Teorii contAbile

Teoriile urmatoare n-au nicio legatura cu contabilitatea, sunt doar emise de un contabil. Catalin, contabilul nostru are niste teorii tare interesante despre lume, despre viata, moarte si are o viziune proprie asupra unor lucruri. Si, cum e un dragut, m-a lasat sa scriu despre teoriile lui.

El spune ca ar trebui sa existe un contract pe perioada determinata de 100 de ani de viata. Ei bine, in timpul asta, ai timp sa faci ce vrei, ce-ti doresti, te lupti, te agiti, realizezi, dai gres, plangi, razi si toate se contabilizeaza undeva. Dupa incheierea contractului, sa se traga linie si sa se faca bilantul, sa se poarte o „discutie de exit” si, in functie de rezultatele acesteia, sa se decida… up or down. Adica nu tu boli cu care sa te confrunti, nu accidente stupide din care sa mori si sa te planga cineva, nu tu sinucideri si alte orori. Simplu, 100 de ani de viata in care sa faci ce gandesti, ce simti, ce poti pentru a insemna ceva.

Ca diferentele dintre femei si barbati sunt colosale, asta se stie demult. O diferenta care poate n-a fost atat de bine conturata, aceea ca oamenii vin pe lume cu un numar finit de cuvinte de exprimat intr-o viata. Numarul difera de la femei la barbati, dovada este ca fetitele incep sa vorbeasca mai devreme decat baieteii si de obicei femeile traiesc mai mult decat barbatii. Si, direct proportionala cu numarul de cuvinte este si durata de viata. Deci femeile au mai multe de spus intr-o viata, decat barbatii… si exemple ar fi… ohoooo… femeile comunica, pe cand unii barbati nu-si gasesc cuvintele sa se exprime (si, de foarte multe ori barbatii sunt necomunicativi, trust me!), intr-o discutie pe mess de exemplu, el e laconic, ea scrie mult, femeile sunt mai certarete si o tin langa cu bombanitul pana le trece etc. Concluzia ar fi ca, atunci cand se termina cuvintele, se termina si viata.

Dar durata vietii nu depinde numai de numarul de cuvinte din „bagajul” fiecaruia, ci si de numarul batailor inimii. Aceste este, de seamenea, si el tot finit. Si, cu cat inima bate mai repede (batai mai dese), cu atat mori mai tanar.  Nu stiu daca sa fiu de acord cu chestia asta sau nu, pe de o parte are dreptate, pentru ca oamenii stresati mor mai repede, oamenii nervosi, agitati, isi omoara singuri neuronii si de aici decurg diverse. Dar si sa stau numai linistita si sa am o viata lunga si plictisita n-ar fi bine! Deci mai bine o viata scurta si intensa, decat una lunga si mai mult decat monotona!

Stilul de alimentatie este un factor extrem de important pentru, din nou, durata vietii. Cu cat mananci mai mult, cu atat procesele degenerative din organism se accentueaza (radicali liberi etc.). Nu cantitatea de hrana conteaza, ci frecventa meselor. Supui corpul unei munci mai intense intr-un interval prea scurt. Ideea e sa nu te imbuibi, mie una faza aia cu 5 mese pe zi, dintre care 2 gustari, nu mi-a reusit. La urma urmei, mananci sa traiesti, nu traiesti pentru a manca!

Ultima, dar nu cea din urma, este teoria limitarii populatiei. Pamantul, dupa cum bine se cunoaste,  are resurse limitate si suprafata finita. Acesta va fi populat cu populatii mici (ca dimensiuni) si numeroase decat cu populatii mari (ca dimensiuni) si mai putin numeroase. Adica spatiul pe care-l ocupa 10 dinozauri poate fi ocupat cu succes de 100 de oameni, la fel cum chinezii sunt multi pentru ca sunt marunti si popoarele nordice in scadere… Oricum, natura asta e desteapta si, chiar adac n-avem noi grija de ea, are propriile metode de „refacere”. Cand suntem prea multi si o abuzam, ne mai da cate-o palma, sub forma de cutremur, uragan, tsunami, tornada, inundatie, eruptie vulanica, chestii de-astea. Si inca ceva, sobolanii sunt singurele cele mai adaptabile fiinte, in orice conditii.

Ei bine, cam atat pentru azi, cand mai prind din zbor teorii de-astea, promit sa le notez, ca azi a fost cam greu sa ne reamintim teoriile si cred ca ne-a scapat ceva. Pentru contestat, aruncat cu rosii si alte mascari, comentariile sunt deschise!