatat ca numai Dumnezeu judeca. Exceptie: daca persoana respectiva ma jigneste si-mi face viata amara gratuit, imi pare rau, dar i se va plati cu aceeasi moneda!

Nu-mi plac intretinutele si nici intretinutii! Deloc! De-aia nu voi accepta prea multe din partea unui barbat. Nu se stie niciodata cand imi va scoate ochii, sa prefer sa nu. Am tendinte feministe gen „anything boys can do, girls can do better”. 😆

Nimic nu e intamplator, totul se intampla dintr-un anume motiv, cu un anume scop, si fiecare om are o misiune pe pamantul asta. Traditiile, superstitiile sitoate lucrurile astea au un sambure de adevar.

Si as putea-o tine langa asa… ohoooooo… dar iar imi sar carcotasii in cap ca ma repet. Nici n-am numarat daca sunt 10, dar, cine m-a citit pe aici, s-a cam lamurit cu ce fel de om are de-a face, e foarte clar ca stiu sa fiu si buna si nebuna, ca am si toane, dar si rabdare pan’ la cer cand trebuie, sunt si sucita, dar si docila… dar am principii de la care nu am de gand sa ma abat.

Cat despre iubirea de sine… nu stiu ce sa zic… si din randurile de mai sus se vede asa, prin invaluire ca e un sentiment puternic. Sti ca se zice ca daca te iubesti si te respecti tu, asta se va oglindi si in relatiile cu cei din jur si vei fi iubit/a! Depinde… foarte mult de alti factori.

Ma iubesc pentru ca tin foarte mult la linistea din jurul meu, la tabieturile mele, la beauty session-urile de juma de zi. Imi vorbesc in oglinda, mi-e prietena buna, imi arata obiectiv defecte si calitati. Si am invatat sa ma iubesc si sa am accept asa cum sunt. Unde nu mi-a placut, am facut schimbari, inca fac, inca lucrez la asta. Ce pitici de pe creier, care creeau complexe, am putut sa omor, i-am omorat!

Si totusi ma iubesc si nu ma iubesc! Ma iubesc suficient cat sa stiu ce vreau, dar nu suficient cat sa stiu sa accept ce primesc. Suficient cat sa am standarde inalte, insuficient pentru a le adapta realitatii. Ma iubesc suficient cat sa stau jumatate de zi la beauty session, dar nu suficient cat sa-mi spun ca pot iesi oricand sa cuceresc lumea doar cu un zambet. Ma rasfat cu delicatese, dar n-am timp si chef de sala (astept caldura sa iau rolele la rodat!). Imi iau tot felul de creme si pomezi, dar nu m-am dus la un masaj relaxant de nu mai stiu cand. Ma iubesc astfel incat sa-mi iau tot felul de minuni, dar nu atata de mult cat sa-mi cheltui toti banii numai pentru asta. Imi plac genele false (hihi, alea rosii de le-am avut la sedinta foto), dar nu mi-as pune zilnic. As vrea sa fiu glamorous mereu, dar nu sunt dispusa sa fac sacrificii prea mari pentru asta.

Nu stiu daca tot ce-am insirat inseamna ca ma iubesc sau nu… eu cred ca da. Totusi nu ma iubesc la modul egoist. Uneori sunt atat de fraiera si am las pe mine deoparte pentru altii, incat, de ciuda, nu ma mai iubesc pentru asta! Daaaaaaar, daca as fi pusa intr-o situatie de viata si de moarte, si ar trebui sa aleg, gen faza cu gagica din Saw, prima parte… clar m-as alege pe mine… indiferent de cat de egoist ar suna asta!

Voi cum stati cu iubirea de sine si cu principiile ce-o insotesc (sau nu)?